Salut TPU! Sunt un baiat de 18 ani, posibil ce spun aici sa nu fie chiar in aceasta categorie de subiect, ma rog, poate cineva relateaza cu mine. De cand a venit anul terminal de liceu, tin sa cred ca am intrat intr-o depresie, am devenit izolat social, invatam doar pentru bac si am dezvoltat o anumita neincredere in mine, mai ales pe aspectul meu fizic desi primesc rareori complimente si nu mi se pare ca sunt chiar atat de urat cum imi imaginez. Ideea este ca o perioada buna din copilaria mea, chiar spre adolescenta am crescut ca un copil obez, pana la varsta de 17 ani cand am decis sa slabesc si am reusit. In perioada asta am mai regresat din cauza stresului dar pot slăbi, nu mi se pare atat de greu, ideea e ca relatiile mele amoroase esuate au stricat viata mea de dating, nu mai sufar dupa persoanele respective, dar am o teama sa nu mai patesc ce am patit in trecut(infidelitate, partener pasament etc), pot spune ca sunt mandru de mine ca am intrat la facultatea dorita, stau intr-un oras lipsit de posibilitati si de tinerete, ceea ce imi intensifica tristetea si oricat as realiza pe plan profesional, pe plan personal tot stagnez ca si persoana. Daca e cineva care poate sa ma ajute cu un sfat e binevenit, nu mi-e teama sa pun in aplicare si sunt dispus sa fac tot ce se poate pentru a evolua din nou si pentru a ma redescoperi si sa nu ma mai vad un om de nimic si sa fiu cu o idee mai fericit. Tin sa mentionez ca nu am avut niciodata probleme acasa sau ceva de genul, doar ca am fost in mare parte lipsit de activitati sociale. Va multumesc anticipat!
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
In prima instanta, ai abia 18 ani,viața ți-o poți relua de la capăt de n ori,problema e sa vrei sa faci asta. Daca ai putut slabi, sunt sigur că poți să îți iei viața din nou de la capăt, pe plan amoros mă refer, mai ales că te vei duce la facultate.
In a doua instanta, trebuie sa lucrezi la încrederea ta de sine pentru a evita partenerele toxice
Și nu în ultimul rând, activitățile sociale clar nu au treaba cu relațiile tale.Adica nu înseamnă că dacă ai activități sociale o sa ai și o viață roz,de exemplu.
Cât despre redescoperire,la facultate o sa ai aceasta posibilitate.
Pur și simplu trebuie sa ai răbdare,totul se va întâmpla atunci când trebuie,cât și cum.
Așa că dacă nu vezi rezultate prea mare, incepe cu chestiile mici, gen sa slăbești, sa devii mai încrezător, sa devii mai interesant și sigur vei avea relații bune.
Bafta!
Buna.Pe langa ce s-a zis deja, poate nu ti-ar strica sa mergi la psiholog.Ca student inca poti beneficia de sedinte gratis.
Eu zic ca e bine ce faci, poate ti se pare ca nu esti pe drumul cel bun fiindca nu ai primit validare din partea cuiva.
La psiholog nu faci decat sa te afli in treaba, iti da peste nas ca le stie pe toate si din orice iti face o discutie care daca nu s-ar povesti nici n-ar fi cazul.
Alti tineri nu sunt mai deloc atat de realizati dar epateaza cumva sa arate ca au reusit in viata si ca au pus viata sociala pe primul loc cand de fapt nu prea au realizat nimic iar viata lor sociala consta in a arata cat sunt de realizati social.
E bine sa nu te lasi tras in jos sau sa crezi ca altii au putut mult mai bine si ca nu ai inteles cum au facut.
Mergi bro la psiholog.
Si invata si tu sa fii mai coerent.
Daca ai facutate, nu înseamnă ca poti fi agramat.
De exemplu, nu a reiesit intrebarea ta din tot ce ai scris si iti iertam greselile facute, dar fii mai direct.
Eu cred ca am priceput. Treci printr-o angoasã.
Deci mergi la un psiholog. Noi nu te putem vindeca
Bro ai citit ce a zis tipul? cerea un sfat, chiar asa lene va e sa cititi pana la capat?
Da stiu cum e, si eu trec prin aceeasi chestie, doar ca idk nu prea imi pasa de chestii precum " depresie" nu prea am plans dupa oamenii, am incercat sa imi ocup timpul cu chestii precum desenat, Youtube, jocuri, anime etc etc,
Sa nu ai prietenii sau activitati sociale nu e ceva atat de grav, plus e mai bine sa fii singur decat sa fi inconjurat de oamenii de **** care vor doar sa profite de tine.
Cat despre partea fizica, chiar iti pasa ce zic oamenii? daca tu te accepti asa cum esti nu mai conteaza nimic. plus ca o fata daca te place te place dupa cine esti ca suflet nu ca esti cu muschi cu par blond sau mai stiu eu ce stereotipuri au fetele astea din ziua de azi.
Eu iti recomand sa incerci sa faci ceva pe partea asta de online si sa incerci sa comunici cu altii oamenii, daca nu fizic macar in online ( stiu ca sunt multi boomeri care zic " a nu pe online pot fi si o fata daca vreau " chiar merge asa ca poti afla repede in ziua de azi, incearca sa faci ceva care sa te atraga
Este o optiune la care ma gandeam sincer, multumesc mult de exemplu!
App,legat de noua generație, noi, ăștia din gen z nu mai suntem "generația noua", cea noua este generația alfa care-și are începuturile in 2010.
Legat de restul răspunsului,nu știu dacă trebuie sa judecăm așa,până la urmă toți am experimentat, macar o data momente de gen, iar el daca a avut curajul sa-si scrie problema aici, asta nu înseamnă că trebuie să dăm cu pietre în el fiindcă "și-a permis", iar noi nu.
Zic și eu
Legat de aspectul cu traiul fara tehnologie, mă îndoiesc că sunteți fericit până la Dumnezeu și-napoi când vine vorba de viața personală sau că nu țineți, macar un pic, la prejudecățile și bârfele celorlalți.Chiar dacă ați trăit fara psiholog, psihiatru și alții,asta nu înseamnă că ați trăit și bine neapărat,drept dovada,părinții din ziua de azi,o sa zic majoritatea,însă tind sa cred că sunt și exemple pozitive,își lasă copiii singuri,sunt indisponibili emoțional cu aceștia,nu le oferă afecțiune sau atenție și e normal ca un copil sa-si ia validarea și susținerea din alte părți,daca părinții nu le pot oferi acest lucru.
Mai mult de atât,daca era așa buna viața înainte, poate că adolescenții de azi erau mai cerebrali și mai logici, dar daca părinții nu se implica in educația lor, le aruncă un telefon, niste condiții și gata, au totul...nu este așa! Iar comportamentele tinerilor de azi sunt reflectate de lipsa părinților în viețile lor!
Pai e o dovadă de curaj, in ziua de azi in public nimeni nu are probleme, toți ducem o viață roz pe Facebook, pe insta, dar când ajungem acasă, deja ne ia groaza.In ziua de azi toți avem măști puse pe fata, iar când ajungem acasă ni le dam jos.In ziua de azi sa fii vulnerabil e o problema,numai cei slabi perturba echilibrul societății, ceea ce e greșit! Oricât de masculi sau femele alfa ar fi unii, oameni sunt și au și ei suflet
E ok sa nu fii ok uneori, deci da.
Pai e nesiguranță și neajutorare tocmai din cauza lipsei componentei afective, componenta care ar fi trebuit să fie oferita de părinți în primii ani de viață, acasă.
App, sunt băiat, nu fata 
La prima parte,da,total de acord, până la partea cu socializarea.
La partea cu fiul dvs. pai e asa deoarece v-ați implicat și dvs câtuși de puțin în viața lui, să-l fi lăsat în voia sorții si va garantez că rezultatul nu ar mai fi fost același.
Se poate, nu zic nu, însă repet, v-ați implicat ca părinți în viața lui/lor (in caz că aveți și alți copii) și automat că altfel te formezi ca om când ai exemple bune in viața ta.Situatia in cauză e precum creșterea unei plante.Ii oferi ce are nevoie și ai grija de ea, da roade, o lași în voia sorții, rezultatele vor fi diferite, fie da prea mult, fie deloc.
Iar în ceea ce privește curajul.Mhm,oarecum,poate am fost și eu prea pripit in exprimare, însă totuși, n-ar trebui sa fim rai cu cei ce nu au avut norocul fiului dvs.Altii pleacă împinși de la spate,alții își fac un rost singuri în viața,iar alții își plâng de milă că nu au puterea necesara și de aia ar trebui sa-i ajutam și pe ei sa fie oameni stabili,nu sunt eu cu biserica insa știu o vorbă "Să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți"! Daca noi ne uram și îi desconsideram pe ceilalți doar pentru că sunt "slabi",asta clar nu e iubire,ci hulă!
Acum na,asta e strict viziunea mea,fiecare are dreptul sa-si de-a cu părerea,însă daca nu avem o părere constructivă n-ar fi bine totuși să nu putem paie și mai multe pe foc?
Poate așa lumea ar fi un loc mai bun!
Și nu zic că dumneavoastră ați pune neapărat paie,dar sunt multi pe platforma care în loc să de-a un sfat bun,baga in depresie și mai tare persoana in cauza.
Nu în ultimul rând,da, așa e, supraviețuirea e pentru cei puternici, dar și noi, ăștia puternici, n-am fost și noi la rândul nostru slabi?
Poate că aveți dreptate, cel puțin într-o oarecare măsură.O sa citesc ceea ce mi-ați recomandat.
Daca pot sa fac o remarcă modului în care argumentați, sunt sigur că sunteți profesor de limba romana, că altfel nu-mi explic 
Și nu e o ironie
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
