Salut,ma numesc Alex si am 17 ani, locuiesc in Londra de vreo 4 ani cu ai mei. Ei bine usor usor lucrurile deveneau scapate de sub control de mic(probleme cu violenta cu tata cand nu ascultam, singura cale la care recurgea)sa lasam trecutul sa ne axam pe prezent.Am terminat scoala, cum ar veni in Romania bacul anul asta, am luat note de A si B va puteti da seama de insemnatatea notelor, ei bine ai mei nu au fost fericiti deloc. In prezent in ziua de astazi nu am auzit o vorba buna ca felicitari sau o imbratisare ceea ce doare, pe parcursul ultimului an de invatat invatam pana la 2 3 noaptea seara de seara ..venind pe la 4 5 de la scoala.Din nou mentionez ca pana la varsta asta singurul suport a fost financiar ca plateau ai mei chirie si ca aveam si ceva de buzunar, rar emotional, nimic sau altfel de suport.Ei bine la 15 ani am cunoscut o fata minunata, la aceeasi scoala nou venita, ne-am imprietenit si usor usor ne-am indragostit rau..am fost nevoiti dupa un timp(doar prietenie buna era intre noi dar tanjeam sa facem primul pas)sa cedam la aceasta vruta relatie,deoarece mi-a zis ca ai ei vor sa se mute inapoi in Romania, am fost lovit cand am auzit asta. In fine,a trecut ceva timp,venise ziua ei,i-am dat mesaj intelegand ca nu se mai muta,fata nu mai putea de bucurie,nu am vrut sa o uit, nu am putut s-a inchis in camera si nu stat cu prietenele sa sarbatoreasca si a vorbit cu mine, i-am zis ca sunt gata acum ca avem sansa sa fim impreuna. Pe 24 am iesit in regents park..parc de indragostiti, tot atunci am simtit iubirea ce urma sa mi-o dea pe parcurs, primul sarut cu rusine pe banca tinut de mana prin oras si mandrie de asta timpul a trecut, avand 17 ani in prezent si 7 luni impreuna cu ea(2 ani si daca nu era vorba ca se muta)traim clipe de neuitat si nu am avut o mica cearta macar.Mereu am cazut de acord si ne-am dat dupa parerea fiecaruia doar de a ne intelege si crea o legatura stransa, nu ne-am jignit nici in gluma, ne purtam respect mare si vorbim frumos, tin sa mentionez ca in perioada examenelor ea m-a sustinut foarte mult..incat nu se mai gandea decat sa ies din sala de examen fericit. In fiecare dimineata mergeam impreuna si veneam de la scoala, si totul este si a fost minunat.Am simtit acea durere dar parca bine voitoare cand am auzit ca pleaca inapoi,dar totodata am simtit ceva ce ma calma ca nu am terminat cu ea☺. In momentul de fata, ea da bacul sa zic asa pe romaneste, eu am intrat la o facultate foarte buna din Londra, iar eu o sustin si ii dau din cartile mele si o ajut sa se inalte in invatatura ca sa fim impreuna sa vina si ea la aceeasi facultate buna ☺.Iar aici incepem cu problemele. Tema este problema in familie, timp de 4 ani de cand sunt aici, ai mei nu au vrut sa imi tina ziua de nastere, ei avand cadouri prieteni si tort la zilele lor referindu-ma la un la multi ani o felie de tort doar noi 3 in familie..nici atat. Avand un x6 in garaj, au zis ca nu vor sa imi ia tort ca este prea scump 20 de lire, la masina de 40 de mii, sa fim seriosi asa ca timp de 4 ani nu am avut parte de acea numita *zi de nastere*,decat in buletin poate legat de asta. Astazi am decis sa ii spun iubitei mele despre asta,vrand ca ea sa ma deschid fata de ea mult, iar eu si mai mult despre viata  *rea*traita, fata a ramas uimita si prima vorba care a zis a fost ca voi avea eu grija de tine si te voi duce sa iti iau tort, iar eu iti voi canta la multi ani. Avand in vedere lipsa acestora, nu am avut cuvinte..sufletul ei bun m-a lasat masca. Tata vorbeste frumos cu mine atunci cand are nevoie de mine sa il ajut si el nu stie sa rezolve acte etc in rest va zic sincer, cauta motive sa se ia de mine ca nu sunt bun de nimic..ma injura zilnic, mama cam la fel si da am auzit ceva de la ei cand am luat acele note..ca nu sunt bun de nimic, ca puteam mai mult si ca sunt ca toti drogatii de la strada. Din nou, iubita mea cea care m-a incurajat si a fost langa mine bucurandu-se si asteptandu-ma mereu iesind din sala de examen fericit landu-ma in brate.Ea are aceeasi problema cu ai ei sa zic asa noi suntem lasati afara cu noroc de 2 ori pe luna si aia cateva ore, primim maxim 30 60 minute pe zi net sa vorbim cu portia, taicamiu cand a citit mesajul trimis catre ea ca o iubesc si etc mai lung a zis ca ce perversule(nu sensu ala) cu noi nu ai vorbit asa niciodata ca daca te mai aud sa vezi ce bataie iei, etc lista de injuraturi e mare la fel si cu parintii ei, si asa am ajuns amandoi sa vorbim pe ascuns si sa stergem mesaje. Daca eu nu fac ceva bine cum zic ei sau uit, gata este din cauza ei ca ma gandesc la ea ca etc.iar le vin dracii si se iau de noi fara motiv.Ce vina are fata asta ca eu nu am stiut sa fac acel lucru? O mai si injura si pe ea totodata cu mine..ca stramba ca ce urata este, ca face poze pe snapchat cu filter...Aici nu zic nimic.E prea banala mintea lor de comunisti...Mai aud de la el ca lasa ba gaseste alta buna rau mai frumoasa las-o pe asta, ceva ce nu ascult si nici nu am sa fac, plus ca de o aduc acasa ei nu ma lasa si ar turba..Ne sprijinim unul pe altul cum putem si ne intelegem supararile, si incercam sa nu punem la suflet, dar eu si ea nu uitam noptile planse gandindu-ne la suferinta adusa din nepasarea lor, neavand grija la starea noastra emotionala, din cate stiu asta se intamplat la adolescenta..De cred ca 1 an si eu am decis sa rup legatura cu ai mei, ajung acasa buna ziua si noapte buna, nu mai mananc cu ei numai nimic, ca de fiecare data nu mai intra mancarea in mine la cate imi ziceau si ii vad ca vorbesc rastit ca de ce ba hai misca-te ca ti-o iei la masa cu noi etc etc tac si fac.In fata asta imi gasesc alinarea, fericirea, si linistea, la fel cum si ea gaseste mmereu la tristetea cauzata de ei m-a ajutat.Noi ne riscam sa iesim si pe ascuns afara, si sa vb la telefon sau sa ne trimitem mesaje..si ma bucura faptul asta cu toate ca ne mai si prind si ne-o cam luam. Avem vointa sa uitam de riscuri pentru noi. Ne-am batut in cuie planuri mari, am decis ca la 18 ani sa ne mutam separat de ei impreuna sa ne continuam scoala si am ales amandoi sa muncim pe langa, asta sa avem bani de intretinere. Eu incep mai curand munca pe langa facultate, si nu imi e rusine pe cand altii petrec mai toti prin centru prin colo si colo ca na Londra e de bani gata nu ne e rusine sa muncim de la o varsta frageda de 17 ani pentru ca este necesara pentru fericirea noastra ..si eu sunt uimit de fata asta ca accepta munca..ca altele..Toti din familie i-au zis lu taicamiu ba vezi ca pleaca asta de acasa la cum faci, ca nu faci bine, pana si bunica mea inainte sa moara i-a zis ca nu face bine cu mine, cati nu le-au zis si ei tot ziceau ca fac ce vreau cu el ca e fiumiu si uite ce fac cu mine, eu unul nu stiu cat mai pot duce ca in fiecare zi sufar, imi e sa nu mai aflu ca de la suparare avem amandoi si o boala..aia mai vreau. Daca nu ma duc sa le cumpar sau sa le fac treburile in oras iarasi sunt porniti pe mine,el a zis cand l-a sunat maicamea imediat de examen, nu il felicit prin telefon cand vin acasa,a ajuns si nici pana in ziua de azi nu a zis nimic despre mine, maicamea la fel, se lauda la toti cu mine, dar cand i-am zis sa ma ia in brate a zis hai ma lasa-ma cu din astea ca nu am chef.Ei imi vorbesc *frumos*doar cand ii ajut sau cand fac ca ei.Ei nu ma suna deloc deloc ziua sa ma intrebe daca sunt bine sau daca am mancat eu stiu. Bani nu cer ca nu primesc altceva nici atat.Ei vor doar sa stau in casa sa invat..nu ma lasa sa am prieteni si nici sa stau pe telefon mult..mereu gasesc sa ma certe sa o bage pe iubita in discutie sa se ia si de ea. Iubita mea m -a alinat mereu de aia tin la ea mai mult ca la mine si tot de aia indur atatea pentru noi chit ca ne vedem putin si avem parinti ce nu prea ne sustin in relatie.Dar bine de noi, ca parca suntem uniti ca si cum ar fi toti 4 parinti pentru noi.Va rog astept mesaje despre cum as putea trata situatia si ce este de facut

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook