,
Am o problema mai delicata cu familia, problema asta o am de cand ma stiu...sa va povestesc pe scurt.
Acum am 15 ani dar de cand ma stiu eu am avut certuri in familie stiu ca in orice familie exista, dar la mine mi se pare exagerat de mult si am inceput sa sufar inca de la o varsta frageda, ( de multe ori am vrut sa-mi iau viata pentru ca nu mai suportam sa-i vad asa ) de asta incerc sa-mi ocup timpul si sa uit...
De la un timp se certau groaznic se loveau urlau(mai ales mama, cred ca e dusa, ei nu folosesc bauturi alcoolice) dupa un timp a fost liniste in casa s-au rezolvat problemele ( banii ) Dupa aproximativ 1 an eram in culmea fericirii nu puteam sa cred ca insfarsit se inteleg foarte bine, dar dupa un timp scurt iar au intervenit problemele, certurile, lipsurile in familie...
Chiar acum recent deci in fiecare seara uneori si la pranz incep certurile vine tata de la munca si mama incepe sa deschida un subiect de cearta(cel putin asa lasa sa se inteleaga) dupa ce urla mama la el ca merge la cu.rve ca isi face laba si ca nu o mai doreste, etc, tata incearca sa o linisteasca, ea se opreste din urlat dupa un timp...
Dupa vreo cateva minute din nou incepe sa zbiere sa-l loveasca chiar, eu chiar nu inteleg de unde atata ura si nu inteleg nici de ce 8-x
Eu nu mai suport, nu exista zi fara certuri in familie, deci in fiecare zi incep cu injuraturile, etc ...nu vreau sa intru in amanunte.
Tin sa mentionez ca avem doar 1 camera,bucatarie, baie, camara si cam atat pot sa zic ca suntem saraci si probabil din asta se cearta mai mereu, cu toate ca tata lucra din toate puterile ...nu vreau sa o invinuiesc doar pe mama si tata are partea lui de vina, dar.
In fine sincer eu ori o sa fug de acasa ori habar nu am.
Nu ma intelegeti gresit imi iubesc foarte mult parintii, dar cu zi ce trece incep sa-i urasc.
Ce as putea sa fac sa trec peste toata suferinta asta?
Multumesc ca v-ati pierdut 2-3 minute cat va luat sa cititi asta.
Sper sa pot trece peste....

Wa bro. ce panarama... daca vrei sa discutam, ma gasesti pe mess.

Eu cred că în primul rând trebuie să vorbești și ei și să vezi ce anume îi face să aibă comportamentul acesta. Dacă însă nu reușești să aflii care este sursa tuturor acestor lucruri care (amândoi știm) că nu sunt normale, încearcă să ieși mai mult pe afară cu prietenii, când ajungi acasă să te închizi în cameră și să-ți pui muzică. încearcă să te depărtezi cumva de ei, dacă observi că nu este altă cale. Din câte observ, ești un băiat sensibil, așa că te-aș sfătui să nu încerci să te închizi în tine, pentru că este cea mai mare greșeală pe care ai putea s-o faci. Încearcă să găsești pe cineva în care ai încredere, să-i vorbești despre asta. Sper că ți-am fost de ajutor, și. ai grijă ce faci. iar cât despre sinucidere. nu este o soluție.

treci peste

Buna,eu zic ca intr-o zi cand te simti tu in stare sa inceri sa discuti cu ei, chiar imi pare rau ca ti se intampla asta, eu unu sincer iti spun ca sunt foarte multumit de ai mei, rar cand se cearta si eu cand vad ca incep sa se certe, incer sa vorbesc cu ei si sa reusesc cumva sa fie totul bine,(mentionez ca eu am 18 ani), acum poate ai tai nu stiu daca o sa te inteleaga ca poate o sa zica ca ai o varsta prea frageda sa ii intelegi, oricum sper sa iti rezolvi problema asta ca nu e ok ceea ce vrei sa faci, O seara placuta! sper ca te-am ajutat...

Nu trebuie sa faci vreo prosite, viata are foarte multe surprize pentru tine, asa ca capul sus si fii tare, nu te da batut, deci cum spui tu ai 15 ani asa ca mai ai vreo 3-2 anisorii si vei deveni mai indepentent, mai rabdai putin, sau incerca sa discutii cu ei sper sa te inteleaga, oricum ai grija de tine!

Eu cred ca trebuie sa nu te bagi in certurile lor si sa treci peste. Parerea mea

Eu cred că în primul rând trebuie să vorbești și ei și să vezi ce anume îi face să aibă comportamentul acesta. Dacă însă nu reușești să aflii care este sursa tuturor acestor lucruri care (amândoi știm) că nu sunt normale, încearcă să ieși mai mult pe afară cu prietenii, când ajungi acasă să te închizi în cameră și să-ți pui muzică. încearcă să te depărtezi cumva de ei, dacă observi că nu este altă cale. Din câte observ, ești un băiat sensibil, așa că te-aș sfătui să nu încerci să te închizi în tine, pentru ca este cea mai mare greșeală pe care ai putea s-o faci. Încearcă să găsești pe cineva în care ai încredere, să-i vorbești despre asta. Sper că ți-am fost de ajutor, și ai grijă ce faci. iar cât despre sinucidere. nu este o soluție.

Crezi ca daca fugi de acasa se rezolva ceva? Eu iti spun ca nu.Se va face mai mult scandal si vor da vina unul pe altul(parintii) ca ai plecat din cauza lor.Cel mai bine este cum au spus si ei mai sus sa discuti cu ei.Nu vad ce rau se poate intampla in a discuta.

M`a emotionat faptul ca ai zis "avem 1 camera, bucatarie, camara SUNTEM SARACI. Nu frate, atata timp cat ai un acoperis deasupra capului nu esti sarac.Ala se poate numi habitat sau locuinta, din cate am citit familie propriuzisa nu se poate numi . Sincer nu sunt trecut prin asa ceva ca sa stiu ce sfat sa-ti dau. Da, ai dreptate in fiecare familie sunt certuri, dar tot ca in fiecare familie trece rapid .Ia-ti inima in dinti si spune-ti off`ul pana nu e prea tarziu

@toata lumea care zice "Treci peste", "Nu te baga in problemele parintilor!"...
Toata lumea zice asta, dar in momentul in care te afli intr-o situatie asemanatoare realizezi ca e prea usor sa zici "treci peste" sau sa nu se bage in certurile lor. In primul rand, din momentul in care doua persoane au decis sa faca pasul important, adica sa aiba un copil, din start nu mai e vorba doar de ei doi. Formeaza o familie, sunt 3, problemele care mai demult erau doar ale sotilor sunt si ale copilului pentru ca tot ceea ce parintii fac se reflecta in copil. Sufera, ramane cu traume. In al doilea rand, daca toata lumea are pretentia ca "rodul iubirii lor", copilul, sa nu se amestece in problemele de cuplu, sotii au responsabilitatea sa-si tina copilul departe de problemele lor, ceea ce nu se reflecta in problema prezentata de Antirasism. Iar pe langa asta, sa fim seriosi... Cine nu sufera cand vede ca persoane dragi din viata lor, care se presupune ca se iubesc, actioneaza astfel? Nu e dureros sa vezi cum ceva ce mai demult era iubire si fericire s-a transformat in ura si chin?
Deci, cred eu, "treci peste" nu-l va ajuta.

Mersi mult pentru raspunsuri, stiu ca sinuciderea nu este un raspuns, dar cand m-am gandit la asta eram nervos, trist, etc.

Printr-un cuvânt, erai in depresie.

Mersi mult chiar m-a ajutat.

Ma bucur.

Daca iti vei intreba parintii de ce s-au luat unul cu altul ca sa fie impreuna iti spun ca nici ei nu stiu; oricum, dragoste nu a fost niciodata intre ei.
Acum nu ai ales sa te nasti. Dar odata venit la viata, omul are niste obligatii morale -atat fata de parinti, cat si fata de Dumnezeu.
Daca le va cauta pe cele de pe urma, le va gasi, si le va putea intelege si pe cele dintai. Pana cand va creste mare, copilul primeste dragoste de la parintii sai; dar dupa ce a crescut, de la cine va mai primi?
De ceea parintii trebuie sa fie ca niste educatori -si cat este mic copilul, ei trebuie sa il conduca la Dumnezeu.
In cazul tau, parintii nu ti-au oferit o educatie in privinta asta. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa o neglijezi. Un om care nu creste in temere de Dumnezeu se va dezvolta cu deficiente. Vreau sa spun ca fara Dumnezeu noi nu stim de ce am fost nascuti pe pamant, nu stim nici pentru ce traim, si nu stim nici ce se va intampla cu noi. Fara El noi nu stim care este rostul nostru pe pamant.
Varsta ta este ce-a mai potrivita de a urma indemnarile apostolului Pavel:
"El a facut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur, sa locuiasca pe toata fata pamantului; le-a asezat anumite vremuri si a pus anumite hotare locuintei lor, ca ei sa caute pe Dumnezeu si sa se sileasca sa-L gaseasca bajbaind, macar ca nu este departe de fiecare din noi." (Faptele Apostolilor.17:26,27)
Biblia deci te poate ajuta cum sa te raportezi la relatia cu parintii tai, dar tot ea te va conduce si la Acela care iti poate da puterea sa ii poti iubi si sa fii fericit chiar daca relatia lor este asa cum este.

Hei cspul sus!
Sa nu spui niciodata ca iti urastii parintii este mare pacat ia gandeste-te tu la parintiii care isi lasa copii pe strazi sau pe la usile oamenilor, tu supui ca sunteti saraci mama ta se cearta cu tatal tu pntru ca ea nu poate sa iti ofere mai mult si daca tatal tau in loc sa se duca la cur.ve i-ar da mamei tale sa iti ia ceva sau sa faca ceva probabil nu va mai fii asa, nu o considera nebuna pe mama ta punete in locul iei si vezi cum este situatia trebuie sa intelegi sa o intelegi si sa te duci la ea si sa ii spui ca este cea mai buna mamica din lume si ca tie nu iti place sa o vezi trista si ca atunci cant te vei face mai mare sa poti muncii o sa ii oferi tot ce isi doreste si apoi un simplu te iubesc si este de ajuns.
Toate cele bune, sper din suflet sa treci peste!

Spune-le sa divorteze.

Salut

In vremurile astea, toti suntem dusi cu capul din cauza banilor. Inseamna supravietuire.
Lasa camerele apartamentului, lasa ca n-ai haine de fite...ai doi parinti care muncesc din greu pentru familie, chiar daca poate nu mai au romantismul de la inceput.
Incearca sa vorbesti si cu ei. Poate ei nu observa schimbarile astea la tine, si cred ca certurile lor nu te afecteaza.
E greu pentru toti, sa stii.
Dar parintii tai inca lupta, si asta e bine.
De ce sa iti iei viata? Ca doi oameni trec pri vremuri grele si se cearta mai des? La cununie au zis "la bine si la greu". E, acum e mai greu, asta e. Poate in timp va fi mai bine.

Incearca cumva sa ajungi la niste intelegeri cu ei numai merge asa sa stii nu e bine deloc ca nu are nimeni de castigat ci de pierdut pacat sincer o poveste trista daca vrei solutii gasesti destule care sa te ajute sa treci peste asta

Salut stiu ca e vechi aceasta postare imi pare rau pentru tine pentru ce ti se intampla asa mi s-a intamplat si mi e fa ca mine de cate ori era cearta ieseam afara si uitam absolut tot