Eu nu stiu, nu inteleg, nu vreau sa inteleg, sau ce se intampla? Cateodata, de cele mai multe ori, imi pare rau de parintii mei, ma enerveaza in general, de cate ori discut despre asta, ajungem la certuri, s-au schimbat mult in ultimii ani : sa fie asta o cauza a imbatranirii? Imi tot spun ca nu mai sunt tineri, sunt batrani, nu mai pot, etc. (din pacate la mine nu prea tin astea).
Viata parintilor mei a devenit parca prea monotona, bleaga, frustrata, de (nici nu stiu cum sa zic cuvant precis, corect) rahat sa zicem, scuzati-mi limbajul. Adica merg la serviciu, seara vin acasa, obositi, mananca, se uita la tv daca rezista sa se uite, in caz ca nu-i apuca somnul cu tv-ul deschis, apoi se culca. In week-end-uri cam la fel, stau acasa, la tv, mai ies pe afara, citesc si cam atat (incet incet parca intra intr-o etapa, viata de pensionari, asa, de,, hai moarte ia-ma mai repede ca ma plictisesc"). Pe vremuri erau complet altfel. Ma astept sa fie ca atunci chef de viata, distractii, vizite la prieteni, neamuri, sa avem musafiri in week-end sau cu diverse ocazii. Acum parca nu ii mai intereseaza nimic, li se rupe de neamuri, prieteni, vizite, etc.
Parintii vostri cum sunt? Sau cum erau atunci si cum sunt acum?

Cand erau impreuna, parintii mei erau si ei cu chef de viata, acum eu stau cu mama, care e vesnic obosita dupa servici(ceea ce e bine, ca e mai liniste pentru mine). Pe tata il vizitez la doua saptamani si o vreme era si el binedispus cand veneam, mai faceam cate ceva, acu s-a plictisit.
Cred ca majoritatea parintilor ajung asa, e varsta si faptul ca de atatia ani au aceeasi rutina... zi de zi...

Da, si poate si faptul ca s-au plictisit, traiesc asa in starea asta de,, plictiseala, fara pofta de viata de altadata". Pai atunci cum se face ca la altii este altfel? Ciudat! Ma uit la altii si ma minunez.

Am pățit

Ma minunez si eu de multe ori, dar la urma urmei nu exista doua persoane, doua cupluri sau doua familii identice. Fiecare cu viata lui.

Eu cred că ai putea sa le faci de exemplu o surpriza dându-le o prăjitură atunci când vin acasă. Sau ziceai de întâlnirile cu rudele și prietenii de familie, dacă vtei ai putea să-i chemi pe acești prieteni fiind o surpriza.
Ai putea sa fii mai activa și sa încerci să le ridici moralul.
Sper că te-am ajutat!☺

Oameni de la o varsta inbatrnesc nu mai au chef de nimic. Ei muncesc ca sa te tina pe tine trebuie sa intelegi.

Ai dreptate chesti de astea mai fac si eu si sunt foarte bucurosi si probabil ca se simt si apreciati si iubiti.

Ei poftim, acum trebuie sa fie pe pragul iesirii la pensie, fiindca puterile lor s-au lasat si nu mai poate munci si de asta s-au plictisit din cauza trecerii la batranete! Intelege-i parintii tai, iubeste-i, ajuta-i la toate treburile casnice (gospodarie)!

Daca te ingrijoreaza soarta lor, incearca sa gasesti o cale delicata de a le sugera ca viata lor poate fi mai interesanta, daca ar pune in valoare anumite oportunitati. Cred ca si copiii trebuie sa invete uneori sa ii iubeasca si sa ii accepte neconditionat pe parinti.

Da-le cate o problema de logica, sa-i mai scoti din amorteala

Parintii tai sunt cat se poate de normali. Cu trecerea anilor tuturor le scade energia si relatiile cu prietenii se reduc.
Cum sunt parintii mei? Nu mai sunt. Au murit amandoi dar si cand traiau erau divortati. Nu-mi amintesc sa fi facut prea multe vizite dar erau mai multe la inceput si au scazut odata cu trecerea timpului.