De vreo 3 ani incoace simt ca ma "autodistrug", nici nu prea stiu cum sa zic. Nu am chef de nimic, sunt plictisit, nu sunt chiar "sufletul petrecerii" si nu am avut niciodata pe cineva la care sa tin, caruia sa ii pot zice tot ce ma deranjeaza. Am 18 ani, dar ii am degeaba, BAC nu iau (matematica), nu am prea multi cunoscuti si nici macar nu stiu un loc de munca (sa starng si eu niste bani pentru o masina sau sa ii frec aiurea macar). Acuma 4 ani ma gandeam la sinucidere dar nu inteleg nici azi de ce nu o fac. Mii ciuda ca inca depind de parinti (am luat carnetu din banii lor mai mult + mai frec si benzina degeaba). Nu-s fanul cluburilor, am zis sa ies si eu ca poate mai cunosc pe cineva dar nimic. Mai rau e ca nu stiu cand o sa "scap" de pariniti, adica sa nu mai depind de ei, BAC-ul oricum nu-l iau si daca ar fi sa-mi gasesc un loc de munca in alta tara m-as duce cu ce-a mai mare placere. Mai rau e ca am inceput sa ma inchid in mine mai mult decat o faceam inainte. De multe ori simt nevoia sa stau la PC si sa fac altceva decat sa vorbesc cu alte persoane. Nu prea am o motivatie sau un ideal pentru care sa lupt sau macar sa traiesc. In fiecare zi ma gandesc ca ar fi mai bine sa ma arunc de pe un pod ca sa scap. Nu vad niciodata partea buna, tot timpul sunt pesimist (nu conteaza situatia).

Stai linistit pretenas, altii sunt si mai rau decat esti tu acum. Chiar daca ai luat permisul pe banii parintilor, altii se tot chinuie sa-l ia de multe ori si tot nu reusesc. Si nu te mai gandi la suicid, daca erai tare ai fi facut-o demult. Spun asta pentru ca nu cu mult timp in urma asa gandeam si eu, n-am avut curaj sa ma sinucid si tot in viata sunt, iar asta ar trebui sa insemne ceva. Merg pe 29, mi-am facut datorii din care nu m-am ales cu aproape nimic, dar nu-i nicio problema: inca nu s-a terminat viata! Bucura-te ca ai doar 18 ani, traieste-ti viata si nu regreta nimic! Asculta melodia "Voltaj - 20" si cu siguranta vei vedea ca prin ceea ce treci tu nu e chiar asa dificil...altii au dus-o si mai rau si s-au ridicat, deci CAPUL SUS!

Mintete ca va urma si ceva bun cum o facem cu toti si isi va vi bine

In primul rand pana la bac mai ai cateva luni, deci pune mana pe o carte si invata cat sa iei macar un 5, sa treci. Apoi fa o facultate sau o postliceala.

Scrie pe hartie toate lucrurile pe care le faci bine si/sau din placere. Perfectioneaza-te in aceste domenii si vezi unde te-ai putea angaja.

Apuca-te de un sport sau de un hobby si chiar daca e greu iesi din casa si socializeaza.

Sinuciderea nu e o solutie, pe cine ajuta ea? Avem doar o viata si trebuie sa profitam la maxim de ea! Exista oameni care ar da averi pentru inca o ora de viata...

Si mergi la psiholog, depresia nu trece de la sine!

Bea ceai de sunatoare. Dar altii care se apuca de faculta la 40 de ani? Da, mori intr-un mod rusinos. Stii ce durere ai provoca apropiatilor? Si mai rau, oare nu este tot crima adica pacat? Baga-ti bine mintile in cap si munceste. Esti sanatos, nu? Altii ar vrea sa aiba ce ai tu. Iar daca ai depresie, sa stii ca e o boala si ar trebui sa faci ceva. Ideal? Socializeaza cat mai mult, poate gasesti o fatuta.

Frate, nu vrei sa vorbim in privat?

Cam asa sunt si eu. nici nu stiu ce vreau sa scriu aici dar am zis ca scriu ceva totusi.

Incearca chestii noi. Fa sport. Fa sala. Incearca sporturi noi, citeste carti, asculta noi genuri de muzica, iesi cu bicicleta, sunt atatea chestii care le poti face dar trebuie putina vointa.

La ce fel de liceu esti? De ce nu incerci sa te chinui cu BAC.ul? I know what you mean..Stiu cum e sa nu te mai regasesti.Pe ce data esti nascut?

Bună!
Îmi pare rău că trebuie să treci prin astfel de momente la vârsta la care ar trebui să fii cu zâmbetul pe buze, trăind cele mai frumoase momente din liceu.
Nu e târziu să iei câteva ore de mate pe săptămână. Te-ar ajuta mult. Ştiu cum e sentimentul să depinzi de părinţi, dar măcar până te pui pe picioare acceptă ajutorul lor că nu o fac cu răutate.
Nu fă o prostie, nu merită să mori într-un fel ruşinos! Depinde mult de felul în care vezi tu lumea şi ştiu că e enervant ca o persoană pozitivă să vină să spună să fii şi tu la fel, dar sunt lucruri în viaţă care merită trăite, să ai o familie, să împarţi zâmbete celor dragi, să dăruieşti o floare, să fii îmbrăţişat de cineva drag.
Dacă nu reuşeşti să iei BAC-ul nu îţi dă nimeni în cap. Caută-ţi un loc de muncă şi în sesiunile următoare încearcă iar şi iar până reuşeşti. Am o prietenă care l-a luat cu câte o materie pe sesiune şi a continuat mai departe.
Nu te lăsa doborât de perioadele urâte din viaţă. Numai bine!

Înteleg ce simti amice dar stiu o persoana care este asa de mic copil asa ca sunt si alti mult mai rau decat tine si atunci cand esti în depresie mai toti simt ca vor sa mearga cu domnul dar multi nu o fac pentru ca o parte din ei înca vor sa traiasca chiar daca stiu ca înca sufera si nu fac nimic ca sa schimbe asta, si nu stiu cat de mult pshiologul sau pshiatrul te poate ajuta dar atunci cand paharul se revarsa orice ajutor este bine venit dar trebuie sa îti gasesti si vointa sa lupti pentru viitorul tau si nu sa îti cauti scuze ca sa amani schimbarea ca daca faci asta atunci tot ce faci este sa te ofilesti fiind constient de asta.