Doar un preot v-ar putea da un răspuns exact!
Dar, ca mirean, stil vechi, stil nou, se referă la faptul că de obicei e vorba de calendarul după care calculează sărbătorile, Iulian sau Gregorian și probabil de anumite obiceiuri mai stricte. Fiind creștini ortodocși amândoi, puteți conviețui împreună cu ambele stiluri, respectând reciproc data sărbătorilor!
Daca va iubiti di va respectati, nu va poate opri nimeni. Cununii mixte se fac de multi ani. Sunt sate in care coexista doua rituri, preotii nu pot opri oamenii sa se casatoreasca, fiindca se duc in oras la alt preot mai deschis la legaturile dintre oameni si accepta cununia
Stai asa, tu crezi ca diferenta e numai de calendar? Nu fii naiv! Stilistii s-au separat acum peste 400 de ani, cand s-au actualizat cartile de rugaciuni; sunt cei ce nu au vrut sa accepte nici o schimbare, nici daca ii omora. Asa ca sunt oameni cu alta optica, fanatici religiosi. DACA vezi ca e o femeie moderna, si stilul vechi e doar o mostenire de familie, poti sa o iei; daca vezi ca e habotnica, nu te nenoroci singur.
De ce pui întrebarea ca și cum va scrie pe buletin ce religie aveți? Nici nu trebuie sa știe popa ca nu aveți aceeași religie. Căsătoria oficiala se face la starea civila, ce se face la biserica sunt doar mofturile popei
Am gasit pe net urmatorul raspuns dat de un preot la intrebarea "Aș dori să intreb care este situația ortodocșilor pe stil vechi. Am ințeles că Biserica Ortodoxa Româna nu-i recunoaște?"
"Marius, depinde la care ortodocși pe stil vechi te referi: cei cu care avem comuniune sau știliștii.
Iată un răspuns al părintelui Constantin Sturzu la o întrebare similară: „Sunt pe stil vechi ortodocșii ruși, cei din Serbia, cei din Sfântul Munte Athos ș.a. Și în Patriarhia Română este o mitropolie, cea a Basarabiei, care ține calendarul pe stil vechi. În țară însă avem biserici STILISTE, care s-au rupt de Biserica Ortodoxă Română. Ca să mă fac mai bine înțeles, e o mare diferență între Bisericile care țin calendarul pe stil vechi (neîndreptat încă), dar care au comuniune cu Biserica noastră, și grupările care s-au rupt de Patriarhia Română dând naștere mișcării stiliste. Acestea din urmă sunt, prin urmare, schismatice. Nădăjduim că Bunul Dumnezeu va vindeca și această rană creată prin sfâșiere (schismă) și că acești stiliști vor reveni la Biserica de care s-au rupt. (Pr. Constantin Sturzu)"
În concluzie Biserica Ortodoxă Română nu are comuniune numai cu așa numita „Biserică Ortodoxă de Stil Vechi din România"."
Ce inteleg eu sunt urmatoarele: Daca iubita ta este basarabeanca, rusoaica, sarboaica etc. nu este niciun fel de problema.
Dca tine de biserica pe stil vechi din Romania, ma astept ca preotul sa-ti dea dezlegare.
Insa cel mai bine este sa vorbesti cu duhovnicul tau sau cu un preot sa explici situatia si sa-ti zica cum sa procedezi.
Depinde unde vreti sa faceti cununia religioasa. Daca vreti sa o faceti pe stil vechi, tu te miruiesti pe stil vechi, daca vreti s-o faceti pe stil nou, ea trebuie sa se miruiasca in biserica pe stil nou.
Eu provin dintr-o familie pe stil vechi, toate rudeniile asa au facut, ba au ales una sau alta. Daca nu vreti sa faceti nimic la biserica, faceti doar cununia civila si aia e.
La miruire trebuie sa spuneti crezul si sa aveti un nas, cum ar fi un nasic de botez si atat.
Depinde foarte mult de preot si daca preotul respectiv mai tine cont de traditiile astea. De exemplu fratele meu s-a casatorit pe stil nou direct, la biserica pe stil nou si nimanui nu i-a pasat ca el a fost miruit/botezat pe stil vechi cand era micut. Preotii pe stil vechi sunt mai restrictivi si te imping mai mult sa te miruiesti neaparat, daca nu...vine potopul vorba aia.
Bună! Eu am fost în aceeași situație. Voi spune aici povestea mea și rezolvarea, că poate ajută pe cineva. Eu sunt ortodoxă pe stil nou, el pe stil vechi, amândoi convinși că urmăm calea cea dreaptă (practicanți, nu doar creștini de Paște si Crăciun). Inițial, eu acceptasem să mă convertesc nestiind ce implică asta, gândind că el aparține de biserica Rusiei. (eu fiind din Constanța, unde mai vin Ruși la biserică la noi și ne respectăm unii pe altii ca frații) Apoi am început să-mi pun întrebări, pentru că mi se părea deosebit de ciudat că ei doresc să mă mirung iar. Ciudată era și mama lui, care îl obliga să se despartă de mine dacă pun problema convertirii lui la stilul nou pentru că așa credea ea, că el își va pierde mântuirea. Atunci mi-am dat seama că e o problemă și am început să caut motivele. Am găsit enorm de multe, pe care le-aș enumera oricând dacă ar ajuta pe cineva! Am prezentat prietenului meu toate argumentele găsite (argumente concludente am gasit foarte puține pe site-urile românești inclusiv în vidoeclipurile de pe Youtube; Acestea nu-mi satisfăceau setea mea de cunoaștere a problemei; în general găseam oameni care se ceartă: „credința mea e cea adevărată" – „ba nu, a mea este"). Sincer, ajunsesem să spun: dacă găsesc argumente concludente că stilul vechi e bun, mă dau pe vechi fără remușcări, iar dacă nu, o să-i prezint cele găsite, prietenului meu ca să se dea el pe nou. Deci am început să caut adevărul rugându-mă fierbinte la Dumnezeu să mi-l descopere. Așa am gasit cartea: „Cele două exreme. Ecumenismul și Stilismul" scrisă de Arhimandrit Epifanie Teodoropulos. Recomand cu căldură din inimă această carte; este scrisă de un cunoscător, cu niste cuvinte pline de iubire, fără acuzații gratuite. Este scrisă pentru stiliștii din Grecia, însă este identic aceeași situație cu cea din România. I-am citit această carte prietenului meu (începând cu partea a doua a cărții – despre stilism -, că el se plictisește repede când îi citesc, iar eu voiam să ia aminte la ce citesc). El a acceptat să se dea pe nou. Mama lui însă (fiind și ea ortodoxă pe stil vechi convinsă), a început să se comporte oribil cu mine (ca o soacră rea și fără inimă, făcându-mă să plâng zilnic), iar fiului ei îi tot spunea că eu sunt trimisă de diavolul ca să-i duc sufletul la pierzare și trebuie să scape cât mai repede de mine. Timp de jumătate de an, de când ne-am logodit până ne-am căsătorit, pentru ea nu am fost decât trimisa diavolului și mă trata ca atare (mă întrista enorm că in numele lui Dumnezeu și a credinței, ea arăta atâta ură și că nu se înmuia inima ei nici când mă vedea că plâng). Cu 3 săptămâni înainte de nuntă, văzând că nu a reușit să mă îndepărteze pe mine de el prin comportamentul ei, a început să-i spună logodnicului meu că dacă el se dă pe nou, ea o să moară, că ea s-a sacrificat să-l crească pe el în credința dreaptă, iar acum el e un trădător. De altfel și neamurile sale pe vechi, l-au amenințat că dacă el face căsătoria pe nou, ei nu vor veni la nuntă (Si chiar nu au venit). Văzând că el nu-și schimbă alegerea, mama sa i-a spus că a fost ea la preotul care urma să ne cunune pe stil nou și că el i-a spus că, fără să-l boteze pe el și să-l mirungă, nu o să ne căsătorească. El a crezut-o și s-a tulburat foarte tare de partea cu botezul. Fiind în zona Mănăstirii Vlădiceni, am decis să mergem la părintele Calistrat să-i cerem părerea. Am mers amândoi acolo și i-am spus ce avem pe suflet. Părintele i-a citit lui o rugăciune, (nu botez, nu mirungere) ne-a dat niște cărți despre familie și cărți de rugăciuni și ne-a dat în scris că ne putem căsători. Păcat că mama lui încă mă vede ca pe diavolul care a stricat viața fiului ei și în continuare mă tratează oribil încercând să ne despartă, că pentru ea, el nu e căsătorit încă cu mine, că ei nu recunosc tainele de pe nou. Fiul ei i-a dat cartea „Cele două exreme. Ecumenismul și Stilismul" scrisă de Arhimandrit Epifanie Teodoropulos și ei, dar ea refuză să o citească fiind convinsă că e o carte de la diavolul menită să schimbe mințile oamenilor pe vechi.