Sper ca cineva va avea destula rabdare sa citeasca tot. Bun deci, sunt prietena cu o fata cam de vreo 5-6 ani...sau ei bine,am fost. Cam de aproape un an, eu m-am mutat in alta tara, instant mi s-a facut dor de ea fiindca eram prietene foarte foarte apropriate, genul acela de prietene care nu pot trai fara cealalta, genul acela de prietene care isi spun cele mai sincere ganduri si sentimente,ca doua surori foarte apropiate Si ei ii era foarte dor de mine. In tot acest timp am incercat sa tinem legatura prin Facebook, ca prietenia noastra sa nu se strice. Vara trecuta am venit in vizita in Romania si ne-am intalnit, si a fost ca in vremuri. Cand am plecat din Romania, iar scoala incepuse, ea nu mai avea atata timp sa imi raspunda la mesaje, iar eu intelegeam asta. Insa, eu fiind o persoana depresiva,introvertita,caruia ii este greu sa isi faca prieteni fiindca e timida, si o gramada de alte lucruri,mereu ii trimiteam mesaje in care ii spuneam tot ce am pe suflet, acelea fiind lucruri care o intristau,pentru ca, pana la urma, ii era si ei greu sa stie ca cea ma buna prietena sufera, iar ea nu poate sa ii fie alaturi. Timp de cateva luni, imi raspundea la mesaje, incercand sa ma faca sa ma simt bine cu sfaturi si incurajari, insa eu ieseam greu din starile alea, fiindca eu de fel sunt o persoana mai melancolica. Dar oricum, nu toate convorbirile noastre erau triste, aveam si destule conversatii in care glumeam si radeam, si povesteam cateva intamplari. Dar, de cateva luni incoace, eu eram singura care ii scriam, iar ea, imi raspundea tot mai rar, si de multe ori cand imi raspundea, imi spunea cat de prost se simte ca nu este langa mine, si ca mesajele mele o intristeaza. Eu nu aveam nicio intentie sa o fac sa se simta prost dar, neavand prieteni, ma descarcam ei. De ceva timp, ea nu prea mai avea deloc timp sa vorbim, mereu cand o prindeam, dupa cateva minute de vorba, mereu imi spunea ca nu mai are timp. O vreme ma obisnuisem, dar, ma saturasem. Ok, acum ceva timp am aflat ca peste cateva saptamani, voi merge in Romania, iar pentru prima data in tot acest timp, ma simteam foarte fericita, pentru ca imi voi vedea cea mai buna prietena. Cand i-am dat vestea, imi pot spune ca si ea era fericita, insa cand voiam sa stabilam data in care ne intalnim, BAM, in zilele libere pe care le avea, ea trebuia sa invete pentru teza. M-am molesit pentru o secunda, dar ea imi spusese ca o sa incerce sa ne vedem dupa orele ei de scoala. Eu oricum aveam de gand sa trec si la vechea mea scoala, unde invatam impreuna. Desi, pentru un moment ma cam suparasem fiindca, exact in perioada in care vin eu, ea in cele doua zile libere (weekend) vrea sa invete. Nu ca aveam ceva impotriva ca ea voia sa invete, dar totusi, m-am cam enervat. Si de ceva vreme incoace, imi trimitea mesaje tot mai rar. Intr-o zi (recent) am avut o zi cam proasta, si nu stiam pe ce sa ma descarc, asa ca m-am descarcat printr-un mesaj pe chatul ei de facebook. Acolo am scris toate chestiile pe care le urasc la oameni, lucruri de genul, cum ca toti oamenii sunt la fel, si nimanui nu ii pasa, si ca nu mai suport oamenii, apoi trecusem la ea. I-am spus ceva de genul cum ca bineinteles ca nici ei nu ii pasa, fiindca e om, si oamenilor nu le pasa. Si am mai spus sa ma lase in pace. Fiindca da, eu chiar eram nervoasa de faptul ca numai eu eram cea care ii trimiteam mesaje, si ea raspundea tot mai rar. Si am spus-o intr-un mod gresit in acel mesaj, fiindca eram foarte furioasa, si nu ma puteam controla, dar, eu nu aveam de gand sa trimit acel mesaj...Eu practic, voiam doar sa ma descarc, ca apoi sa gandesc mai limpede. Dar din furie, l-am trimis. Am trimis toate acele lucruri urate pe care le-am spus. Apoi, am regretat imediat. Mi-am dat seama ca am facut o mare prostie scriind faptul ca nu ii pasa de mine, doar pentru faptul ca ea nu avea timp sa imi raspunda. Ea a primit acel mesaj. Si bineinteles ca s-a suparat. Mi-a spus lucruri de genul cum ca sunt egoista fiindca eu chiar am crezut asta, si ca nu vrea sa ma mai vada vreodata, si alte lucruri pe care nu vreau sa le scriu fiindca ma dor. Eu imediat mi-am cerut iertare, i-am spus ca nu intentionam sa ii trimit acele mesaje, ca a fost doar o chestie pe moment, ca am realizat ca am gresit, ca are dreptate in raspunsurile pe care mi le-a dat pentru acele mesaje urate pe care le-am trimis, si ca nu intentionam sa o fac sa se simta prost, si ca imi pare foarte rau si ca ma pot revansa. Recunosc ca, si faptul ca ea nu imi raspundea la mesaje, cateodata le ignora, fiindca chiar ea mi-a spus ca uneori le trece cu vederea fiindca sunt prea triste si nu vrea sa mai planga din cauza mea, fiindca nu poate fi langa mine, ma determinase sa trimit acel mesaj. Tot ce trebuia sa fac era sa ma calmez, si sa ma abtin de la acele mesaje urate, si sa discut pe tema asta alta data. Cu toate ca mi-am cerut iertare, prima oara nu a vrut sa ma ierte, dar apoi i-am explicat mai detaliat ce s-a intamplat cu mine, si am implorat-o sa ma ierte, apoi ea mi-a spus ca are nevoie de putin timp sa se mai gandeasca. Si de doua zile, astept, si astept, si imi pierd speranta ca ma va ierta. Parintii mei mi-au spus ca daca nu ma va ierta, inseamna ca nu imi este prietena, fiindca pana la urma prietenii se mai cearta, iar persoana care iti accepta scuzele, iti este prieten adevarat. Cred ca au dreptate parintii mei, dar, o cunosc destul de mine pe (fosta) mea cea mai buna prietena. Ea a avut multe prietene cu care s-a certat, dar acele fete nu si-au cerut scuze, si normal ca prieteniile acelea s-au dus. Eu insa, mi-am cerut iertare, i-am spus ca recunosc ca am gresit, si ca nu o sa mai fac acele lucruri niciodata, si ca vreau sa am revansez, fiindca pana la urma, eram cam ca acelasi suflet atunci cand eram una langa alta. Si o inteleg si pe ea ca nu prea mai are incredere in oameni, dar eu sper ca nu a uitat ca eu sunt o persoana buna care nu se foloseste de oameni. Si totusi, a spus ca se mai gandeste, dar nu mi-a mai trimis nimic, si sunt mai deprimata decat inainte sa trimti acele mesaje. Insa, eu tot merg in Romania, si tot vreau sa trec pe la scoala. Si aici am nevoie de sfatul cuiva. Ma gandesc sa ii fac un cadou semnificativ, ca atunci cand trec pe la fosta scoala, sa incerc sa il dau, or eu personal, or il dau unei amice sa il dea ei, si asa poate ma va ierta. Imi este foarte dor de ea si mi-a fost singura prietena adevarata, pe care eu am dat-o la o parte din cauza unui mesaj plin de nervi. Voi credeti ca, daca ii fac acel cadou, ma va ierta? Am nevoia de parerea voastra. Multumesc foarte mult pentru timpul acordat :*

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook