Am nevoie de parerile voastre. Deci locuies in casa iubitului meu impreuna cu parintii lui, si fratele lui mai mic. NU ma inteleg perfect cu parintii lui, adica orice as face eu ei gasesc cite un comentariu, uneori am impresia ca o fac intentionat.
Si nu mi se da sa le spun mama si tata nu stiu de ce, dar nu pot, ma adresezi dvs si atit.
Poate ei isi doresc sa auda asta, dar uneori ma fac sa ma simt prost. Adica mereu zic ca e slabit iubitu meu, ca nu am grija, sau sa-i dau haina aia ca-i frig, nu inteleg de ce au o asemenea comportatie fata de mine.
Poate din acest motiv nu el pot zice mama si tata.
Voi ce parere aveti? sau daca ati trecut prin asa situatie, ve trebuie sa fac? Sunt eu de vina ca pina acum nu le-am zis mama si tata

Poate o sa ajungi si tu mama o data si o data! Si atunci o sa intelegi grija parintilor pentru fiul lor.
Chestia cu "mama " si "tata" nu o vad oportuna ca nici macar nu sunteti casatoriti.
Eu, la socrii mei le-am spus intotdeauna "dv."

Cred ca ar trebui sa vorbesti cu iubitul tau si sa-i spui sa discute cu parintii lui. Imi imaginez ca ti-e greu sa le zici mama si tata atata timp cat iti reproseaza tot timpul cate ceva, dar incearca sa vorbesti frumos cu ei, sa faci tu primul pas, chiar sa le spui mama si tata. Iti spun asta deoarece m-am gandit si eu de multe ori la chestia cu parintii, si cum s-ar intelege cu iubita mea, dar cred ca cel mai bine e sa vorbesti cu prietenul tau. Si nu uita sa-i respecti pe veterani

Nu am mai trecut prin asa ceva, insa ceea ce ai scris tu mai sus mi se pare cam (fara suparare), ridicol. Eu zic ca 'mama' si 'tata' sunt doua cuvinte ce le zici persoanelor de care te simti atasat in mod special. Eu cred ca e mult mai importanta ca TU sa te simti dorita si iubita in acea casa decat sa te tot gandesti daca sa le zici 'mama' sau 'tata'.
Plus ca nu cred ca te obliga cineva sa le zici asa. In fiecare zi gandeste-te ca ai parte de un camin unde sunt persoane care tin la tine, indiferent de cum le spui.
Parerea mea e ca cu timpul ai sa te atasezi si ca ai sa le spui 'mama', 'tata', nu te grabi, nimeni nu "trage" de tine.
Iar in legatura cu comportamentul celor doi, exista feluri si feluri de persoane pe lumea aceste. Cand iti fac un comentariu, ei doar inceraca sa te ajute si sa te invete. Plus ca o mica critica e o lectie cateodata.

Sper sa ai noroc. Bafta! :*

Cu siguranta ca voi fi si eu mama la timpu meu.
Dar eu nu intervin in dragostea lui fata de mama lui.

De 2 ani locuim impreuna, iar cind vin sarbatorile eu am simt straina acolo
toti ma judecati si imi reprosati, gen ca nu stiu ce inseamna sa ai copii.
Eu ii stimez pe amindoi, dar ei orice lucru las face, chiar sa fie perfect, niciodata nu le place.
Si mai ales ca imi zice de iubitu meu, sa fac asa, sa fac asa.
Adica nu sunt genu de persoana care sta toata ziua si nu face nimic.
Chear fac, multe lucruri. Daca doreste ea sa ma invete pe mine ceva, e ok sunt mereu dispusa, dar trebuie sa stie si cum, sa-mi vorbeasca si ea frumos
Iubitu meu ma iubeste foarte mult, si pe el il deranjeza asta mai mult decit pe mine, el vede ca eu sufer, si ma simt nasol. Imi zice sa nu-i trag atentia.
Da nu pot.

Eu am impresia ca niciodata nu le voi putea spune mama si tata.
Adica eu sunt genu de persoana: daca nu e de la icneput, nici mai incolo nu va fi...
Deja ma gindesc ca ei nu ma vad potrivita pentru baiatu lor.
Si mai mentionez ca mi-am pierdut parintii la virsta de 18 ani

Si eu am locuit in casa cu mama, bunica si fratele prietenului (apoi sotului) meu. M-am intels bine cu ei, dar am lasat mult de la mine, fiindca mi s-a parut normal. In primul rand locuiam in casa lor, fara chirie, ceea ce insemna niste dezavantaje pentru ei (prezenta unei persoane noi in casa, aglomeratie in plus la baie, etc). In al doilea rand, m-am gandit ca le datorez respect egal cu cel datorat parintilor mei (fiindca fara ei nu l-as fi avut pe sotul meu, pe care il iubesc la fel de mult ca pe mine insami). In l treilea rand m-am gandit ca trebuie sa fiu mai toleranta decat cu ai mei, fiindca ei sunt oameni diferiti, cu obisceiuri diferite, acre ma cunosc mai putin si deci adesea se pot isca neconcordante.
Le-am zis mama si mamaie din ziua in care m-am mutat in casa lor, fara nici o discutie si comentariu, chiar daca mi-a fost ceva mai greu la inceput. Asta a insemnat mult pentru partenerul meu si a creat o punte de legatura intre mine si ele (cumnatul meu mi-a fost amic/prieten). Am avut intotdeauna grija de nevoile fiului lor, de a le lor si abia apoi ed ale mele, fiindca nu apreciez deloc egosimul si egocentrismul. E normal ca parintii lui sa vrea ce e mai bun pentru el. Nu e vina ta ca slabeste atata timp cat gatesti mancarurile care ii plac in cantitate suficienta pentru toata familia. Nu e vina ta ca nu e imbracat corect, atat timp cat te-ai asigurat ca are hainele necesare curate, calcate, ingrijite si la indemana. Pana la urma, in familia traditionala romaneasca, femeia are obligatii fata de partenerul ei (asa cum si el are obligatii sa care cumparaturi grele, sa repare robinete, sa faca munci dificile). Si chiar daca nu vrei sa fii o sotie traditionala, daca il iubesti, ai grija de el (si el are, la schimb grija de tine). Considera ca este normal ca ei sa fie mai grijulii decat e cazul (sa zicem ca accepti sa fie de 3 ori mai grijulii decat e cazul), fiindca sunt parintii lui, iar tu incerci sa te comporti ca o straina si ei te recepteaza deocamdata astfel. daca te vei apropia de ei, ii vei trata ca pe membri apropiati ai familiei, le vei demonstra mereu ca fiul lor este cea mai importanta persoana din viata ta, ca il iubesti cu adevarat, ca ai grija de el, ca il respecti neconditionat si ca pe ei ii respecti ca pe parintii tai, atunci lucrurile se vor normaliza. Daca vei continua sa nu simti ca faci parte din familia aceea si sa stai ca o chiriasa in casa lor, nu te mira ca te vor trata ca atare

Nu ai incercat niciodata sa le faci niste cadouri pur si simplu, din senin? poate incerci sa le pregatesti o cina, ceva delicios, sa stati impreuna la masa si sa vorbiti! dar daca nici asta nu merge cred ca e problema in ei! poate ar trebui sa nu le inkurcati cum s-ar spune si sa inkiriati un apartament aparte de ei!

Am inteles, cred ca nu te plac parintii lui si de asta se comporta asa cu tine, dar repet, cu ajutorul iubitului tau poti sa-i faci pe parintii lui sa-si schimbe comportamentul fata de tine chiar daca nu te plac. Nu stiu, sa le spuna sa se comporte frumos cu tine ca el cu tine va ramane oricum. Daca iubita mea ar fi in situatia asta, sa stiu ca o iubesc si ca ma iubeste si parintii sa se comporte aiurea cu ea, as tine o discutie mai aprinsa cu ei. Daca el te iubeste se va certa si cu parintii si cu oricine ca sa te faca sa te simti ca acasa la tine

De 2 ani se comportă așa? Ar trebui ca iubitul tău să pună punctul pe "i"!
Nu toate suntem norocoase să avem parte de o soacră cumsecade, ci foarte rea, care vrea să bage zâzanie.
Încearcă să fii cât mai gospodină, utilă, într-un final o vei da pe breazdă.
Nu-ți face griji pentru tatăl lui, pentru el ești doar o tânără și n-o să-ți facă rău cu vorbe grele, rele chiar.
Chiar dacă a trecut ceva timp, ai răbdare în continuare, vorbește cu prietenul tău și arată-i mamei soacre că îi meriți băiatul.

Nu mai spun nimic despre o altă posibilitate de a locui în alt loc, deoarece dacă exista sigur erai de mult plecată...
Pari puțin lipsită de experiență, de ce te-ai grăbit să mergi la socrii?

E ca-m complicata situatia!
Dar numai eu stiu cit am plins din cauza asta.
Eu sunt genu care pune totu la inima.
Iubitu meu imi zice sa nu-i trag atentia ca asa e ea.
Dar eu nu pot. Stiu ca e mama persoanei pe care o iubesc, o respect pentru asta.
Dar au fost foarte multe situatii in care m-am simtit prost. si UNEORI mii ciuda pe mie ca am calcat in casa lor
Mi-am stricat si nervii, si inima, si tot.
Am 23 de ani, nu pot sa zic ca sunt cea mai buna, dar incerc si ma descur cu de toate.Nustiu ce sa mai fac.

Mulți înainte.
Te înțeleg, te cred! Știu!
Cel mai important și mai ales, stâlpul acolo este prietenul tău!
Eu sper să te gândești bine la viitorul vostru, ce nu e bine, ce ar trebui schimbat... deoarece ai zis că e complicată situația.

Dacă ai vreun of și nu ai cu cine vorbi, știi cum să dai de mine.
Ai grijă!

Multumesc de raspuns!

O solutie ar fi sa va mutati singuri cu chirie, fara parinti, fara frati

Lasa-i i pace... daca te iubeste asta-i tot ce ce conteaza