Salut TPU! Sunt un băiat de 19 ani. M-a crescut toată viața mama singură. Azi am avut o ceartă cu ea și nu știu cum să o interpretez.
Am sunat-o azi cu scopul angajării mele. A luat in urma cu o seară masina de la mine spunând că mi-o aduce în dimineața asta ca sa pot incepe jobul de livrator.
Pe la 14 sunt contactat de contractant, de unde m-am angajat ca sa ma întrebe cand pot sa incep lucru ( el așteptând de 1 săptămână ). Îi spun ca il contactez imediat si o sun pe mama sa vad ce face cum masina. ( De fel, eu si mama suntem persoane sincere si spunem rapid ce avem de spus, ne mai interesăm un pic unul de altul si cam aia e toată conversația noastra ) O întreb ce să fac cu masina, imi spune ca poate sa se împrumute sa puna motorina sa vina daca chiar am nevoie de ea ( neavând bani ) și îmi amintește ca săptămână asta sunt inscris intr-un program de voluntariat. Imi spune ca nu are rost să aducă mașină, dar poate sa o aducă daca chiar am nevoie, in fine, ma intreaba cum sunt îi răspund ca "bine" pe un ton posomorât ( asa sunt eu ), mă mai intreaba daca am ce mânca ii răspund "da" și mai apoi, auzind ca oftez, explodează spunând că nu vorbesc cu ea "nu ii ofer feedback" și că nu ma interesez de ea (? de unde?). Începe sa ridice tonul spunând ca "nici cum nu e bine, daca vorbesc frumos nu imi răspunzi, vad ca te-ai învățat de mic sa se strige la tine ca sa pricepi" ( m-a lăsat un intr-un șoc ). Imi spune ca ea se chinuie și că face o grămadă de sacrificii pentru mine. Imi reproșează că "eu o am pe ea sa ii spun ofurile mele, dar ea nu are pe nimeni, nu poate sa zică nimănui cat se chinuie și ca nu mănâncă nu se interesează nimeni de ea..." M-a lăsat in gol, nici nu imi amintesc foarte bine, stiu doar ca la un moment dat mi-a spus "daca vrei du-te fa-ti bagajele și pleacă" si dupa un timp scurt de liniște imi închide.
Sunt conștient de sacrificiile pe care le face și nu as putea sa i fiu mai recunoscător de atat. De multe ori ajung sa ma împrumut eu la prieteni, iar mai apoi, ca sa le dau înapoi banii, mananc numai chipsuri cu săptămânile făcând foamea. Toate astea ca sa nu ii stau ei pe umeri. Nu am putut pana acum sa mă angajez ca eram cu scoala. acum cand incerc si eu sa fac ceva nu mi iese. Mereu cand incerc sa ma bazez mai tare pe ea imi face cate o gafă de mă lasa cu ochii in soare, dar o iert ca e mama si nu as putea niciodată să o las singură. Are si ea problemele ei cu păcănele, mi-a facut datorie la internatul scolii de 5000 de lei ( era sa nu imi primesc diplomele de bac ) a ajuns sa-mi bage laptopul ( luat din banii ei bineînțeles ) la amanet. Bursa de studiu si alocatie nu mai vorbesc. rar am primit-o ( si atunci cand voiam sa ies afara cu prietenii imi vedeam cum intr-o ora dispăreau banii din contul meu bancar ). Sunt multe de spus cu privire la capitolul asta, dar le iert, sunt fiul ei, inteleg ca ii este greu, incerc sa ii fiu aproape, dar uneori... îmi dă câte una viata asta, cu greu sar peste ea...
Nu înțeleg foarte bine ce s-a întâmplat la telefon?!
Nu mă vrea ea în viața ei? Ii sunt eu un impediment în viața asa mare? Înțeleg ca e mama tânără si face greșeli, ca tot omul, dar cand o să își de-a seama cu adevărat cât mă rănește orice lucru spus/făcut de ea?
Cum ar trebui să actionez acum? De vorbit cu ea să ii spun tor, nu pot. E greu sa ii zic așa ceva, si așa se învinuiește mult si o duce greu. Nu vreau sa o supar si mai rău.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook