Rog bun simt si respect! Pentru persoanele care au chef de misto-uri si alte lucruri, va rog nu va mai chinuiti sa scrieti! Mi-e sila de voi, chiar! O sa scriu putin mai mult, dar asta e, altfel nu pot, nu am cum scrie. Eu ma inteleg foarte bine cu o colega, mai bine spus ne intelegeam, pana in urma cu o luna. Problema a inceput in 17 iunie. Noi eram chiar buni colegi, la toate cursurile (suntem studenti) stateam impreuna, ne ajutam, vorbeam, radeam, am fost chiar si in excursie de o zi. Ea mereu ma ajuta, vorbea cu mine. Ea e o fata foarte buna, draguta, simpatica si intelegatoare. Eu am si o deficienta, port aparate auditive. Nu sunt top model man, perfect. In fine, asta e. Imi doream mult sa fim prieteni buni, sa trecem de faza de colegialitate. Pe facebook mereu ne dadeam like-uri la poze, comentam, vorbeam pe chat. Toate bune si frumoase. Cam de cand a inceput sesiunea, parca s-a intamplat ceva, o ruptura destul de mare. Imi recunosc si eu greseala, ca cu mesajele eram prea insistent, asa cu mi-a zis si ea,, Insistenta mesajelor ma deranjeaza". Nu intelegeam de ce nu imi raspunde, nu vorbeste cu mine. Vedeam ca a citit un mesaj, dar nu-mi raspundea. Mesajele erau legate de sesiune, examene, (nu va ganditi la prostii). Mi-am dat seama ca este invisible pe facebook. Ma gandeam ca poate nu mai doreste sa fim colegi. Nu stiu cum s-a intamplat, ca cand eram pe pagina ei, am dat din greseala,, scoatere din lista de prieteni". I-am trimis din nou o cerere de prietenie, si i-am scris mesaj ca am scos-o din greseala. Nu mi-a raspuns nimic, nici macar nu ma mai adaugat. Ce am observat, este ca, nu mai puteam vedea nici profilul ei, nici sa-i scriu sau sa vad ce posteaza pe facebook. Asta inseamna blocare utilizator definitiv. I-am trimis atunci e-mail, sa ii zic sa fim buni colegi, sa ne intelegem din nou si sa nu stricam relatia de colegialitate Sa ma accepte asa cum sunt. (mesajul a fost mai lung, nu chiar asa). Mi-a raspuns la e-mail ca nu e suparata, sa nu ii mai trimit mesaje din astea, si ca toti colegii ma accepta asa cum sunt, si nu am de ce sa-mi fac probleme, si in ceea ce priveste facebook-ul e o limita impusa de ea pentru. insistenta mesajelor. Mi-am dat seama ca am gresit, asa ca am hotarat sa nu ii mai trimit nimic, sa nu-i mai scriu. Nici nu stiam cum sa mai merg la examene, cum ne vom vedea. Nu doream sa se indeparteze de mine, sufeream mult. Pentru mine, simteam ca vom deveni prieteni buni. Nu trec bine cateva zile, ca vad ca din nou pot sa-i vad pagina de facebook, postarile si mesajele ei. Ma gandesc ca intr-un fel m-a iertat. La examen cand ne-am intalnit, nici nu am intrat in vorba, nu ne-am salutat (acum nu stiu, poate fi si stresul, emotiile). Ceva interesant s-a intamplat. Cand ne-am asezat in banci, eu eram cateva randuri mai sus, ea s-a intors spre mine, m-a salutat (a facut cu mana) si mi-a zambit. Incercam sa nu-i acord atentie. Apoi a inceput examenul. De cand am inceput sesiunea si ne-am certat intr-un fel nu am mai vorbit si nu ne-am mai vazut. Mie mi-e dor de ea, vreau mult sa revina vremurile acelea frumoase cand vorbeam si radeam. Sa fie totul normal si bine. Nu doresc sa se strice relatia de colegialitate. Intr-un fel ma bucur ca ii pot vedea pagina de facebook. Eu cred, ca prin asta m-a iertat intr-un fel. Acum nu stiu ce sa fac, sa ii mai trimit o cerere de prietenie? In sensul ca sa ma adauge in lista de prieteni pe facebook. As da o cerere, dar mi-e teama. Nu stiu, nu as vrea sa risc. Cred ca e un pas bun ca m-a deblocat, pot sa-i vad pagina. Din 17 iunie nu i-am mai scris si nu i-am mai dat like-uri la poze. Ce sa fac? Ce ma sfatuiti? Mi-e foarte frica. Sa mai astept? Sa mai las sa mai treaca un timp, macar pana in octombrie, cand incepe anul II? Of... si mi-e asa de dor de ea, sincer sa va zic, o iubesc. Imi dau seama ca acum, ar trebui sa reluam totul de la inceput, daca va dori sa mai fim colegi. E ca si o persoana care a suferit un tragic accident, si reincepe viata de la 0, daca nu mai poate umbla sau si-a pierdut memoria (cred ca intelegeti ce zic). Voi ce ziceti dragi utilizatori TPU? Ajutati-ma va rog. Oricum de cate ori o vedeam, ne intalneam, ma copleseau emotiile. Incepea sa devina mai mult decat colega. Asa vedeam eu. Asteptarea si timpul vor vindeca aceasta rana urata? Mi-e dor de acele momente placute.....Cand incepe vacanta, sa ii trimit un mesaj de Vacanta Placuta? Mi-e teama sa ii mai scriu ceva. Ce ma sfatuiti sa fac? Sa ii mai trimit cerere de adaugare in lista de facebook? Sa mai astept un timp? Doresc sa ramanem colegi! Imi recunosc greseala cu insistenta mesajelor, vorbeam mult cu ea, i-am chiar zis ca imi pare rau. Va multumesc si sper sa ma intelegeti. Zile frumoase sa aveti si Vacanta Placuta pentru elevi si studenti!

Si mai recunosc ca de cate ori vad pe cineva pe facebook, vorbesc cu el/ea. Incerc sa ma controlez, sa ma corectez. Intelegeti-ma si voi ca nu am prieteni, colegi. Ma cam simt marginalizat. Nimeni nu vorbeste cu mine, decat foarte greu. Orice discutie, eu o incep. Sunt singur de cand m-am nascut.

Incerc sa imi fac colegi, prieteni, sa ma simt bine cu toti, dar parca ei nu vor. Ceva nu merge bine.

Off... imi pare rau pentru tine... nu vreau sa pun sare pe rana dar eu zic ca te consumi degeaba. Orice ai face tu si oricat ai incerca nu ai cum sa mai readuci ce a fost. Fata aia s-a plictisit de tine, cel putin asa cred. Cu toate ca tu zici ca este draguta si nu stiu cum, mie nu mi se pare asa. Eu zic sa nu mai incerci si sa lasi timpul sa treac. O sa dureze ceva pana ti-o scoti din cap, dar asta este viata. Eu sunt intr-o situatie cam ca a ta dar mult mai rea. Asa ca incearca sa nu te mai plangi si sa treci peste

Singurul lucru pe care il poti face este sa profiti ca inca sunteti prieteni si ca este langa tine... cine stie, poate gresesc eu si intr-o zi se va repara totul.

Multumesc O sa tin cont de sfatul tau. Speranta moare ultima... Eu simt ceva ca se va repara, de aceea nu o mai deranjez. Sa vada ca stiu sa respect niste decizii.

Nu vreau sa par genul omului nebun, care nu lasa in pace.

Nu se va repara prea curand... o sa iti pierzi curajul incetul cu incetul dar o sa treaca nu iti fa probleme. Cat despre fata nu cred ca o sa vada nimic. Adica si eu sunt fata si na... deaian am zis sa o uiti pentru ca nici eu nu am vrut sa uit un baiat si a devenit mult mai serios si acum inca plang dupa el Dar incetul cu incetul trece. Din cate vad fata aia nu prea te place asa ca incearca sa o uiti pana nu este prea tarziu

E greu sa mentii o relatie de colegialitate cu aceasta fata si iti spun si motivul:tu o iubesti,dar nu ca pe o colega,ca pe un partener de viata.Cel mai bine e sa mai lasi putin timpul sa treaca,sa intalnesti pe cineva care sa fie dispus sa inceapa o relatie cu tine si dupa ce ranile ti s-au mai vindecat sa incerci din nou sa comunici cu aceasta fata,dar ca un PRIETEN,in legatura cu celelalte persoane care tu zici ca nu prea vor sa discute cu tine, hmm... mai bine iti cauti un grup de prieteni cu care chiar sa poti sa vorbesti, stiu ca e greu acum pentru ca te simti singur si pare ca daca dai drumul si la ultima legatura cu lumea o sa fi pierdut, dar viata rezerva surprize la care nici nu te gandesti, parerea mea este ca acum tu incerci sa castigi ceva ce este deja pierdut.Din ce ai scris pari a fi un baiat cu bun simt si sigur o sa gasesti oameni cu care sa te poti intelege foarte bine.Succes

Crede-ma... oricat te-ai tine dupa fata aia si oricat ai insista este degeaba

Hmm, repet si eu ce ai zis mai sus, eu cred ca insistenta mesajelor tale a deranjat-o cel mai mult. Unele persoane simt nevoia o data la ceva timp sa fie singure, sa nu fie bombardate cu fel si fel de sms-uri, o mica escapada sa zic? Sunt si eu printre persoanele alea. Si ca fata, mi s-ar parea putin suparatoare chestia asta cu vorbitul constant, in fiecare zi. Cateodata ai nevoie si de o mica pauza de la toate chestiile astea. Si probabil stii si tu asta. Te-as sfatui sa-i dai putin timp liber, sa incerci sa rupi, momentan, orice legatura cu ea, pana cand te va contacta ea din nou. Daca te-a deblocat acum de pe facebook, o poate face din nou la fel de bine, nu sari direct pe ea dupa chestia asta. Incearca sa fii mai detasat putin, viata ta sau a oricarei alte persoane nu depinde de nimeni, decat de tine. Chiar daca, dupa cum ai zis, esti singur de cand te-ai nascut, asta nu-i un motiv sa nu-ti oferi si tie un moment de ragaz, sa tragi o linie si sa aduni tot ce s-a intamplat pana acum. Posibil sa ai si tu nevoie de o pauza, asa cum are nevoie si ea. Am trecut si eu prin asa ceva candva, si crede-ma, nu e deloc placut sa fii constant ''verificata'', ca sa zic asa, cu 3000 de mesaje zilnic, in cazul in care n-ai raspuns fix in secunda aceea. Bafta!

Daca vrei poti fi prieten cu mine... Urasc sa vad oamenii asa... Te pot ajuta

Şi uite aşa, copii, facebook-ul a început să dicteze şi să ocupe 80% din viaţa omului simplu.

Ai foarte mare dreptate... eu una nu am facebook...

Buna,este frumos ceea ce ai povestit despre tine si prietena ta.
Ce pot spune...
Poate ca in timp ce tu ii trimiteai mesaje ea invata sau era preocupata cu alte chestii.
Daca spui ca te-a salutat si tu nici nu ai bagat-o in seama nu este frumos. Dar cu astea vezi ca nu este suparata pe tine.
Nu trebuie sa te simti jenat ca porti aparat auditiv.Sunt altii si mai rau.
Esti ca noi.
Eu zic sa ii trimiti cererea de prietenie, sunt sigura ca va accepta.
Nu trebuie sa te simti vinovat.
Este ceva in regula sa stii daca e bine, iti place sa comunici, sa petreci timp cu ea.
Este ok. Nu renunta doar pentru ca tu crezi ca e suparata pe tine.
Fa ca toate sa revina la normal.
Sper ca te-am ajutat! Pa

E mai usor sa socializezi cand ai ceva in comun cu cineva. Iti sugerez sa te apuci de jocuri populare (COUNTER-STRIKE, imvu, gates of andaron, league of legends, metin2, nfs world, second life, jade dynasty, call of duty). Daca vrei sa jucam cs amandoi id meu e: mele_weapon98

Mai asteapta o perioada si poate ca atunci cand va incepe anul II o sa fie si ea mai comunicativa cu tine si puteti sa luati relatia de colegialitate"de la capat"cum s-ar spune.

Salut! As vrea sa ma mai ajuti cu ceva, nu iti pot trimite mesaj privat. Imi dai adresa de mail? Sa vorbim asa mai bine.

Salut! In speranta ca mai citeste cineva aici. Este continuarea problemei. (pentru Ramon: daca vre scrie-mi aici, daca nu, da-mi mesaj - adresa mail ).
Sa stii, cu greu si tragere de inima i-am trimis o cerere de prietenie. Mi-am zis,, fie ce a fi " si i-am trimis. Asta s-a intamplat la inceputul saptamanii ( nu mai stiu exact cand). Bineinteles nu mai aveam nici o urma de speranta, ma gandeam la ce e mai rau, ca iar crede ca o deranjez. Pentru mine era totul pierdut, pana ieri, cand am primit notificare ca colega mi-a acceptat cererea de prietenie. Mi-am zis,, Slava Domnului!". M-am bucurat mult. Sperantele aproape moarte, incepeau sa renasca.
Problema insa nu a trecut. Mie mi-e teama, o teama ciudata. Suntem prieteni pe facebook, ii pot vedea profilul, pozele, etc. dar mi-e teama. Ma simt ca un condamnat ex : caruia i s-a dat sentinta de a nu mai vorbi cu cineva. E ca si cum iti este sete, dar nu ai voie sa bei apa, caci vei suferi.
As vrea sa ii dau un like la poza, dar mi-e teama sa nu ma blocheze, sa ma stearga. Sunt foarte indecis. Sper sa fie totul bine, cand intra online sa vorbim. Sa fie ca pe vremuri. Poate ca imu fac probleme degeaba, sau...
Tu ce zici? Sa mai astept putin? Nu mai vreau sa gresesc cu nimic. Nici macar cu un semn, o gluma. Daca mi-a dat accept inseamna ca mai suntem colegi? Eu credeam ca ma uraste. Ma simteam ca un mizerabil.
As putea considera asta o lectie de viata? Mai vorbim! Salut!