Am nevoie de ajutor.
Am 12 ani, "stau cu tata" si bunica mea.
Am pus intre ghilimele fiindca tata e plecat doua luni la munca si vine 3 saptamani acasa...
Bunica, cred ca a luat-o razna. Imi spune sa nu stau la calculator, sa ies afara etc., si, cand ies afara cu cel mai bun prieten, stau 6-7 ore... Vin acasa, cearta.
Mama si tata sunt despartiti, mama e in constanta... Tata tot spune ca vine acasa, si nu reuseste sa cumpere un apartament sa pot sa stau si eu macar intr-o jumatate de familie... Cu tata.
La varsta mea, consider ca am cea mai mare nevoie de tata... Sunt in stare de depresie. Nu stiu cum sa mai fac sa imi ocup timpul, sa uit. Nu mai rezist!
Ce sa fac?
[Scuzati categoria, dar imi trebuie un raspuns cat mai repede.]

Din cate ai spus, tatal tau a plecat sa munceasca pentru tine, pentru a cumpara un apartament pentru voi doi.
Sa nu uiti ca el te iubeste si are grija de tine, chiar daca e departe.
De regula copilul ramane in grija mamei, faptul ca a vrut custodia, e laudabil-un adevarat tata.
Stiu ca esti un copil si ai vrea sa il ai aproape, dar fa un efort si incearca sa-l intelegi.
Cat despre bunica ta, poate este ingrijorata ca stai prea mult pe afara, cred ca ar trebui sa vorbesti deschis cu ea si sa ii spui ce te apasa. Ca ai nevoie de intelegere si iubire, mai ales c anul ai niciun parinte fizic langa tine.

Eu cred ca bunica are o problema cu acest baiat. E de alta nationalitate...

mai ales ca nu ai niciun*
Scuze.

Inteleg. Dar daca va jucati, sau ma rog, va petreceti timpul fara a face prostii, nu cred ca are un motiv de ingrijorare, sau cel putin ar trebui sa nu se ingrijoreze. Nu trebuie sa eticheteze pe cineva, fara sa-l cunoasca cu adevarat.

Stiu asta. Si ii tot explic dar degeaba.

Imi pare rau, sincer.
Stiu ca e greu pentru tine (tata plecat, mama departe, bunica nu te intelege).

Incearca sa faci un compromis. Nu mai sta asa de mult afara, sun-o din cand in cand, sa se asigure ca nu faci prostii (sau ce crede ea). Daca te lasa, cheama-l din cand in cand pe prietenul tau la tine.
Pune-te si putin in locul ei, neavand parintii aproape, ea este responsabila pentru tine (daca patesti ceva, vina va fi a ei).

Pai la aceasta varsta ai nevoie de ambii parinti dar e bine si cu unul incearca sa comunici cu bunica ta sa vezi ce ar vrea ea de la tine poate ajungeti la o intelegere. Daca vrei sa uiti si sa te mai linistesti ai putea citi ceva sau sa faci ceva ce te relaxeaza.