Salut!
As vrea sa va povestesc puțin din viata mea ciudata. 
Totul a început în 2005 când mama mea care avea 15 a rămas însărcinată.
În zilele noastre nu-i asa de rar întâlnit ca fete de 15 ani cu situații proaste și din lipsa de educație sa rămână însărcinate!
Dar bunicii mei sunt amândoi medici și mama mea tot medic!
A luat un an pauza sa ma nască și dupa și-a continuat studiile!
Îmi este greu sa povestesc aceste lucruri dar n-am cui altcuiva sa povestesc!
Mama mea de când ma știu m-a iubit foarte mult și este foarte protectoare, uneori chiar posesiva!
De exemplu dacă ea este acasă și nu este la locul de munca, ma suna pe camera întotdeauna sa vadă unde sunt, cu cine sunt!
Sau dacă plec undeva mai departe, de exemplu la mare și stau câteva zile departe de ea, începe sa aibă atacuri de panica, de anxietate, nu poate sa respire!
Asta e ok, dar recent am aflat ceva tulburător în legătură cu mine, mama și tatal meu biologic!
Recent am aflat ca sunt rezultatul unui vi*l, acesta i-a pus ceva in bautura și a întreținut relatii sexu*le cu ea fără ca aceasta sa poată refuza...
Aparent bunicii mei au rugat-o sa avorteze dar ea pur și simplu nu a vrut și m-a născut...
Eu pur și simplu nu o înțeleg pe femeie. Deci ești viol*ta de unul, ramai gravida și hotărăști sa păstrezi copilul?
Pe lângă asta, dacă copilul asta sta mai mult de 2 zile departe de tine, ti se face rău și ești aproape sa faci preinfarct la 33 de ani?
De când am aflat sunt in stare de soc și nu-mi pot reveni si cel mai tare ma enervează faptul ca ea nu are niciun resentiment oricât de slab fata de mine.
Îmi este mila de ea pur și simplu, în ultimul timp nu mai mănâncă, are 180 inaltime și 50 de kg, arata ca un schelet...
Nici eu nu sunt mai presus, am 193 dar măcar arat normal la 90kg!
Este o femeie frumoasa, dar nu cred ca este sănătos pentru ea!
Voi ce ați face în situația mea?
Simt ca am procedat greșit în ultimul timp, petrec mai mult timp cu prietenii mei decât cu ea și vad ca o doare dar pur și simplu sunt foarte nervos pe ea!
Pe ce sunt nervos de fapt? Ca nu m-a avortat? Sau pentru ca nu m-a avortat și în plus ma iubește asa de mult încât are atacuri de panica dacă lipsesc mai mult de câteva zile de acasa?
Cred ca cel mai tare asta ma enervează, faptul ca poți sa iubești asa mult un rezultat dintr-un eveniment traumatizant?
Pur și simplu vreau sa o înțeleg si nu reușesc...
Poate fi aceasta afecțiune a ei fata de mine provocata de evenimentul traumatizant?
As vrea niște sfaturi!

Nu găsești nimic aici. Căutați online un psiholog cunoscut sau în oraș și discutați cu acel psiholog problema mamei dumneavoastră! Da, mama dumneavoastră are nevoie de un psiholog.

Tu, ești tot ce are ea mai drag, scump și de preț pe acest pământ.
Prețuiește-o, iubește-o, protejeaz-o.
E normal sa fie cu psihicul la pământ, doar ea știe ce a fost în sufletul ei. Nu-ti bate joc.

Sunt niste traume la mijloc. Mai ales la ea, nu e ușor să ții piept familiei întregi și să păstrezi un copil provenit in urma unui asemenea act, și cumva să ajungi și medic la câțiva ani după.

E un om deosebit mama ta. Nu ai de ce sa fii supărat pe ea. Ea a făcut totul pentru tine, si-a înfruntat familia și si-a periclitat viitorul pastrandu-te. E normal sa fie atât de atașată de tine în condițiile astea. Ia-o ușurel, planifica ieșiri mai scurte mai întâi și usor și cu multă răbdare le lungești in timp ca să îi dai și ei ocazia sa se obișnuiască.

Un adevar de genul asta iti poate da viata serios peste cap. Sunt si alte situatii cu violuri, femei care au pastrat sarcina chiar destule, mai ales din comunism cand nu prea se puteau face avorturi, erau ilegale. Difera contextul, persoanele, dar nimeni nu iese nesifonat din intamplari de genul asta.
Mama ta a avut de ales, a ales sa te pastreze, ea stie de ce. Poate s-a temut ca daca avorteaza la prima sarcina nu va mai putea face copii, asa am mai auzit. Poate a avut alte motive. Important este ca te-a nascut, ai crescut, esti bine. E bine ca te iubeste, tu nu ai nicio vina pentru ce a facut tatal tau si probabil ca i s-a spus si asta. Da, mamele cu traume de genul asta in trecut sunt cam posesive, obsedate de control.
Tu esti suparat pentru ca ti s-a servit adevarul abia acum, desi asa au considerat cei implicati ca este mai bine pentru tine. Te simti tradat, nesigur, ti s-au schimbat reperele, parca lumea nu mai e chiar asa la locul ei cum o stii tu. Te simti de parca ai intrat intr-o telenovela, si ai senzatia ca realitatea e cea pe care o stiai inainte. Va trebui sa faceti fata acestui adevar si sa traiti cu el, de-acum impreuna. Sa va bucurati ca va aveti unii pe altii si sa va bucurati de viata.
Este foarte recomandat sa mergeti sa vorbiti cu un psiholog impreuna sau separat. Tu cat mai repede, ca sa nu ti se invecheasca socul, te ajuta si doar sa vorbesti despre asta, dar un specialist iti poate ajuta si sa gasesti niste raspunsuri. Nu amana, ca nu e bine. Pe urma poate vine si ea, sau merge la altul, cu siguranta are nevoie. Aveti rabdare unul cu altul.

Sincer n am fost niciodată genul de om care sa meargă la psiholog dar dacă e pentru ea, o sa încerc...

Întocmai frate, ca înțeleg ce a fost în sufletul ei, drogata fără sa poată sa se miște in timp ce un animal era peste ea!
Eu nu înțeleg cum a putut ea sa ma mai nască după asa ceva? Cum poate sa fie asa dependenta de mine?
Cum poate sa se uite la mine fără sa își aducă aminte de incident?
Eu o iubesc enorm dar pur și simplu nu cred ca o sa înțeleg vreodată...

Ai dreptate, cred ca a sacrificat foarte multe pentru mine.
Și totuși eu nu înțeleg de ce a făcut-o...
Eu sunt dovada vie a acelui viol și totuși ea pur și simplu e obsedata de mine și ma iubește enorm, nu pot sa înțeleg...
Iti mulțumesc pentru răspuns!

Categoric e un soc și chiar simt ca viata mea a devenit o telenovela ieftina.
Niciodată nu m-am gândit ca sunt rezultatul unei agresiuni asupra propriei mame... Ma uit în oglinda și pur si simplu, ma gândesc ca poate arat la fel ca el.
Noroc ca arat exact ca mama, brunet cu ochii albaștri...
Dar sa fiu sincer nu sunt supărat pentru ca am aflat târziu, ba chiar înțeleg de ce am aflat abia acum!
Eu sunt supărat pentru ca nu ii înțeleg aceasta afecțiune, iubire, obsesie fata de mine?
Sunt enervat chiar, cum poți iubi rezultatul propriului viol?
Cum poți sa te uiți la acest copil fata sa îți aduci aminte de acel eveniment?
Ba chiar nu știu dacă am vazut o vreodată pe ea la vreo cina romantica sau ceva...
Este o femeie tanara, frumoasa, 180 înălțime cam înaltă dar cu trăsături deosebite deci aspectul n a fost niciodată o problema pentru ea...
Am întrebat o de ce nu iasă și ea la întâlniri cu bărbații care au invitat o in oraș la cina și mi-a spus ca ea nu are nevoie de barbati în viata ei, ca eu sunt suficient pentru ea și ca n are nevoie de altfel de dragoste în viata ei.
Bai omule cum poți sa spui asa ceva?
Cred ca cel mai tare ma enervează la ea faptul ca nu ma urăște deloc... poate părea ciudat ceea ce am spus...
Dar femeia pur și simplu trăiește pentru mine...
Azi i-am spus ca vreau sa ma mut de acasa și pur și simplu a început sa plângă și un atac de panica?
Mi a spus ca viata ei n are sens fără mine...
Ma simt ca un nenorocit ca am făcut o sa treacă prin asta dar bai omule te apuca nervi când o vezi asa...
Cum sa ma iubească asa mult știind ca sunt dovada vie care Ii aduce mereu aminte de acel viol?
Creierul meu nu poate sa înțeleagă...
Cred ca ai dreptate, un psiholog ne ar ajuta, deși nu sunt genul, probabil as face o pentru ea!
Mereu am fost genul de tip cu un psihic puternic care tine totul în el și chiar și acum prefer sa ma descarc aici decât sa merg la un specialist!
Dar pentru ea as apela la un specialist!
Mulțumesc pentru răspuns, chiar apreciez!

Obligatoriu. A avut parte de o traumă care, se pare că a lăsat sechele.

Sa petreci timp mai mult cu cei de seama ta este ceva normal.Ea trebuie sa inteleaga asta, dar se pare ca nu are cu cine sta sau conversa si sa legat f mult de tine.
Faptul ca cineva este violata si ramane gravida, asta nu inseamna ca trebuie sa urasca copilul nascut.Ce vina ai tu ca ai aparut?

Deci de aia ea nu te uraste asa cum tu te-ai astepta, ori cum spui ca nu intelegi.
De urit putea sal urasca pe ala pentru cea facut, dar nu pe tine.
Dar barbat ea nu are, adica nu s-a casatorit, nu ai si tu tata, macar de asta care sa te fi crescut?
Cum poate sa se uite la tine dupa cea patit? oamenii uita, iar tu nu esti cel care i-a facut rau.
Nu intelegi stii de ce? Pt ca ca nu esti femeie, de aia. Femeile au un simt pe care barbatii nul au, ala pentru copii, ei, dragostea fata de copii, sentimentu ala ca trebuie sa faca copii, ca trebuie sai protejeze si etc.

De aia barbatii nu inteleg, pentru ca tu nu stmti acele chestii.Ai vazut si la animale, papsari ce face mama pentru puii ei? Se bate si cu leii cu serpi cu oricine ar veni sai atace puii, uneori isi da si viata sai apare.

Asta este un sentiment, daca nu ar avea acel sentiment sar duce de ripa viata asta in general.
Asa este viata, cineva trebuie sa aiba grija de ea, sa o duca mai departe, asa si maicata, axcel sentiment acopera pe altele, sentimentu asta cred ca este f puternic, activ, si dominant.

Gindeste, faci pentru puiul tau orice, iti dai viata, il aperi nebuneste, deci asa te aduce acel sentiment, este ca un fel de nebunie, nu mai vezi, nu mai auzi, cand vine vorba de puiul ei.

Faptul ca fost violata, acel sentiment ce zic, o face sa se uite altundeva, nu stiu e ceva chimic, ea nu-i poate face rau puiului ei, chiar daca mintea iar spune fai rau, ceva anuleaza acel gind inainte sa se formeze, vorba vine.

Asa ca nu te mai gindi la timpenii, femeile asa is facute, au ceva in plus fata de barbati.
Bine ca si un mascul are grija de copii lui, dar nu ca si o femeie.

"Și totuși eu nu înțeleg de ce a făcut-o..."

Vei intelege cand vei fi parinte. Asa cum a mai zis cineva mai sus. Ce vina ai tu? Esti o parte din ea, nu are de ce sa nu te iubeasca. Dar da, e un pic de dependenta acolo din partea ei catre tine si in circumstantele astea cum ar putea sa nu fie? Cred ca v-ar prinde bine o vizita o psiholog. Ei in primul rand, dar si tie.

Cred ca ai dreptate, nu sunt femeie, poate este ceva ce numai o mama poate sa înțeleagă!
Mulțumesc pentru răspuns!

Da, pana la urma am hotărât sa merg la psiholog, poate ne va ajuta pe amândoi, dar în special pe ea.
Mulțumesc pentru răspuns!

Nu ai de unde sa ști exact tot ce a fost la mijloc.Sunt părinți ce le spun copiilor zeci de ani ca mama sau tatăl lor sunt morți și nu e asa, doar ca să nu ii caute sau sa complice lucurile.
Nu zic ca în cazul tău e la fel, dar nu ne putem lua nici după povesti de genul.Ca mai sunt femei ce cred ca e o rușine sa spui ca te-ai îndrăgostit și ai fost fraierita.
Și și dacă ai fost asa, treaba cu "nu a făcut avort" a putut fi și din faptul ca si-a dorit un copil, sa atașat de tine, nu a primit suficienta grija și afecțiune din partea alor ei și a simțit nevoia sa ofere ea ceva ce ea nu a primit si etc.Iar dacă a fost violata sau ceva, e clar de ce vrea sa te tina sub observație.Esti adolescenta,ești la varsta un care ești usor de manipulat,prostit sau chiar agresat și nu vrea sa pățești ceva.

Încearcă sa vorbești cu ea,sa o liniștești, sa ii propui sa meargă la un medic, intr-o vacanta unde sa își limpezească mintea și nu mai fi asa dura ca nu îți face necaz intenționat ci din iubire.
Dacă te batea sau maltrata, dacă era o scorpie sau te jignea da, dar doar pentru ca își face griji ca la ani tai mergi pe la mare cu prieteni nu e de condamnat.

Ai oarecum dreptate dar înțelegeam dacă era fata sa fie asa cum este dar sunt băiat am vreo 190 pe putin și vreo 95 de kg!
Ce naiba pot sa pățesc?
Oricum am vorbit cu ea sa mergem la psiholog!

Dacă te-ar uri și te-arar considera vinovat ca din cauza ta are viata distrusa, te_ai simți mai bine?
E demn de apreciat ca a trecut peste acel eveniment traumatic și ca te iubește.
La adolescenta orice tânăr simte nevoia de libertate și posesivitatea e obositoare. Creatorul nostru urăște Avortul, crima felicitări pentru mana ca a avut curajul și bunătatea de a aduce pe lume un copil conceput în asemenea circumstanțe neprielnice. Și eu am o fina care e tot rezultatul unui viol dar ea e recunoscatoare mamei ei c a a născut-o chiar dacă a abandonat-o la naștere și n-o ajuta deloc cu creșterea celor doi băieți pe care ii are acum. Poți sa te rogi lui Dumnezeu sa o ajute sa aibă multă încredere în El ca are El grijade tinesi sa nu se mai streseze asa de mult.