Salut, sunt Ayan si am 45 de ani. Sunt intr o relatie de la 17 ani. Anul acesta, in primavara, sotia a spus ca vrea sa divorteze, ca nu mai poate asa (ca nu are libertate, ca ne certam, ca eu tip, ca nu calatoreste suficient). Partial avea dreptate, relatia se dusese pe pluta. Initial am zis, ok, asta e. Insa dupa ce m-am gandit o zi, am zis ca nu se poate sa renunt asa de usor. Si am inceput sa fac schimbarile cerute. Nu a fost usor, am facut greseli insa am reusit in 2saptamani si cu ajutor de la psiholog. Ei bine, de aici a inceput greul. Au trecut 4 luni si doamna se pare ca nu reuseste sa ajunga sa refacem la nivelul la care ma gandeam eu sa ajungem. Are ceva rani emotionale, din copilarie, niste frici si totul merge f greu.
Intr o noapte, ca nu puteam dormi de stres, zic hai sa citesc o carte de relatii. O caut, nu o gasesc insa dau de un fel de jurnal pe birou.
Aici s au schimbat lucrurile. Am vazut cum gandeste, ca nu mai vroia sa aiba de a face cu mine, ca tot ce faceam nu era bine. Si isi imagina o viata ideala (raspundea la niste intre intrebari) cum ar fi viata ideala peste un an de zile...In care eu nu eram prezent. Inca era un fost coleg de munca...care o iubea, care o intelegea, care era cum eu nu mai eram. Scria ca nu i-a dat curs la momentul X, ca era casatorita insa visa la el. Probabil inca o face, ca inca mai era prezent in scrieri dupa vreo 2 luni de la data anuntului de divort. De o luna si ceva nu a mai aparut nimic scris despre el.
Acum stand si rememorand, cred ca relatia s-a deteriorat mult dupa ce a ajuns ea la jobul respectiv. Sau asa cred, ca mi-a fost greu sa o confrunt, nu stiu daca ar tb sa o fac sau daca sa o fac mai tarziu.
Intrebari :
1. oare merita confruntata? sau pot sa trec la capitotolul iluzii? Cu gandul toti "gandim", nici eu nu sunt mai cu mot.
2. Cat ia unei femei sa treaca peste o rana emotionala, care pare destul de mare?
3. Oare, daca te gandesti la altcineva, mai te poti concentra de a lucra cu celalalt? Ea zice ca sunt pasi pe care i-am facut, ca se vede evolutia insa eu nu o vad asa inca. O vad distanta, o vad rigida.
4. Nu crede ca pot sa o iubesc. Ma crede narcisist insa cred ca doar cauta motive sa nu se apropie de mine. M am analizat si in afara de oarecare lipsa de empatie si cateva trasaturi de narcisisit pe care le poate avea oricine sunt ok.
5. O femeie care nu a invatat sa fie mai feminina, care nu stie sa se poarte mai "lipicios", care nu intelege ca are si ea de facut niste schimbari, va ajunge sa schimbe ceva? ori va ramane doar la ceea ce ea isi doreste? ca pana acum, asta s-a intamplat. Ce imi doresc eu nu se poate, ce isi doreste ea, sunt lucruri de care "are nevoie", necesitati.
Am trecut prin atat de multe in ultimile luni, nu credeam ca este posibil sa simt/sa sufar asa de intens. Inteleg ca am facut greseli, insa le-am facut fara sa inteleg ca le fac, am facut ca asa credeam ca sunt eu. Acum am inteles.
Insa nu vad luminita de la capatul tunelului, nu vad ca ea sa iasa curand din autocunoasterea asta si criza de viata mijlocie. Am fost si eu prin ea, stiu ca nu este placuta. Dar am fost, pentru ca se distantase de mult de mine fara sa imi dau seama.
Oare cum se va termina? Sa muncesc in continuare la relatie, chiar daca nu vad modificari in bine? Sa ma pregatesc de o despartire?(aici nu e bine ca e clar ca las de o parte relatia )

Terapeutul este cel mai mare scam. El nu iti poate schimba realitatea din jurul tau. Problemele tale nu sunt de natura interna ci externa. Mai bine ma platesti pe mine cu 20 de lei sa ma prefac ca i-mi pasa de problemele tale si sa te mint ca totul va fi bine. Sotia ta si-a gasit pe altul. Care cel mai probabil este mai frumos ca tine si mai bun la pat ca tine. Cand te-a luat de barbat, te-a luat pentru " siguranta", acum nu mai are nevoie de siguranta, s-a plictisit. Acum vrea adrenalina, si tu nu poti sa ii dai. Accepta ca s-a terminat. Mergi mai departe. Femeia ta cand iti vorbeste de auto cunoastere, de fapt vrea sa se asigure ca amantul ei o tine de " buna" in caz ca simte ca ala vrea doar sa o ciocaneasca, sa se poata intoarce la tine. Ai devenit planul B, amice. Divortul este inevitabil. Si nu mai cheltui bani pe terapeut si psiholog pentru ca problema nu este la tine. Cu banii aia poti sa ciocanesti cele mai frumoase escorte si sa bei cel mai bun vin, sa fii si tu in perioada ta de " auto cunoastere". Ai 40+ ani si esti atat de naiv, intr-un fel te invidiez.

Terapia...nu pot sa zic ca o agreez. Consider ca te poate ajuta pe termen scurt, te poate ghida. Daca insa devii dependent, nu e prea ok. Nu e genul care sa vrea adrenalina. Oare si-a gasit pe altcineva? Sau asa este cand citesti "in mintea altcuiva"? Sincer, tot timpul am zis ca pot face fata oricarui lucru pe care il pot afla, insa nu e un lucru usor sa vezi ce gandeste cineva in realitate, despre care nici nu poti vorbi. Multumesc de raspuns, aici fac si un dus "rece"

Amice eu sunt mai mic ca tine, am 38. Dar am trecut prin multe despartiri. Ti-o spune baiatu'. Are pe altul! Femeia nu pleaca niciodata fara sa aiba un backup. Never! Nu o mai intereseaza familia si loialitatea si afectiunea. Vrea emotii acum, vrea fluturasi in burtica vrea sa se " indragosteasca". Hai prietene trimite la terapie pe un african subnutrit care nu are ce sa manance, sigur o sa il rezolve terapeutul. Hai trimite la terapie un barbat neatractiv, ca sigur isi va gasi sufletul pereche dupe 2-3 sedinte. Trimite la terapie un bolnav de cancer in faza terminala... intelegi?! Doar tu te potu scapa din rahat. Accepta ca ia nu te mai vrea si gata!

Relatia s-a consumat. La un moment dat se stinge pur si simplu.
Este bine Intr un fel ca mergi la terapie, dar vei invata pentru relatia urmatoare.
Daca dorea o schimbare, mergea si ea la terapie de cuplu.
Desi, nici un terapeut nu poate reaprinde flacara intre voi. Probabil ca nu sunteti nici compatibili pe multe planuri. Nu va uneste nimic.
De ce ai forta pe cineva care nu te iubeste sa stea cu tine?
Pastreaza amintirile frumoase si da drumul acestei simulari de relatie.
In momentul acesta sta cu tine in virtutea inerției sau din mila.
Esti tanar, o poti lua de la capăt.Cu temele facute bineînțeles.
Toate cele bune,

Sunt tare curios de versiunea dansei.
Asa ca prima impresie vorbesti cam mult.
Un barbat adevarat reusea in 3 randuri sa zica tot.
Ai scris un roman fara sa zici mare lucru esti bun in politica.

Merge la terapie de cuplu, ca am propus eu. Greu s-a hotărât ca a considerat ca nu prea are reușită aceasta terapie. Nu ii place terapeuta ca ii spune lucruri care simte ca o ataca, eu zic ca vede realitatea. Nu avem decât vreo 5 ședințe. Nu pot sa zic ca a adus îmbunătățiri mari însă a adus în ceea ce privește comportamentul ei fata de copilul nostru. Pana acum erau oarecum aliați acum tb sa se comporte ca un părinte fara sa ii fie teama ca pierde dragostea lui când ii impune limite. Da, este adevărat, poate fi o relație consumata, mai ii dau câteva luni pentru a lamuri exact. Nu accept inerție și mila. Nu forțez pe nimeni, atât timp cât este clar ceea ce simte. Nu vreau o persoana care nu ma iubește real. Învăț deja pentru viitor, oricare ar fi acela. Faptul ca scriu aici, este un lucru care ma ajuta! Mulțumesc pentru răspuns.

Sa nu te superi, dar terapeuta nu ar trebui sa i dea impresia ca o ataca.De asta este terapeut ca sa stie cum sa abordeze problema,ca de certat o poate certa si mamaie in timp ce da mancare la gaini.
Va uneste un copil, nu am stiut. Este mai delicata problema in cazul acesta.
Adică, ok, nu aveti compatibilitate, nu puteti sa continuati, dar trebuie sa fiti responsabili cu sufletul copilului.
Daca si tu simti ca in acesti ani nu ati consolidat relatia si v ati trezit doi straini vecini de apartament, mai bine o cale civilizata de eliberare a amandorura.
Sau ramaneti intr o minunata relatie convențională, in care va veti complace amandoi.
Este cam tarziu ca sa mai schimbati ceva si daca nu va potriviti unul cu firea celuilalt, mai bine o lasati balta.
Nu are nevoie sa fie certata, ci acceptata si iubita asa cum este.
Cand vrem totusi o schimbare la cel de langa noi, doar prin exemplul personal putem face ceva. Fara ca macar partenerul sa stie.Insa trebuie tact, timp, rabdare.
Dar inainte sa lupti gandeste te daca o iubesti, daca esti atras de ea ca femeie sau este vorba doar de ego ranit, atasament nesanatos., bazaconii.
Parerea mea ca terapeuta mai rau va face, dar cum consideri.
Mai bine te ai reinventa ca barbat, mai ales ca acum stii si ce preferinte are.
Dar nu merita efortul decat daca in sufletul tau mai este o scanteie.
Daca nu, ce rost mai are.
Orice hotarare luati, calm si liniste, pentru pentru ca mai este un suflet pe acolo care are nevoie de amandoi in egala masura. Trebuie sa fiti intelepti pentru copilul vostru.
Din pacate uneori exista si prea tarziu.

Oamenii nu se schimba niciodata, doar se prefac atunci cand sunt prinsi, dar imediat cum se simt confortabili, revin la vechile metehne.
Daca ai facut greseli inseamna ca ai fost un imatur sau poate asta este firea ta si nu te poti schimba.

Ea nu mai vrea, probabil ca a suferit foarte mult, poate isi doreste o alta relatie, poate doreste sa fie fericita si a realizat ca alaturi de tine nu-i va fi bine niciodata si atunci a decis sa nu se mai intoarca niciodata acolo unde a suferit.

Psihologii sfatuiesc acelasi lucru: sa nu te introci niciodata intr-o relatie unde nu ai fost fericit, ca nu se va schimba niciodata in bine.

Depinzand de natura persoanei respective, poti suferii 1-2 ani sau poate mai multi, pana intalnesti pe cineva care este total diferit de ce ai avut inainte si atunci apare din nou o speranta spre fericire.

Sfatul meu este sa nu mai speri si sa numai muncesti sa o recapeti pe fost sotie, ca relatia asta este deja terminata si fara viitor.
Mai bine focuseaza-te pe tine, facandu-ti planuri epntru prezent si viitor, in care esti singur sau cine stie, apare o alta femeie cu care ai putea sa fii fericit.

Ioana, tu intelegi foarte bine lucrurile. Da, lucrurile nu sunt simple. Poate ca pare mai simplu doar sa renunti. Deocamdata este ea debusolata si nu mai stie ce vrea, cum vrea. Are frici de viata, de moarte despre care nu a vorbit pana acum. Incearca sa revina insa nu ii este usor, spune ca mai dureaza, ca prea mult s-a setat sa se distanteze de mine, asa ca nu are cum sa revina asa rapid. A avut si niste probleme de sanatate care au adus o in starea asta (nu minimizez comportamentul meu aici, doar specific ca a intesificat si a adus o in starea de a isi pune intrebarea" eu ce am facut in viata asta?" )
Chiar daca copilul nu este mic, are 15 ani, este intr o perioada de adolescenta dificila si are nevoie de ambii langa el, este o perioada critica pentru el.
Am decis sa mai mergem de 2 ori la terapeuta respectiva pe urma vedem daca este necesar a schimbam, schimbam. Fara terapie de cuplu nu cred ca reusim. Eu chiar imi doresc sa reusesc, nu e vorba de ego. Lupt insa sunt momente in care parca nu vad finalul ala fericit. iar pentru mine este f important sa stiu ca lupt pentru ceva real, ca sa nu ma dezarmez.
Scanteie este, chiar daca inainte as fi spus ca nu,. Acum, dupa toate cele, dupa introspectia facuta pot spune ca exista.
Am invatat multe in perioada asta. Mai am multe de invatat. Am citit, incerc sa vad lucrurile din toate perspectivele, oricat de aiurea ar parea.
Orice ar fi, deja ma simt mult mai increzator in propriile forte, am iesit mult mai puternic pentru ca am inteles multe lucruri despre mine.
Multumesc inca odata ca ti ai consumat din timpul tau de a raspunde unui strain.

Da, asa este. Este foarte greu sa te schimbi. Am inceput acest proces cu multi ani in urma si este foarte greu. Nu imposibil insa.
Nu suntem despartiti in momentul asta. Lupt pe doua planuri, unul sa ma fac eu bine ca stiu ca este cel mai important si doi la relatia noastra, atat timp cat sunt sanse sa fim foarte bine.
Culmea, ca si eu mi am reasezat cerintele despre ce inseamna fericirea si ceea ce imi doresc, vreau si eu mai mult. Sunt in plin proces de analiza daca ceea ce imi doresc este in concordanta cu ceea ce este posibil in realitate, in relatia asta sau in alta. Poate visez eu avioane si trebuie doar sa ma reasez pe pamant.
Daca a suferit si nu a fost in stare sa comunice intr-un mod adecvat, eu nu am putut sa vad lucrul asta. Insa lucrurile au deviat de foarte mult timp (acum am aflat) s-a distantat de mine dupa nasterea copilului. Se ingrasase si la momentul ala nu o mai doream asa de mult, ea trecea prin niste momente de incredere mica in ea, acest lucru ducand la ...lasa ca o sa vezi tu. Si am vazut, s-a distantat din ce in ce mai mult ceea ce m-a facut sa acumulez tensiune, sa ne certam mai des, sa ma trezesc ca sunt singur in relatie. Aia e, sunt prost ca nu am vazut semnele mai din timp.
Insa sunt sigur ca mai sunt ceva sanse, daca ne punem amandoi toate fortele si ne lasam vulnerabili emotional. Ce sanse? Inca nu stiu. Daca as vorbi din punctul meu, as zice ca multe.
Multumesc Violeta pentru raspuns.

Man, nu a plecat nicaieri, inca e cu mine, luptam impreuna. Da, nu am trecut prin multe relatii/despartiri, am dezavantajul asta. Cu terapeutul daca stii ce sa ii ceri, poti rezolva rapid. Da, puterea pana la urma este in tine, unii sunt mai puternici si au trecut prin mai multe, s au julit si stiu sa reactioneze mai rapid la o astfel de problema- nu e cazul meu de data asta. Desi inteleg si perspectiva ta

Sper sa fii bine boss! Si peste o luna sa imi spui ca NU am avut dreptate!

Buna,

Uneori este bine sa vorbim cu straini. Sunt mai obiectivi decat cineva care ne cunoaște.
Cu placere, am spus cateva cuvinte. Am 50 de ani, am vazut multe la viata mea.
De asemenea ai parut ca nu esti un ignorant, ca este mai greu sa gasesti limbajul cu oamenii mai simplii, dar nu imposibil.
Situația trebuie gandita pe mai multe planuri, insa copilul la ora aceasta este cel mai important in ecuație.Esti de admirat ca nu renunti si faci tot posibilul sa continuati calatoria impreuna. Macar stii ca ai incercat.
Copilul nu trebuie incarcat cu problema voastra, eventual nici sa nu stie mare lucru. Caci este la varsta la care abia asteapta motive de drama si cauta, ca nici el nu stie ce cauta, prin anturaje. De preferat sa deveniti superprieteni cu el si chiar daca nu ti convin multe, macar le stii. Altfel il indrumi din pozitia de prieten. Perioada grea, intr adevar.
Sotia ta trece prin perioada de premenopauza, daca a depasit 40 de ani si este tare nasoala aceasta perioada.
In primul rand ar trebui sa si faca niste analize endocrinologice si altele.Stie medicul de familie. Sa ia vitamine si minerale, sa se hidrateze. Tu la fel.

Bineînțeles ca trebuie terapie de cuplu,insa in ideea de a lega relatia,nu de a o destrama.
Trebuie pus accentul pe calitatile ei. Doamna ta are si calitati, ma gandesc.
Cum ce a facut pana la aceasta varsta?
Pai, are un copil pe care l a facut mare, un sot, o casa, o masa.Nu a stat prin cluburi. A trait in legea firii.
Nu le putem avea pe toate in viata si multe lucruri poate mai bine ca nu ne au iesit, ca cine stie cum s ar fi schimbat datele problemei.
In orice relatie pe termen lung apar si momente de răscruce, sunt inevitabile.
Insa, cu răbdare, trec toate.
Oricum trecătoare toate, de aceea nu trebuie sa avem frici. Traim prezentul, oferind valoare momentului. Si viata si moartea sunt daruri. Pana una alta, sa ne bucuram putin de viata.
Si daca tot impartiti acelasi timp si spatiu, oferiti-va unul altuia momente frumoase si stare de bine.
Parerea mea este ca o relație nu este o competitie. Ar fi minunat sa fie in completare.
Toate cele bune si seara linistita alaturi de cei dragi.

Comunicarea intre voi doi este cheia unei relatii lungi si fericite. Iti poti ajusta comportamnetul conform nevoilor ei, asta daca esti dispus sa tii cont de ele.
Dar totul se rezolva cand sunteti calmi si dispusi sa va mai dati o sansa, facand compromisuri de ambele parti.

Eu zic sa lupti in continuare pentru relstia voasra. Intreaba-o cum crede ca ai putea fi un sot mai bun si tine cont de raspus. Cere-ti iertare pentru ce esti de acord ca a fost gresit si roaga-te lui Dumnezeu pentru intelepciune si indurare pentru căsătoria voastra.

Da, este in premenopauza, are 44 de ani. Stie si ea ca asta o influenteaza mult (poate nu stie cat de mult). Usor a inceput sa inteleaga si fricile si sa inceapa sa lupte cu ele insa are atat de mult de lucru, nu m as fi gandit.
Da, am realizat atat de multe impreuna, mult mai mult decat m as fi gandit eu vreodata. Sunt sigur ca o sa reusim insa am momente cand nu sunt atat de increzator. Mai am mult de lucru si eu cu mine, sa nu ma mai bazez pe lucrurile exterioare si sa imi gasesc echilibrul interior, insa nu este usor dupa o viata traita altfel. Am noroc ca psi ul meu reuseste sa ma aduca cu picioarele pe pamant cand deviez, chiar mi-a fost de mare folos.
Copilul, ei, si aici am facut multe greseli. L am lasat sa se apropie de mama, eu ramanand "politistul rau". Acum este debusolat, astazi mami si tati se despart /maine nu se mai despart. Incerc sa ma reapropii de el insa nu mai lasa pe nimeni acum sa ajunga la el. Aici am/avem mult de lupta, am inceput insa nu pot grabi deloc lucrurile.
Lupt pentru ca mi-am dat seama ca merita. A fost un sut un fund. Cam dur si am iesit cam greu din el insa era necesar.
Pentru cei care mai citesc pe aici, am inteles f multe lucruri despre ce inseamna o relatie ok, dupa ce am citit " Cele cinci limbaje ale iubirii", carte recomandata de psihoterapeuta de cuplu, de fapt a fost o tema sa o citim.

Da, comunicarea. Este atat de greu numai sa ajungem sa comunicam, sa nu mai tinem in noi asa zisele probleme. Eu am hotarat ca orice ma apasa sa il spun in maxim o zi, dupa ce ma gandesc mai bine. Si imi face bine lucrul asta. Ea, inca mai are o reticenta. A inceput, insa cu pasi f mici.
Inainte nu "dicutam" cand eram calmi, ci numai cand ne certam. Ori atunci niciunul nu auzea problemele celuilalt.
Si da, compromisuri de ambele parti. Pentru moment suntem a capitolul ca doar eu trebuie sa fac compromisuri. Pot accepta asta insa sper sa se schimbe un pic lucrurile in timp, pentru ca altfel posibil sa imi aduca iar frustrare.

Nu trebuie sa te judeci prea tare si nici pe ea. S a intamplat la un moment dat o ruptura si daca timpul a trecut cam asa a ramas relatia.
Nici macar copilul nu va leaga din moment ce spui ca este doar copilul ei.
Nu i bai, multi oameni nu sunt pregatiti pentru a fi parinti.Si la unii chiar nu apare instinctul acela parental. Nu cred ca putem judeca chimia nimanui, mai ales a barbatilor.
Dar stie natura ce face, toate au un rost. Am observat ca unii barbati iubesc un copil in timp ce pe altul facut cu alta femeie il ignora cu desavarsire. Probabil nici ei nu isi explica, dar asta este viata, cu multe surprize.
Bine macar ca acest copil este copilul cuiva, al ei. Inseamna ca este o mama buna asa cu defectele ei si ca s-a ingrasat si ca, ma rog ce reprosuri mai ai tu acolo
Copilul este la varsta la care poate avea cei mai de treaba parinti, tot va fi in conflict imaginar cu ei si va cauta validarea celor din exterior. Trebuie foarte multa rabdare si sa simta intr adevar ca cuiva ii pasa de el si pus accent pe ce face bine nu pe ce greseste.
Este bine ca este apropiat de mami. Cam asa se intampla. Baietii se apropie in adolescenta de mame, apoi cauta pe tata, mai tarziu, sa bea o bere, ca mami nu mai pare asa interesanta.Atunci este momentul invers, cand mami trebuie sa inteleaga ca baiatul vrea sa mai stea de vorba si ca intre baieti.
De copil, parintii trebuie sa se apropie, invers nu exista, ca asa vine legea firii.
Ideea este, ca viata-i scurta si asa printre probleme existențiale, incearca sa nu mai lasi decenii sa treaca crezand ca ai timp pentru putina fericire si implinire.
Cum am mai spus, nu cred ca este un vinovat intre voi doi, ca nu mai sunteti unul pentru celălalt ce va doriti de la un partener. Posibil nu ati fost niciodată. A fost ameteala aceea de îndrăgosteala care pacaleste multe cupluri. Si se trezesc incercand neaparat sa l faca pe celalalt ce cred ei ca ar trebui sa fie, ca tot este la indemana, dar nu este asa.Nu merge punand terapeutii sa o certe. Si mai ales, dupa 40 de ani sa vrei sa schimbi pe cineva.
Nu o faci sa fie Madalina Ghenea si nici Nicoleta Luciu, dar sunt femei superbe in tara aceasta, nu ai de ce sa ti faci griji.
Ea este o varianta a ei la ora aceasta, care isi vede de copil, de casa, de masa.Bineinteles ca exista si domni care sunt atrași de ea, fix in varianta care este, dar nu cred ca este relevant acest subiect. Tu, banuiesc ca vrei sa fii entuziasmat de viata si crezi ca acest entuziasm ti ar fi adus de o partenera compatibila cu dorintele tale.
S ar putea sa pierzi timp prețios din viata incercand sa faci pe cineva sa fie la nivelul asteptarilor tale. Ca si cand ai pune pe cineva care are 1, 70 sa fie neaparat de 1, 90 la 40 de ani. Sa te si superi, sa faci si scandal Este irealist si peste 20 de ani vei aprecia anii de acum, dar nu i vei mai recupera.
Este bine ca esti increzator, conteaza foarte mult acest lucru.
Incearca sa iei in considerare ideea ca esti inca tanar, dar e ultima tinerete.
Ai timp sa gasesti o partenera care sa fie pe aceeasi lungime de unda cu tine, care sa fie interesata de aceleași lucruri ca si tine, care sa ti aduca acel entuziasm pe care l cauti
Sa fie pe gustul tau din toate punctele de vedere si sa nu fie nevoie de intermediul niciunui specialist care vorbeste din carti. Sunt putini cei cu experiență de viata.
Dar nu contest ca au rostul lor. Insa, trebuie sa urmaresti sa fie impartial si sa nu judece. Multi fac asta si mai rau imbolnavesc omul. Cei buni, de obicei sunt si doctori psihiatri. Inteleg mecanismul creierului si al sufletului din toate punctele de vedere. Si sunt si mai corecti.
Dar, poate incepi si traiesti totusi viata fara sa o mai despici in paispe.
Ai timp inca, sa gasesti pe cineva alaturi de care sa fii fericit si cine stie, sa te faca sa iti doresti copii si sa fii implinit pe planurile unde nu ai reusit.
Acum vei aprecia altfel totul Sunt multe femei intre 30 -40 de ani care sunt singure.
Pentru ca timpul trece repede, au pus accent pe cariera, pe fizicul lor si acum se gandesc ca poate ar fi timpul sa aiba si o familie totusi.
Adică, ai toate șansele din lume sa gasesti femeia visurilor tale, pentru ca acum stii si cum vrei sa fie. Cu siguranță exista o matrice autentica, originala undeva aproape. De ce ai dori o imitație. Ce sa faci cu ea. Cred ca nu o mai poti schimba la varsta aceasta. Si nu ar fi ea, cea pe care o doresti.
Da ti sansa sa fii fericit. Urca in alt tren, mai fa un copil si iubeste l. Vei fi cel mai entuziasmat om de pe Pamant.
Seara linistita si cand te gandesti mai putin va aparea si ea, cea pe care o doresti, nu o chinuita care ar incerca doar sa ti faca pe plac, desi ma indoiesc ca la varsta asta ar mai iesi cineva din adidasii lui/ei.
Cred ca ti am mai spus ca exista si prea tarziu.
Bine ca nu vrei la 80 de ani sa se transforme. Glumesc, dar esti pe aproape.
Lasa filozofia si psihologii. Deasemenea nici femeia sau copilul nu au nici o vina. Nici tu nu ai vina.
Vezi ca timpul trece si chiar daca acum te simti in forma peste 10 ani nu va mai fi chiar asa.
Dar poti avea o familie reusita atunci., Cu o femeie din aia superba de visezi tu si cu doi copii frumosi. Da, ai dreptul tau la fericire. Insa, cam esti pe ultima suta de metri.
Nu prea mai ai de irosit nici o secunda.
Despre ea nu mai zic nimic. Face parte din istoria ta si oricum era vorba despre tine.