Întâi calmează-te! Trage aer în piept puternic și potolește-ți lacrimile! Când ajungi să nu mai plângi gândește-te la motivele pentru care mama ta a plecat acolo și o vei înțelege. În viață lucrurile nu se întâmplă cum vrem noi și trebuie să ne mulțumim cu ceea ce avem. Bucură-te că ești sănătoasă și că măcar fratele îți este aproape. Dacă nu ți-e de ajutor, consultă un psiholog și te va ajuta să te împaci cu ideea.
Cred a ar fi trebuit sa incepi cu,, a fost odata, ca niciodata,, si sa gasesti un final fericit. Dupa cum scrii s-ar putea sa ai chiar mai mult de 20 de ani.
Nu am 12 ani si caut ajutor de la cineva, toti asa spun, pling in fiecare zi, nu mai puteri
Ndbn, multumesc, dar chiar si asta nu ma ajuta, la scoala glumesc de mine si ma distrug moral, acasa toti spun ca trebuie sa ma linistesc si ca pling pentru ca n-am ce face, doar mama si rudele ma inteleg, nu mai pot sa astept
In primul rand TREBUIE sa realizezi ca nu esti singur/a.Il ai pe fratele tau, pe cumnata, verisoara.Banuesc ca ai si prieteni.
Multumeste-te ca ca mama ta traeste, e sanatoasa si poate munci.
Incearca sa-ti socializezi cu prietenii, sa gasesti preucupari comune.Iesi cat mai des din casa in natura pentru ca nu-ti face bine sa plangi mereu.
Nici mamei tale nu-i este usor departe de familie.Inima ei plange pentru ca te vede asa.
Desi stiu ca ti-e greu inceraca sa nu mai plangi cel putin de fata cu ea. Poate ar fi bine sa mai raresti discutiile pe skype, macar de 2-3 zile odata.Ar fi primul semn ca poti...
La școală râd copiii de tine pentru că sunt copii și nu te pot înțelege cum te poate înțelege un adult. Așa că nu-i băga în seamă .
Of! Gandeste-te ca nu numai tu esti. Recent a fost un reportaj cu copiii parintilor plecati la munca in strainatate pentru a oferi familiei un viitor mai bun. Mama ta pentru tine o face insa daca chiar nu poti fara ea, atunci ea trebuie sa revina in tara. Ar trebui sa vorbesti cu cat mai multi adulti. Nu cunosti un preot? Nu ai prieteni printre profesori? Scoala are un psiholog?
Tu stii ce inseamna copil de 12 ani? Ea va fi in curand la varsta cea mai importanta din punctul meu de vedere pentru formare, 14-18 ani.
Inseamna ca la 10 ani bunicii au plecat la bai si m-au lasat cu vaca, cu 2 porci, cu peste 80 de gaini, 20 gaste, si peste 20 de curci. Venea o vecina si-mi facea o data pe saptamana mancare ca in rest muncea la colectiv. Atunci am facut (baiat fiind) prima data cartofi prajiti, singur. Mi-am fiert un ou si mi-am facut o salata de rosii. Am sapat in gradina si am udat plantele cu galeata ca nu erau pompe pe vremea aia. La 12 ani am facut prima mea prajitura de biscuiti cu mere ca voiam ceva dulce si bunicii erau la bai. La 9 ani am calatorit din Severin la Hunedoara singur, cu bagaje, schimband trenul in garile Lugoj, Mintia si Simeria. Nu-mi da mie lectii despre a fi singur. Am trait ani intregi la bunici, fara mama si fara tata care m-a parasit la 4 ani. Mama era la lucru in Hunedoara si nu putea veni decat o data pe an, in concediu. Pe vremea aceea nu erau nici telefoane. Te duceai o data pe luna la primarie si asteptai 3-4 ceasuri sa-ti faca legatura. Poate nici nu auzeai nimic ca erau centrale manuale cu manivela si cu fișe care se bagau in niste mufe si nu faceau legatura ca lumea. Si ma intrebi pe mine ce inseamna copil? Cati ani ai? Ai trecut de 15? Cand vei ajunge la, macar, jumatate varsta mea mai vorbim.
Lawliet14, multumesc dar mama nu poate acum reveni in tara imi este greu la varsta mea fara mama alaturi o iubesc nespus de mult si mamica pe mine, eu nu as plinge daca as sti ca mamica ma va lua la israel sau daca va veni acasa, mii greu cand vad copilul fericit al fratelui meu cu parintii alaturi si cum petrec sarbatorile impreuna dar eu sunt si ma simt singura fara mamica
Ar trebui sa discuti cu mama ta, sa incerce sa isi gaseasca o slujba in tara, si mama mea a fost plecata 3 luni in Spania si eu faceam la fel, si sunt mai mare ca tine, si chestia asta ma distrus psihic, nu mai mancam, plangeam, aveam nevoie de ea, chiar daca nu am o relatie staralucita cu ea, acum e in tara