Buna,
Inteleg frustrarea si il condam si pe el pentru miciuna, desi, daca timp de un an nu ai stiut ca are copil si totul a fost perfect, e clar ca atat de mult "timp" sa zic asa, nu ii ia. E clar ca poate e cam neglijat, sau asta stie doar el, poate sta deja la mama lui.
In alta ordine de idei, folosesti niste cuvinte care ne dau de gandit foarte mult, daca aceasta dragoste ar fi adevarata, oricum, ai accepta si copilul pentru ca EL nu are NICI O VINA ca tatal si mama lui sunt doi oameni care nu au stiut sa colaboreze in cresterea lui si asa mai departe, faptul ca esti foarte egoista si nu accepti un alt suflet de om langa tine, e problema ta. Vezi-ti de viata daca nu poti sa accepti si cu asta, gata!
Spune-i ce simti si ca isi poate vizita copilul cand vrea dar sa nu te neglijeze.Comunicarea e tot!
Bai frate pana intr-un punct ziceam ca doar ala e nasol.Nu a facut bine ca te-a mintit pentru ca asa ceva nu se ascunde adevarat dar, cred ca esti prea dura in afirmati.
Nu vrei sa accepti ca are un copil foarte bine nu il accepta dar totusi te gandesti ca la un moment dat o sa aveti si voi un copil iar iubirea pentru el nu o sa fie la fel ca si ce-a pentru tine.Fiecare are locul lui in viata lui si trebuie sa fi dement sa nu intelegi diferenta intre iubirea pentru copil si iubirea pentru partener.
Daca te-a mintit atata timp pe un lucru atat de important e clar ca nu prea merita multe plus comportamentul lui fata de copilul ala pe care practic il ascunde si neglijaza iti da de gandit.Dar iti mai repet o data indiferent ca ramai cu asta sau ca va fi altul nu poti sa te pui niciodata in fata copiilor lui iar daca nu sti asta am impresia ca esti imatura si cam tinerica.
Eu stiu si nici nu pot compara dragostea fata de copil si cea de partener, dar nu pot accepta pe cineva cu copil, deoarece eu vreau sa imi creez cu el o familie, sa avem copii nostri, cum crezi m-as simti eu sa impart atentia lui cu copii nostri si altul strain, care pana eri nici nu exista, nu stiu sunt indecisa acum cu totul
"caramba12
în 31 Mai 2017 | caramba12 a întrebat:
Buna, eu am 21 de ani si recent m-am angajat și m-am cunoscut cu un tip de 30 de ani, mă tem că m-am îndrăgostit de el(toate simptomele sunt pe fața)/Știu ca e singur dar e mai mare și nu știu cum să îi atrag atenția asupra mea(mă simt fara de puteri cand sunt langa el parca tampesc, ma chinui sa fac o impresie buna dar invers) HELP ME! idee nu am, imi place super tare jobul și de el și idee nu am ce sa fac, aș vrea sa il scot din mine, că nu imi place acum sa fiu indragostita ca o puștoaica sau cum sa comunic cu un barbat (eu sunt copila cred pe linga el)?"
Bun si o saorma u de toate; dar mai buna-i apa de izvor.