Salut, in seara asta m-am certat oleaca cu mama si am insistat sa-i spun ca sunt adoptat, dupa m-am dus si am discutat cu ambii parinti, am vorbit cu ei si la un moment dat am zis ca sunt adoptat si sa-mi recunoasca, mama a zis ca da sunt adoptat si cica m-a luat de la maternitate, tata a recunoscut si el, iar dupa cateva minute m-am retras la mine in camera si mi-a zis tata ca cica "Chiar ai crezut?" Acum nu stiu ce sa mai cred... cum pot afla daca sunt adoptat sau nu? Oricum n-am de gand sa raman la parintii biologici ( Daca ar fi sa fiu adoptat ), dar sunt foarte curios.

Uita-te atent la ei si o sa observi daca semeni cu ei...da nu cred ca esti adoptat ca poate a glumit si mie mi se intampla asta foarte des... sper ca ti-am fost de ajutor funda?

E un lucru prostesc sa spui asa ceva, dar parintii tai nu au tinut cont de asta.

Acum ca ti-ai pierdut increderea in ei, nu stiu ce ar trebui sa faci.

Acum ori o iei ca pe o gluma, ori i crezi.

Numai bine.

Ai facut cel mai prostesc lucru sa spui chestia asta. In primul rand ai tot insistat si mama ta nu a mai stiut ce face ( probabil ai ranit-o foar mult) asa ca a aprobat spusele tale. Pe tatal tau normal ca l-a durut mai putin pentru ca asa sunt tatii... orice ai face un copil tot este mai apropiat de mama ( in 90% din cazuri). Acum nu stiu ce ai putea face decat sa te duci la mama ta si sa ii ceri iertare. Sau ai putea sa intrebi pe o ruda cu care te intelegi u cel mai bine

Cu ei nu prea seman... oleaca cu tata la caracter, dar foarte putin, amandoi sunt mititei de statura si eu sunt mult mai inalt ca ei.

Fa rost de cateva sute de-alea cu "E" pe ele si fa-ti test ADN

Gata, am aflat totul, multumesc!

Dar tu de ce crezi ca esti adoptat? de unde ti-a venit ideea asta?

Nu mai conteaza, mi-a spus mama totul .Am fost adoptat de la 2 saptamani, mi se pare ca am fost facut dintr-o aventura, oricum raman alaturi de parintii adoptivi ( ma doare sufletul sa ma gandesc ca sunt parinti adoptivi ).

Nu mai conteaza, mi-a spus mama totul .Am fost adoptat de la 2 saptamani, mi se pare ca am fost facut dintr-o aventura(mama mea biologica m-a facut cu un barbat si m-a creeat pe mine, iar de frica parintilor ei m-a lasat la spital, si-a pus si niste chestii pe burta sa nu vada parintii ei burta ), oricum raman alaturi de parintii adoptivi ( ma doare sufletul sa ma gandesc ca sunt parinti adoptivi ).

Eu cred ca parintii tai au glumit cu tine sa vada cum reactionezi

Hei, gandeste-te si ce este in sufletul lor! in momentul asta cred ca suferiti toti 3, dar stii ceva? mai importanta decat suferinta asta este faptul ca va iubiti foarte mult
ei te-au dorit, de asta te-au luat si te-au crescut cu o iubire imensa!
sa nu-i judeci, sa nu te schimbi. ei sunt adevaratii parinti pentru ca te-au crescut, te-au luat de acolo din iubire pentru tine, pe cand parintii biologici nu te-au vrut!
asa ca multumeste-te ca ai niste parinti care te iubesc si viata merge inainte! nu este un capat de lume!
numai bine iti doresc

Stiu, eu ii iubesc le-am si zis lucrul asta in seara asta, nu prea s-a schimbat nimic intre noi, ideea e ca ma simt eu in sufletul meu ciudat, nu stiu cum sa zic, dar ma simt strain, in plus, habar n-am