Propun o mica dezbatere, pareri, opinii. Nu vi se pare,,prea de tot" semnificatia, mitul Mos Craciun? Adica milioane de copii il asteapta pe Mos Craciun, in preajma Craciunului e peste tot : pe strada, la tv, in filme, etc, si pe când acolo in Mos Craciun sunt deghizati oameni simpli, muritori ca si noi. Este o traditie de multi ani cu acest personaj, dar pe când colo... acesta nu exista. Da, e frumoasa aceasta traditie, spiritul Craciunului, atmosfera, etc., dar nu ar fi mai bine sa se schimbe? Sa fim realisti. Mos Craciun nu exista, cei care pun cadourile sub brad sunt fie parintii nostri, bunicii sau altcineva cunoscut noua, la fel si Mosu care se posteaza la usa. Si atunci de ce sa ne mintim noi pe noi? De ce nu putem spune ceva de genul :,, Dragul meu copil, exista o legenda, cândva traia Mos Craciun, iar acum este spiritul sau, noi parintii sau persoanele dragi, trebuie sa faca cadouri copiilor. In preajma sarbatorilor, in cinstea lui Mos Craciun, copii le scriu o scrisoare parintilor sau le spun ceea ce doresc sa primeasca. Parintii sunt Mos Craciun in suflet, bunatate, armonie, pazitorul." De ce nu putem trece la schimbare? Oricum vor afla intr-o zi ca acesta nu exista, iar cei care pun cadourile sub brad sau se deghizeaza sunt parintii lor sau altii. Multi si-l imagineaza (la fel si eu mi-l imaginam) in multe feluri, ca fiind un super-erou care aduce cadouri, indeplineste dorinte, etc. Sa va zic ce am patit eu, dar nu a fost o trauma, soc, sa aflu ca acesta nu exista. Simteam eu ceva!
1. Doar eu stiu de cate ori ii tot scriam sa imi aduca laptop, CD-uri cu jocuri. Stiti când am primit primul laptop? In 2008. Si nu mi l-a pus nimeni sub brad, sau la usa. Am mers cu parintii sa-l cumpar
2. Când eram mai mic, eram la tara la bunici in Seara de Craciun. Imi uitasem telefonul acasa. I-am scris Mosului o scrisoare, pe care am pus-o la geam, sa-mi aduca mobilul! Am scris toate detaliile, pana si adresa
3. Intr-o noapte de Craciun, m-am culcat si eram foarte curios sa vad ce imi aduce. Nu puteam dormi nici cum, ma tot dadeam jos din pat si ma uitam sub brad, asteptam cadoul. I-am stresat pana si pe parintii mei, de cat ma tot trezeam. Intr-un timp, am adormit si pe când m-am sculat, am vazut cadoul
4. Dupa ce am trecut de perioada copilariei, am inceput sa gasesc prin dulap scrisorile Deci foarte departe au ajuns... pana in dulap

Atentie! Nu-mi sariti in cap, si nu ma criticati! NU SPUN ca aceasta traditie frumoasa trebuie sa dispara, ci doar atat spun TREBUIE REINNOITA! E frumoasa traditia Mos Craciun, cadouri, colinde, etc, dar,, La vremuri noi, schimbari noi". Ce parere aveti?

Multumesc si o seara buna!

Salut,
Originile acestei povești se află într-o reclamă americană din secolul al 18-lea. A fost perpetuată până a devenit tradiție... De fapt, prima tradiție cu scop comercial grefată pe o veche sărbătoare (peste 2000 de ani) care se numea Sol Invictus (Soarele Învingător) care se sărbătorea cam ca și Crăciunul actual.

Ar mai fi spiritul craciunului daca toti am zice ca parintii nostri ne iau ceva? Inteleg, daca le zici copiilor mici de Moc Craciun ei cred in el deoarece ei nu stiu. N.ar mai fi o mare chestie daca nimeni n.ar mai zice nimic de Moc Craciun si am transforma traditia asta in ziua recunostintei ca la americani. Isi fac cadouri unui altuia. Si nu inteleg ...cine esti tu sa le spui oamenilor sa schimbam traditia... ce te doare pe tine?

De fapt fara Mos Craciun nu ar mai fi atat de magic Craciunul pentru copii...si traditia asta nu ar trebui sa fie schimbata niciodata.

Cred ca ar mai fi spiritul Craciunului. Eu zic sa se zica in continuare de Mos Craciun, dar in adevar, asa cum am spus mai sus. Unii copii pot ramane o scurta perioada traumatizati, socati, suparati când vor afla adevarul, ca acesta nu exista. In fine, poate nu m-am exprimat corect, Mos Craciun traieste prin noi, in noi. O seara buna! Doreams sa stiu ce pareri sunt.

E prea frumos sa vezi un copil asteptand sa vina mosul si bucuria cu care desface cadoul stiind ca e de la mosu, daca e de la parinti nu mai are asa farmec, atunci intervin si pretentiile de genul doream alta culoare... asa ca e de la mosu e ok oricum orice copil stie ca nu a fost destul de cuminte si ca a primit mai mult decat credea el desi srisese asta... eu zic ca e buna traditia si e frumos macar pana la o varsta copii sa se bucure de surpriza asta.

Și eu începeam să mă gândesc recent că toată tevatura asta cu Moș Crăciun e cam absurdă, o altă chestie comercializată probabil tot de americani. De fapt, este o legendă creștină cu un om pe nume Crăciun care a avut grajdul acela în care s-a născut Isus, era un om rău și așa mai departe, dar i s-au întâmplat minuni soției lui, s-a convertit și din cauza micuțului Isus, cred, a hotărât să ofere cadouri copiilori de ziua nașterii Lui. În fine, legende îs o mie. E bună și versiunea ta, dar dacă mi se permite, aș vrea să subliniez faptul că oamenii au uitat de unde vine mai exact Crăciunul (adică de la creștini) și au transformat totul într-o goană lispită de sens cu mituri menite de a crea stres părinților că ce vor spune copiii când vor afla adevărul sau cu inimi frânte și vise năruite. Eu personal n-am crezut în Moș decât până la 5 ani aproximativ, nu prea vedeam rostul "moșului". În fine, cel mai bine mergi pe adevăr sau pe faza cu legnedele, dar vezi și tu după răspunsurile ce le-ai primit până acum că lumii tare îi place să se amăgească. Însă poți începe chiar tu schimbarea prin a spune verilor mai mici su copiilor tăi o versiune ceva mai realistă. Eu așa am să fac.

Moș Crăciun a început drept un lucru comercial. Cu anii acest fenomen a luat amploare și a devenit o adevărată tradiție.
Nu este nimic rău în faptul că cei mici cred în Moș Crăciun. Este de fapt un sentiment unic, frumos, de neliniște, de fericire. Ar fi păcat să dispară din viețile noastre, pentru că despre asta este vorba de Crăciun: a da și a primi cadouri. De ce să schimbăm tradiția?
Este adevărat că vremea trece, dar tradițiile trebuie să rămână, excepție făcând cele foarte aberante. Totuși Moș Crăciun nu este un lucru care ar trebui să dispară pentru că astfel copiii își pun mințile la bătaie și își fac anumite șcenarii legate de moș.
Este normal să afle, pentru că așa trebuie să meargă lucrurile...
Este vorba de spiritul Crăciunul... Chiar și eu, care sunt trecută de vârsta acestui Moș Crăciun, mai cred cumva în tradiție și în ceea ce semnifică ea.

Fara Mos Craciun, nu ar exista traditia Craciunului, farmecul ei. Sa fim realisti, asa este...dar nu putem schimba subiectul cu mosul..adica mii de copii care asteapta cadoul sub brad de la "moşul". oare cum o sa reactioneze ei dupa ce le spun parintii ca nu exista? Deasta e bine ca inca mai este aceasta traditie. Nu s-ar mai intampla nimic daca am zice ca nu exista moşul... fara el, nu e craciunul. Deasta spunem la copii, bunici, părinţii ca da intradevăr pentru noi..moşul există!

Chiar daca sarbatorile toate mi se par niste prostii, ideea de Mos Craciun la copii mi-a placut mereu.

Daca traditia s-ar schimba, Crăciunul ar deveni o zi normala ca toate celelalte în care copii primesc ceea ce vor de la părinți, eu am o vârstă la care stiu adevărul asta dar am o sora mai mica care se bucura extrem de mult când primeste cadourile e un sentiment pe care as vrea sa il am si eu, as vrea sa fiu acelasi copil nevinovat sa mă bucur de traditia asta caci e una minunata.

Pe copii cred ca ii bucura mai mult Mos Craciun decat parintii. Unii fac si serbari si spun poezii pe acolo si le aduce Mosul jucarii. E si educativ, pe de o parte. Copii isi dau seama ca e un moment special cand vine Mosul caci pot primi cadouri de la parinti si primavara si vara... Mai pe scurt: bucuria e mai mare si momentul mai placut! Si cum ai mai spus si tu: e o traditie si nu se va schimba usor!

Hello! M-am trezit sa-ti raspund la mai multe intrebari pentru simplul motiv ca mi se par interesante. Haide sa-ti spun cum a stat si inca sta treaba la mine in familie. Fiind crescuta intr-o familie moderna, prezentabilul si grasutul batranel rumen la fata si rotofei si-n restul corpului, invelit in straie rosii, cunoscut sub numele de Mos Craciun (o chestie over-rated si comerciala dupa mintea mea) s-a incapatanat sa apara in viata mea pana pe la 3 ani. Prima data n-am de unde sa stiu c-aveam numai 3 luni si ceva, a doua oara un an si (n-ai sa crezi) 3 luni si ceva deci nu prea tin eu minte, eram inca ocupata sa umplu scutece, a treia oara a venit prin gaura cheii (n-aveam horn si nici semineu) si a lasat ce-o fi lasat sub brad si a patra oara a venit zgomotos si cand si-a facut aparitia, m-a speriat atat de vijelios si imi cerea atatea (in loc de coulrofobie eu am dezvoltat o moscraciunofobie) incat urmatorul an tata n-a mai indraznit sa mai pomeneasca ceva de el. In schimb, in familia noastra a aparut o noua traditie de-atunci: cea de a ne face cadouri intre noi in apropierea Craciunului, in Ajun, atunci cand simtim asta. Si nu, nu e nimic extravagant, nimic de prost gust, ci are rolul de a simti cum e sa daruiesti, oarecum ma mobiliza atunci cand eram mica sa nu cheltuiesc banii pe lucruri inutile ci sa fac ceva intelept cu ei. Imi place atmosfera din preajma Craciunului si ar fi ideal daca ar disparea tot acest comercialism ieftin si kitsch-os. Totul este dus la extrem, asa cum suntem obisnuiti de ceva ani incoace, atunci cand se apropie Craciunul, pare ca vine Sfarsitul Lumii si tare mi-ar placea sa le spun oamenilor ce se intampla cu adevarat, de fapt, sa le reamintesc ce inseamna Craciunul si sa le spun ca si-au pierdut spiritul pe drum. O seara faina! Numai bine!