M-am tot gandit daca sa scriu sau nu asta si uite ca o fac.
Am 15 ani si am niste probleme mai mari.
Sa va explic pe scurt despre viata mea : M-am nascut in Portugalia unde s-au întâmplat mult prea multe. Eu fiind mic mama ma punea sa fac lucruri nu tocmai bune, la scoala nu mergeam, ea fuma cate 2 pachete pe zi ***.
La un moment dat plec la tata cu mama B (vitrega, asa ii voi spune aici) unde m-au crescut etc.
Dintr-o dată le vine ideea sa plece din Portugalia si mdea acum realizez ca nu as fi vrut.
Toata imaginea pe care am creat-o, toti prietenii absolut tot am pierdut fara să-i salut macar.
In Romania a fost destul de greu la inceput tinand cont ca nici nu vorbeam corect gramatical si cu copiii mai ales ca aici sunt mai rai.
Clasa a 5a sem2 am venit într-un oras pana in a 7a si a 8-9 si acum a 10a in alt oras.
Problema este ca ne-am mutat in acest oras pentru a fi mai aproape de surorile mele B.
As avea prea multe de scris, vai vai dar in fine.
Problema este ca mama B are tensiune mare si ca mereu ma cearta. Cum?
Pai as putea da multe exemple dar in principiu ridică mereu tonul la mine, mereu ma considera inferior adresandu-mi cuvinte de genul acesta:semeni cu mama ta, jegule etc.
Cand eram mic tata nu ii permitea iar acum cand m-am maturizat vorbește de toate.
Mereu crede ca are dreptate.
Maică-mea reala are o boala de a minti într-una iar asta zici ca e dracu in ea.
Nu va doresc la nimeni viata pe care o am eu.
Hai sa va spun putin si despre mine.
Iubesc natura, psihologia, ma gandesc sa fac o carte despre viata mea pentru ca sunt mult prea multe de scris si de la un timp am observat ca certurile acestea familiale mi se reflectă si pe plan exterior, adica la liceu sunt trist. O zi buna alta rea etc si lumea uneori vede asta dar nu stiu exact ce am.
Mi-am propus ca maine sa plec de la ei sa vad ce reactie au. Bag eu picioarele in ea de viata si asa am văzut mult prea multe de la ea.
Cate am trăit eu. Ohoo, acum nici nu vreau sa par batran dar viata mea a fost una foarte activa iar acum e una monotona cu certuri zilnice din cauza unei psihopate.
Ce sa mai zic, învat bine la mate, fizica, bio la romana nu prea dar ma descurc, doar gramatica nu stiu bine.
Nici nu stiu ce sa mai zic si sa fac. Pana acum am vrut sa sterg tot ce am scris de 2 ori.
Sunt mult prea multe de spus care doar eu le stiu si atat.
Ma duc sa ascult putin Nimeni Altu. Bafta
Hei! Eu zic că ar fi o mare greșeală dacă ai reacționa din impuls și ai pleca dintr-o dată de-acasă. Nu ai face decât să înrăutățești situația! Oricât de greu ți-ar fi, încercă să nu mai pui la suflet tot ce îți spune mama ta vitregă, încercă să o ignori. Tu știi că nu ești așa cum ea te descrie, deci nu te mai consuma! Îți spun pentru că și eu am trecut într-o oare care măsură prin asta... Crede-mă, e doar o etapă mai grea peste care tu trebuie să treci. Dacă acum e așa, asta nu înseamnă că toată viața o să fie la fel.
Cel mai bun lucru pe care tu îl poți face e să înveți. Să iei bacul, să intri la o facultate bună, eventul în alt oraș, ca să înveți să te descurci singur și să scapi astfel de toate jignirele zilnice venite din partea mamei tale vitrege.
Tu nu trebuie să cedezi în fața tensiunilor.
Mult noroc!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Sfatul meu, în primul rând, este să nu-ți pierzi busola. Ești matur în gândire, poate și ca un rezultat al greutăților prin care ai trecut. Nu-i ușor pentru un copil să facă față atâtor lovituri ale vieții. Și nici nu prea aveai ce face în privința asta.
Din păcate viața a fost aspră cu tine, dar de multe ori o copilărie grea naște un caracter puternic. De câte ori ești lovit ai de ales - stai și-ți plângi de milă sau te ridici, te scuturi de praf și mergi mai departe. Tu alegi, nimeni altul.
Eu zic să mergi mai departe pe drumul tău, învață, urmează o facultate și lasă în urmă trecutul. Mai ai câțiva ani și ești major și stăpân pe viața ta. Nu este o idee bună să fugi, foarte ușor poți intra într-un anturaj nepotrivit, mai ales că vârsta adolescenței este foarte vulnerabilă. Suportă și ține capul sus până vei putea să iei decizii pentru tine însuți.
Succes!
Răspunde
Încercă să nu dai importanță vorbelor.
Fă tot posibilul să îți ocupi timpul cu diferite activități, dacă vine și începe să te certe încearcă să te gândești "Oare ce să fac azi" te gândești cu totul și cu totul la alte lucruri.
Oricum timpul trece repede și privește partea bună, o să poți să pleci, să îți faci viața ta în altă parte.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
