Roaga te lui Dumnezeu, spune i lui ceea ce simti, el este singurul care te poate asculta, nu ai spus ce varsta ai, stai cu parintii? Sau esti casatorită? Ai spus ca de 7 luni ai aceste stari, ce anume au declansat aceste stari? Pentru a dormii bine cumpăra optisomn sau somn cotrol te vor ajuta aceste pasile sa te odihnesti sa dormi, ele i ti vor induce somnul si te vei simtii mai bine cand te vei trezii, sau masajul, prin masaj te vei relaxa, masajul de relaxare este indicat in situatia ta, esti stresata nervoasa obosită, ai nevoie de odihnă. Sanatate multa.
Multumesc mult de raspuns si de sfaturi!
Iar legat de intrebari: sunt minora si locuiesc cu parintii.
S-au intamplat multe in copilaria mea (3-11 ani) si am niste traume peste care nu pot trece.
Plus ca simt ca nu ma iubeste nimeni, nici macar parintii. Si simt ca nu ma intelege nimeni. Ma simt ca o povara.
Cam astea ar fi motivele principale pentru care ma simt asa.
Multumesc mult ca ti-ai luat din timp ca sa imi scrii!
Bună! Am citit unele intrebari puse de tine si am inteles ca ai 15 ani, tu esti acum in faza de pubertate esti adolescentă si este normal sa te simti asa, in legatura cu traumele prin care ai trecut, numai tu le poti sterge definitiv din minte, este greu deoarece tu ai suferit si fara un ajutor specializat nu poti depasii problemele de atunci, parintii tai sunt sigur ca te iubesc, esti fata lor, mai ai frati? Ai vorbit vreodata cu mama sau cu tatal tau, le ai spus si lor prin ce treci? Ca ei poate nu cunosc situatia ta, tu treci printr o perioada foarte dificila si stresanta, si este foarte important ei ca parinti sa te ajute sa te inteleaga, sa fie alaturi de tine sa treci peste aceasta situatie. I mi pare sincer rau ca treci prin asa multe probleme, sanatate multa i ti doresc, si fa ti curaj si discuta cu mama ta sa te ajute, sau sa mergi la un psiholog bun sa te ajute el cu tratament adecvat.
De ce nu te apuci tu de un sport?
Sportul iti regleaza mintea si-ti dezvolta trupul, ajutandu-te totodata sa scapi de anxietate, depresie si orice angoasa crezi tu ca te afecteaza.
Ai 15 ani si o viata inainte, pe care o poti imbunatatii si infrumusetea cu valori pe care esti capabila sa le aduci tu, in viata ta.
Un sport este benefic pentru tine, iar in situatia actuala este chiar indicat.
Multumesc din nou foarte mult pentru raspuns!
(O sa imi spun povestea vietii mele. Este destul de lunga, iar daca nu vrei sa o citesti este absolut in regula. Te rog sa nu te simti obligat sa o citesti, doar daca doresti)
Deci:
Parintii mei sunt divortati de cand aveam 3 ani.
Un pedofil a incercat sa ma violeze la 5 ani.
Mama de cand aveam 7 ani a dezvoltat o forma de tulburare de personalitate si de ani de zile nu se poate purta normal cu mine.
Isi schimba personalitatea de la un minut la altul. Cand eram mai mica ma batea. Ma jignea si imi zicea zilnic ca sunt urata si corpul meu e urat. Cand aveam 9 ani am baut dintr-o sticla de apa iar ea mi-a zis ca arat de parca as face s.x oral unui barbat si ca sunt o c.rva. De atunci mi-e rusine sa beau apa din sticle. Iar de ziua mea mi-a zis ca i-am distrus viata.
De aceea acum stau la tata.
Insa si tata m-a abuzat in copilarie.
Odata m-a rapit din fata blocului, m-a luat efectiv pe sus cu alti doi oameni si m-a bagat intr-o masina pe urma a plecat cu mine fara sa ma lase sa vorbesc sau sa imi spuna ce se intampla.
A angajat detectivi privati sa o urmareasca pe mama. Cand aveam 5 ani si i-am spus ca o iubesc pe mama s-a enervat atat de tare si m-a certat vreo 12 ore pana cand am cedat si mi-am cerut scuze ca am zis ca o iubesc pe mama. Iar el mi-a zis,, E ok, important e sa inveti din greseli".
M-a mai rapit odata cand eram mai mica si nu mi-a dat voie sa o vad sau macar sa stiu de existenta ei.
Pe la 5-6 ani am aflat ca am o mamă.
Si dupa ce am aflat ma mintea ca e o alcoolica si ma rapea din față blocului ei ca sa nu pot sta cu mama.
Iar tata si mama nu mi-au spus niciodata ca le pare rau. Tata nici macar nu a recunoscut de cate ori m-a rapit si m-a fortat sa fac inregistrari in care sa zic ca o urasc pe mama.
Si toate aceste probleme m-au facut sa iau putin in greutate la 7 ani, desi mancam normal. Iar copiii de la scoala imi dadeau bullying si ma jigneau si ei ca sunt plinuta si imi ziceau,, balena",, graso",, porc".
De la 11 ani am dezvoltat tulburari de alimentatie si nu ma mai pot controla in fata mancarii. Mananc excesiv, pe urma ma fac sa vars sau ma pedepsesc prin sport excesiv, pe urma ma infometez din nou.
Pe urma mi-au murit ambii bunici.
Mi s-au intamplat atatea lucruri oribile in viata (ceea ce am zis sunt doar cateva) si am fost un copil extrem de puternic.
Dar simt ca mi-am folosit toata puterea, iar acum toate traumele de atunci se rasfrang asupra mea.
Simt ca nu mai pot sa fac față.
Daca ai ajuns pana aici, apreciez enorm de mult timpul acordat.
Sper ca nu te-am intristat.
Bună, poți lua o pastilă de Nurofen pentru durerea de cap
Eu cred că tu ești o persoană puternica și sper ca viitorul sa aibă nu mai lucruri frumoase de adus pentru tine
Încearcă să îți găsești o pasiune, sa faci ceva care îți place ție
Încearca să îți faci amicii, să ies cat mai des in oraș, daca ai putea sa faci voluntariat undeva ar fi foarte bine
Sau sa cauți pe net grupuri de sprijin, mergi și la alți terapeuți /psihologi
Dar cel mai important căutați pasiunea
Pe mine doar și nu mai muzica mă țintuit vine in ani grei
Imi pare rau sa citesc cele scrise de tine. Din pacate multi copii trec prin asemenea probleme nestiuti decat de familie.
Si de cele mai multe ori familia nu poate sau nu vrea sa schimbe ceva.
Legat de gandurile de suicid, toti avem in viata cred momente cand nu mai putem continua insa tot in noi gasim puterea sa o luam de la capat.
Uite, o idee buna ar fi sa incerci sa mergi si sa faci voluntariat la un azil de batrani. Ai sa cunosti povesti de viata cu adevarat nasoale sau extraordinare.
E o experienta foarte itila pentru viitorul tau.
Ideea de baza este sa iti faci un SCOP si sa il urmezi indiferent de piedici. Am observat ca depresia apare in lipsa unui scop in viata.
Capul sus si nu uita ca esti tanara si ai toata viata inainte, cu bune si cu rele deopotriva!
Am avut-o si eu ani intregi. Dormeam doar 2-3 ore pe noapte in conditiile in care aveam un job pentru care la 5 trebuia sa fiu in picioare si ajungeam acasa la 17.30.
Toate s-au rezolvat ca prin minune (inclusiv gandurile de suicid) in momentul in care m-am pus in genunchi in fata icoanei Maicii Domnului si i-am spus ca nu mai pot merge mai departe. Am adormit plangand, pe neasteptate si a fost cel mai odihnitor somn din ultimii ani pana la momentul acela. Din acea noapte, toate noptile au fost cu un somn normal, ganduri mai putine si nadejde mai mare.
Sa iti spun ca si partea cu prietenii s-a rezolvat? Ca duceam o mare lipsa de prieteni.
Păi încearcă sa te gândești la ceva pozitiv de exemplu ieși afara cu prietenii uitate un film de comedie și încearcă sa nu te gândești la lucruri negative sper ca te-am ajutat gândește-te la ceva pozitiv ceva care sa te înveselească nu sa te întristeze sper ca te-am ajutat