Salut, am 18 ani și un frate de 14 ani.

Eu am aflat la vârsta de 6 ani de la o vecină ca am un frate, mi-a intrat în cap și am reușit să iau legătura cu el la vârsta de 11 ani, respectiv 15.

El a fost încredințat de mic unei familii (prefer să nu intru in detalii) care l-au crescut ca pe copilul lor, oamenii au bani, sunt tipul ala de oamenii "bogați dar fără multă minte", în câteva zile face 14 ani, și au fost constrânși ca sa-i spună adevărul pe care l-au ascuns de atâta vreme. (Cum că mai are un frate și că "mama" lui, nu e adevarata mamă).

Eu încă de la început i-am spus lui ca sunt un prieten, și i-am ascuns adevărul deoarece am înțeles ca nu este "misiunea mea" să-i spun adevărul.

Cât despre el, este un băiat flower power, multă minte nu are, e genul de copil cu bani și fără stres. La început mintea (am văzut ulterior ca și ai lui făceau asta) și am încerc sa l dezvăț pana mi s-a pus în față "eu nu îi ascult pe ai mei, dapăi pe tine".

Azi am avut o discuție mai "aprinsa", pornită de el, era vorba sa vină la mine, deoarece stăm la o distanță de 30km și l-am întrebat dacă ar vrea să-mi cunosca un prieten bun de aici, el a reacționat super urat, avea nervi* și îi vărsa pe mine. Btw trec de la una la alta, când am bani ii luam eu lui ceva, și vice-versa, iar zilele trecute mi-a cerut sa merg la el, iar eu i-am zis ca nu am timp in primul rand și nici bani asa mulți (fusesem la el acum o săptămână) și s-a oferit să-mi dea el bani, și i-am mulțumit dar i-am zis ca nu e nevoie, și el mi-a pus-o iar în nas "oricum nu trebuia sa mi dai înapoi că gândește te dacă trebuia să mi dai pe toți pe care ti-am dat pana acum" (se referă la un suc luat ocazional, el mai mult de 200 nu a dat în toată perioada asta, eu am fost mai mult cu banii, deșii nu sunt mai bogat decât el, nu am ținut cont). Și acum în cearta asta i-am zis ca m-a deranjat ce a zis ieri, și el mi-a răspuns "și ce crezut că eu chiar îți dădeam bani sa vi?". În condiția în care dă bani fetelor, sau prietenilor, e super darnic cu alții, nu îmi doresc bani de la el dar se putea abține.

Ce aș putea face, cum aș putea reacționa? Vreau sa creez și o relație cu el, dar din păcate el nu prea vrea aparent, sau asta îmi da de înțeles, dar și liniște sa pot învăța pentru bac. Ma gândesc ca dacă i-aș cere sa nu mai vorbim pana atunci situația și relația s-ar degrad si mai mult. Mulțumesc anticipat.

Bună! Cel mai bine e să iei o pauză. Pe lângă faptul ca el e mai mic decât tine, are 14 ani și încă "nu este copt la minte", este evident ca el nu are un comportament frumos și ca ți-ar lua foarte mult timp sa construiești o relație cu el. Poți observa faptul ca el nu prea își dorește chestia asta. Mai bine te focusezi pe bac momentan, iar după poți să mai încerci odată să vorbești cu el. Îmi pare rău

Si totusi mama biologica a hotărât sa va despartă.
El are familia lui si faptul ca i s-a adus la cunoștința ca oamenii care l iubesc si ii acorda toata atentia si toate cele necesare nu sunt rude de sange l au marcat dar acum posibil ca o sa i iubeasca si o sa i respecte si mai mult.
Sunteti fiecare cu viata lui.
Tu chiar trebuie sa te focusezi pe prioritatile tale si cam atat
Daca vreodată va avea nevoie de tine in viata lui te va contacta.
Nu te percepe ca pe un frate mai mare care ai avea vreo autoritate sa i faci vreo observatie si asta pe buna dreptate.
Incerc sa punctez din nou. Ai lui de care vorbeste sunt oamenii care l au crescut si aceia sunt familia lui. Restul, inclusiv tu, doar niste straini pe care daca doreste sa va bage in seama sau nu, este strict alegerea lui si are dreptul acesta.
Si este normal sa se gandesca ca ai avea vreun interes material cautandu l.
De aceea, frumos si decent ar fi, sa il intelegi ca oricum i s-a dat viata peste cap, si chiar nu are nevoie de apariția unui frate sarac si mai mare care sa i spuna lui ceva vreodată.
La psiholog o sa si rezolve rana de abandon, dar de asemenea va deveni puternic si nu o sa creeze atasamente inutile.
Daca mai insisti o sa ti auda urechile, lucruri chiar mai neplacute.
Imi pare rau ca o mama, ma abtin sa spun cum, cu respect, e mama ta, a reusit sa va debusoleze viata amandorura.
Am incredere ca amandoi o sa fiti bine, in drumul vostru fiecare.
Ar trebui sa te rogi pentru el, sa i doresti binele si cam atat.
Sper sa te eliberezi si tu de aceasta idee cu fratele mai mic, caci ai lui sunt familia lui adoptiva, esti un străin pentru el si niciunul nu aveti nici o vina.
Asa a fost sa fie, accepti si mergi mai departe.
Candva, daca o dori sa beti o bere, ok, daca nu, treaba lui.
Deocamdată este un suflet ranit care incearca sa si puna cioburile din suflet cap la cap si in timpul acestui proces are nevoie a fie lasat in pace.
Toate cele bune si mult succes la Bac,

Mulțumesc mult.

Cel mai ok, așa nu mă va mai stresa și el, un stres în plus, îmi pare rău să zic asta, dar și ai lui îmi dau impresia ca nu își doresc chiar asa mult, deșii mie mi-au spus ca asta vor.

Pot să înțeleg cum te simți…dar pentru binele tău moment e cel mai ok să iei o mică pauză, până treci de etapa cu bacalaureatul

Cu drag, ❤️

Mulțumesc mult, cred ca este cel mai bine, iar dacă nici el nu își dorește e ok, e alegerea lui, mă obișnuisem ca nu știe dar s-au trezit ai lui să-i spună și a dărâmat tot...

Nu trebuie să îmi mulțumești, nu ești tu de vină pentru problema asta, tu nu ai vrut altceva decât să construiești o relație cu el și să faci să fie bine, dar dacă ești împiedicat, cel mai bine faci un pas în spate.

Cel mai bine

Focuseaza-te pe invatat si BAC, ca o sa ai tot timpul din lume sa vorbesti cu fratele tau, acum nefiind importanta relatia cu el, ci examenul asta.
Trimite-i un mesaj si spune-i ca ai mult deinvatat si focusat pe examene, dar ca vorbiti si puneti la punct problemele DUPA examenul tau de BAC.

Stiu cum este sa vrei sa te apropii de o ruda, care este si mult mai mica decat tine. Doar tu vei trage in relatia asta, el nu prea este interesat si asta te va consuma mult. Daca era sa fie, ar fi mers totul de la sine. Lucrurile naturale nu trebuie fortate, iar cu fortatul nu vei ajunge la nimic.
Diferenta de varsta nu e mare, insa, la varsta asta se cunoaste, este inca un copilas care nu vede si percepe lucrurile astea ca si tine. Lasa-l sa creasca, sa se maturizeze si la un moment dat te va cauta el.
Mai bine concentreaza-te pe bac, cu el vei putea vorbi si dupa. Nu trebuie sa nu mai vorbiti absolut deloc pana dupa bac, doar sa o rariti putini cat te simti tu ok.