Sal TPU!

Pfff. Mi-e si rusine sa scriu, da mu stiu ce sa mai fac!
Din concediu parintii mei s-au certat dintr-o chestie super banala, dar mai apoi mama a continuat cearta reprosandui lui tata si alte chestii, dar tot banale(dupa mine). De atunci nu isi mai vorbesc, si s-a facut o luna.

In tot acest timp mama a continuat sa fie rea cu mine, reprosandu-mi mie toate greselile lui tata, si a inceput sa puna conditii: ca putem sa facem ce vrem, ca pe ea nu o mai intereseaza.

Ea a fost cea care s-a "ocupat" de mine: s-a dus la sedinte, m-a verificat la teme, a avut grija mereu sa ma bata cand greseam, mereu cand ceream ceva mai scump de 5 lei trebuia sa se "gandeasca", ca pana la urma sa zica tot nu, iar acum imi vine cu scuza patetica ca" a fost impinsa de tata de la spate sa faca aceste lucruri. La noi in casa toate lucrurile au fost transparente, adica eu am paeticipat la toate diacutiile, am stiut cati bani incaseaza de la serviciu, si cam tot adica, am participat la decizii. Singura chestie oe care o stiu sa o fi facut tata in acest sens este sa zica:"Vezi ca vine mama ta si te bate/va certati". Mi se pare si normala chestia asta ca ma avertiza ca daca nu sunt in regula cu temele sa mi le verific pentru ca venea mama acasa si avea sa ma certe, sau sa ma bata daca erau super varza.(temele nu le-am suportat niciodata si am fost mereu impotriva lor. De invatat invat bine, si am note bune unde profesorii apreciaza invatatura si nu tupeul meu)

Alarteri tata trebuia sa se duca in oras sa isi cumpere mancare pentru servici, iar mama m-a chemat la ea exact cand tata se imbraca si mi-a spus sa- spun sa mai cumpere si alte chestii, pentru ca de vreo 2 saptamani nu mai vrea sa se duca sa faca cunparaturi(mereu ma lua pe mine sa le car. Nici eu nu ziceam nu pentru ca tata se duce cu masina si am zis s-o ajut). Dupa ce tata a plecat m-am dus la ea si i-am zis sa nu mai faca asa, daca mai avem nevoie de "chestii" in casa sa imi spuna de dimineata, sau cu ceva vreme inainte, nu exact in momentul acela ca ma fac eu de cacao in fata tatei(asa consider eu) si si el se enerveaza(nu vorbeste, dar il cunos dupa fata). Chestia asta nu i-a convenit(mamei, si nici tonul meu, dar eu am o voce groasa, si vorbesc apasat cu oricine si ma uit incruntat) si a inceput sa planga si sa ma intrebe daca mai avem de gand sa o mai tratam ca pe o proasta, ca pe o sluga; ca i-a ajuns, ca nu mai poate, ca s-a saturat, ca eu mereu comentez la ce ne gateste(sa fim seriosi ca oricine ar comenta daca ar avea urmatorul meniu: fasole(ciorba sau batuta), varza, mazare, si dupa 2 ture din astea ne face o tura de sarmale care tin 2 saptamani. Si celelalte tin cate o saptamana. Iar seara mancam cartofi prajiti cu oua sau cu ceva din carne(astia imi plac). Verdictul a fost ca nu-i o mai intereseaza absolut nimic de noi, putem sa face ce vrem, si ca nici nubmai gateste(pana acum a gatit gatit). Tata nu a aflat momentan de asta, dar va afla in maxim 2 zile si normal ca nu-i ii va conveni, ca el continua sa munceasca prin curte, dexi el nu si-a schimbat activitatile.

Aseara am chemat-o la masa, cu scopul de a o ajuta. I-am spus ca greseste in modul in care se comporta cu mine(ieri nici nu m-a sunat de la serviciu si asa ma suna de 3, 4 ori). Ca in asftel de situatii trebuie sa fie buna cu mine, mai ales ca pana acum a fost cum a fost. Ca nu rezolva nimic nevorbind, decat se instraineaza de tot de mine, si i-am pomenit si de divort si de partaj, si atunci a inceput sa imi spuna ca se va lupta pana la ultima bucatica, ca toate sunt facute pe banii ei(tata castiga mai mult decat ea si tata a si muncit fizic la casa, si munceste). Si iar a inceput sa zica ca nu o mai intereseaza cu absolut nimic de noi si toate cele, ca eu m-am dat de partea tatalui, ca stam ca vb. Chestiile astea se intampla seara, cand EL vine la mine in camera sa se uite la tv, pentru ca ea nu poate sa-si piarda telenovela, si e normal sa mai schimb o vorba cu el daca sta 2 ore langa mine in camera.
Eu am vrut sa o ajut, sa ii spun sa isi schimbe atitudinea, ca scuza cu "m-a impins taicato sa ta pocnesc, dar am facut-o din dragoste, ca sa iti fac un bine" pica daca ea continua sa faca aceleasi lucruri si nu mai vb cu el de o luna. Ca e spre interesul ei sa ma aibe langa ea in astfel de situatii.

Totusi cred ca intr-adevar nu ii mai pasa si vrea sa plece.

P.s. la partea cu sclava: nu stiu ce sclava i se pare ca e, pentru ca doar a facut "bunatatea" aia de mancare(la care eu comentez), aspira in 2 camere, baie si bucatarie, pune masina sa spele, si spala prin curte(cu randul, pentru ca spala si tata). Imi reproseaza ca femeile ies, ca se distreaza si ea vine imediat acasa, dar la faza asta ma enervez si eu si sar si ii spun ca si barbatii ies la bere, si copii ies afara(eu nu am iesit decat de 3 ori toata vara, prima vara in care ies, si atunci cu 2 baieti, unu imi e ruda si am 16 ani jumatate). Mereu cand ziceam sa ies cu altii din clasa(care ma chemau la inceput, ca acum 0) ma lua cu intrebarile: ca cine sunt, ce facem, nu pot sa stau sa beau suc acasa, si tinea sa precizeze mereu ca sunt niste dobitoci. La fel si cu tara, nu l-am vazut iesind o data la bere, sau la "oaie" si serviciul ii permite, si credeti-ma ca nu exagerez. Ea e cea care nu ar cheltui bani.

Voi ce parere aveti? Am procedat corect incercand sa o ajut?

Complicat. Normal ca daca tii la parintii tai nu ii ignori, incerci sa te intelegi cu amandoi. Tu fii aproape de amandoi, incearca sa le sustii parerile si indreapta-i catre puncte comune.

Sincer, nu imi pasa daca divorteaza sau nu, dar totusi imi doresc sa le dau sanse comune pentru a nu ma simti rau, dar ea chiar nu face nimic in aceasta privinta, mi se pare ca o refuza.

Buna! Pot sa iti zic ca esti destul de matur si gandesti destul de corect pentru problemele prin care trec parintii tai! Eu am impresia ca mama ta a obosit cu statutul de mama, de sotie si femeie in casa... probabil ca este un moment de refulare pentru ea, cred ca lucrurile se vor aseza in timp in bine, dar pentru asta este nevoie de comunicare intre ei doi, tu nu tr sa ajungi un fel de intermediar intre cele doua,, tabere,,... parca ei se poarta ca doi adolescenti mai ales ca nu vb de o luna dar convietuiesc impreuna in ceeasi casa. Tu nu tr sa te superi pe ea daca te-a mai batutu sau te a mai certat, orice parinte o face, pentru ca doreste binele copilului, dar am impresia ca tu esti mult prea cuminte si nu cred ca era nevoie de bataie, ci de vorba buna pentru ca tu intelegi. Vreau sa iti mai spun ca parintii nu ii putem judeca, ei ne-au facut pe noi si nu noi pe ei, fiecare la randul lui v-a intelege ce inseamna sa fii parinte si cate te sacrifici pentru copil si familie. Eu cred ca nu tr sa discute despre divort, partaj si alte chestii de genul, dar totul depinde numai de ei doi daca se mai iubesc si mai doresc sa fie o familie. Discuta cu ei si propunele sa faceti activitati impreuna la o pizza, un suc, plimbare.Nu cred ca ar tr sa se puna problema intr o casnicie ca unul munceste mai mult, altul mai putin. tot ce este dobandit pe parcursul unei casnici este considerat bun comun, ambi au muncit si muncesc, asa ca sunt egali. Incearca si tu sa nu mai critici cand vine vorba de mancare, ca nu e buna, ca nu e cum vrei tu, daca nu iti place incerca sa ii spui pe un ton frumos sau sa ii dai de inteles ca nu iti place dar intr un mod in care sa nu o derajeze, arata-i ca ti la ea si esti si de partea ei si ca iti doresti ca ei doi sa treaca peste aceasta perioada care te afecteaza si pe tine. Sper sa se remedieze problema in familia ta si fiti bine! Bafta :*

Ms!
Referitor la partea cu eu subt cuminte, eah am mai facut si eu destule prostii, am fuma(nu mult, da mi-a placut) si raspund cu tupeu si agresiv, dar imi asum aceste greseli pe care le fac din cauza ca mi-a ajuns cutitul la os.

Am inteles, este ok pentru ca tu iti asumi greselile si probabil ca atunci cand ai realizat ca ai gresit ai incercat sa indrepti situatia. Stii, daca unui adolescent, copil sau persoana adulta ii vorbesti agresiv sau violet, o sa iti raspunda in aceeasi masura.Deci incearca si tu sa fii mai maleabil, chiar daca in unele situatii simti ca explodezi si nu te poti stapanii.Deci ce varsta ai de te ai apucat de fumat? 16 ani?

Da 16

Multi inainte! Eu am 26 asa ca poti lua in considerare ceea ce ti am zis ca si un sfat mai sus .

Ms

Imi pare rau de situatia ta.Pe situl jw.org sectiunea adolescenti poti gasi unele articole utile.

Este greu şi să-ţi asumi rolul de mediator între ei. Adevărul e că asta îi poate ajuta foarte mult: un mediator. Dar poţi oare să faci asta? Ai disponibilitatea psihică de a te meturiza pe această cale, de te consuma în plus faţă şi de alte probleme pe care le mai ai?

Ideea e că dacă stai degeaba aceste probleme tot vor continua să apară, iar pe de altă parte, ulterior vei regreta că nu ai făcut nimic, sau că nu ai făcut mai mult...

Nu poti avea aşteptări mari de la ceea ce poţi tu face. Tu nu poţi face mai mult decât ar trebui să facă şi să-şi dorească ei să facă...

Mediatorul este foarte important, pentru că el ajută la detensionarea situaţiei şi la realizarea unui cadru potrivit. Introduce un cadru potrivit. Asta presupune ca tu să identifici din exterior din punct de vedere neutru datele generale (pe care ei, abordând subiectiv problema, la cald, tensionat, nu şi le pot afla prea uşor). Şi roagă-i să fie sinceri cu ei şi cu tine...

Date generale pe care tu să le afli în discuţii calme (SEPARATE) cu fiecare dintre ei, precum: cum se simt (şi unul şi celălalt) departe unul de altul, cât de mult se iubesc, cât de mult se respectă (important, şi de ce anume se respectă sau nu...), care sunt ultimele greşeli ("cireaşa de pe tort"), ce aşteptări are unul de la celălalt (ce ar dori să facă celălalt), cât de mult îi îngrijorează situaţia, când a început schimbarea în rău a situaţiei, cât de necesară este reîntoarcerea acasă, "de unde a plecat totul?", cât de dispus este fiecare să se schimbe, cât de dispus este fiecare să recunoască greşelile sau partea de greşeală dintr-o acţiune. Este important să-i convingi (separat pe fiecare în parte) să aibă puterea să recunoască "dreptatea" celuilalt (fie chiar şi 2% din ea) indiferent de prostia pe care celălalt o susţine, să nu-i spună niciodată celuilalt „tu nu ai dreptate"- lucru care SUFOCĂ orice continuare a dialogului.

Oricât de mare e greşeala celuilalt, primul să-i recunoască măcar 2-10% adevăr măcar în intenţia sau motivaţia acelei acţiuni greşite, iar apoi să-i expună şi să-i justifice CU RĂBDARE, propria opinie...

Cadrul neutru al discutiei dintre ei (pe care tu ai pute-o sugera sau pune la cale...) dar si cadrul neutru al discutiei tale separate cu fiecare părinte este o cerinta obligatorie…

Nu pe umerii tăi stă rezolvarea situaţiei. Nu are rost să pui singură presiune pe tine. Eu nu cunsc situaţia. Însă, în funcţie de greşelile unuia sau ale altuia, zarurile pot fi deja aruncate. Tot ce poti face este să ştii că ai avut şi o contribuţie benefică pentru un eventual rezultat pozitiv... ( Iată o lecţie de viaţă valabilă în specila pentru noi, tinerii de astăzi: dacă s-au comis greşeli de tradare sau infidelitate, acestea spulberă liniştea şi echilibrul- indiferent câte au în comun cei doi soţi... )

Indiferent de străduinţă şi rezultat – (pentru că importantă este şi fericirea lor, nu?) tu vei simţi mulţumirea că nu ai asistat indiferentă. Oricum, ei vor continua să fie părinţii tăi cu acte în regulă indiferent ce vor alege...
Alteori nu putem decât să ne rugăm să fie bine (indiferent de soluţia pe care ei o vor alege). Doamne ajuta...


Foarte important!
Toate aceste subiecte trebuie puse la punct ÎNAINTE de un eventual dialog al lor. Ele trebuie clarificate TOATE, măcar cu unul dintre cei doi (bineînţeles că e preferabil cu amândoi!). Asigură-i pe fiecare dintre ei separat că vei păstra discreţia, secretul acestor amanunte de mai sus- detalii ref la dialog! (desi ei vor sti ca tu "stabilesti" intr-un fel o intalnire... Ce să-i faci, va trebui să rişti!)

Acesta nu trebuie să ştie că tu faci asta şi cu celălalt (lasă-i cu impresia că ai vorbit doar cu unul dintre ei). Ei NU TREBUIE SĂ ŞTIE CĂ EŞTI "MEDIATOARE", altfel nu mai are nici un efect, nimic, li se va părea că totul este ceva fals... ai face un rău foarte mare dacă ar afla asta!

De exemplu, dacă tata îţi spune (şi-ţi doresc să ai curajul de a-l întreba şi de a discuta asta cu el ) că ţine suficient de mult la mama ta încât să-şi dorească degrabă o împăcare, poţi folosi imformaţia pentru a o încuraja pe mama ta, dar roag-o în genunchi să nu-i spună soţului că a auzit asta, altfel pică totul!

Mediatorul este folosit şi în cabinetele psihologilor (care-i cheamă la discuţie pe ambii soţi), dar este necesar şi în morala creştină atunci când se recomandă de la început soţilor să aibă acelaşi duhovnic la care să se spovedească (situatie in care cei doi soţi nu mai ajung la acele mari orgolii sau la mari dispute).

Întrebarea este dacă tu te poţi angaja la o astfel de sarcină dificilă? Este totuşi una care e pentru binele familie, pentru care de altfel se merită să ne sacrificăm eforturile...

Si inca ceva... Nu introdu niciodată în discuţia cu unul sau altul cuvinte sau idei de genul: "divorţ", "despărţire", "ultimatum", "dacă nu se schimbă...", etc. Au urmări ireversibile (ca fapte "precedente" care se agaţă în conştiinţă ca "posibilităţi" de acţiune).

Apoi, ei între ei nu trebuie abordeze deodată mai multe subiecte fierbinţi sau greşeli ale trecutului (femeile au obiceiul de a-şi pierde această răbdare- din experienţă spun ), pentru că aşa nu vor reuşi să termine niciunul. Scopul nu este acela de a se irita inca o data, de a tensiona dialogul, pentru că ulterior urmează să se termine 100% fără efect pozitiv...

UN SINGUR SUBIECT PE DISCUŢIE (asta dacă e acceptat de amândoi – fără forţarea dialogului), revenind cu rabdare asupra lui!

Foarte important, dacă tot e să vină momentul acuzaţiilor reciproce, să rămână fiecare la O SINGURĂ ACUZAŢIE (pentru că oricum pe celelalte le ştie fiecare) pe discuţie, FĂRĂ CELELALTE (care bineînţeles că există : ) ), chiar dacă celelalt începe să "turuie" cu reproşuri, primul să rămână la un sIngur reproş. Celălalt se va mira atât de mult de asta încât (cel puţin în sufletul său) va ceda, va fi sensibilizat (chiar dacă nu o va arăta vizibil), se va simţi dator să facă el pasul spre remedierea problemelor!
Mult succes!

Lipsesc cateva detalii esentiale din povestea ta, sigur te-ai gandit la ele dar n-ai indraznit sa le spui, incerci pe privat?

De exemplu?

Stiu cum e sa se certe din nimicuri. Si spune-i ca nu iti place cum gateste. Cati ani are? Ea crede ca mamele mai ies in oras pe timpurile astea? Inteleg ca traim in vremuri grele dar suntem copii trebuie sa iesim rau o mai duc oamenii. Mie mi-au stricat ziua de nastere deci trebuie sa te obisnuiesti cu certurile lor.Dar banii sunt facuti ca sa circule din cauza celor care tin banii adica ii blocheaza este criza cum ar fi daca toti am tine banii deoparte? Ma omoara cand vad ca cineva sta cu o alta persoana pentru bani asa si ce daca a facut ea tot daca toate sunt pe banii ei? Se duce cu ele in groapa? Nu prea cred tot tie iti raman