Cred ca multi dintre noi ne-am petrecut copilaria, vacantele la tara la bunici si acum ducem dorul, cateodata ne cuprinde o nostalgie de acei ani, de bunicii nostri care acum sunt batrani, bolnavi sau poate... nu mai sunt . Eu de cate ori merg la tara ma cuprinde un dor, nostalgie de acele vremuri ale inocentei si copilariei.
Care e cea mai frumoasa amintire cu bunicii / ce amintire va vine acum in minte?

Hey. Imi aduc aminte ca eram inca micuta... Locuiam cu mama si parintii ei intr-un apartament in centrul orasului. Imi aduc mereu aminte cu bucurie de serile in care stateam cu bunica la geam povestindu-mi povesti de o viata intreaga sau cum stateam si fredonam diverse melodii, razand impreuna. Bunicii de pe mama au fost mereu prezenti in viata mea, pot zambi si spune cu bucurie ca ii mai am si acum langa mine, chiar daca timpul se scurge extrem de rapid. Ii iubesc enorm...

Subscriu. De aceea trebuie sa incerci sa le oferi copiilor ceva sa isi aduca si ei aminte cu placere cand vor fi adulti. Conteaza la echilibrul psihic ca adult.

Imi amintesc o seara de Mos Ajun cand faceam cocoace(acele lipii coapte pe plita) cu bunica.Imi tinea manutele intre palmele ei si ma invata cum sa intind aluatul. Avea o privire blanda si iubitoare.
Imi amintesc cum intr-o zi bunicul m-a luat de manuta si m.a dus in camp(acolo era viata lui).Ne.am asezat la umbra unui salcam si, cu privirea in gol, mi-a zis:"Sa nu.ti uiti niciodata neamul si nici sa nu.ti pierzi credinta!"Era ars de soare si palmele ii erau batatorite de munca campului.
Imi amintesc si de tatal meu...
Mi.e tare dor de ei, de toti!

Foarte frumos si adevarat ti-a spus "Sa nu.ti uiti niciodata neamul si nici sa nu.ti pierzi credinta!" Sunt doua lucruri importante in viata noastra : credinta si neamul.

Buna! Povestesc si eu cu mandrie si o oarecare nostalgie de cate ori am ocazia despre bunicul din partea mamei. Pe el l-am iubit cel mai mult si el s-a dus primul. Imi amintesc cum se punea la mintea mea si a surorii mele si se juca cu noi "De-a vatea ascunselea", sau cum ne zicea povesti haioase. Stiu ca avea simtul umorului bine dezvoltat si greu se supara pe noi. Mergea in vacante pe care le fac pensionarii si acolo le dadeau dulciuri si el nu le manca sa ni le aduca noua si mai completa el, cumparand. De aceea, la noi era de 2 ori "Craciunul" pe an. N-aveai cum sa nu-l iubesti si as da orice sa mai pot sta o ora macar de vorba cu el, simt ca mai am ceva sa-i spun. Incerc sa ma opresc aici, ca as scrie mult si bine...