Salut tuturor! Am o întrebare destul de ciudată, pentru context sufăr de anxietate și depresie generala (diagnosticate), doar ce m-am mutat in Craiova de unul singur și am 21 de ani, problema e că deși sufăr de cele de mai sus urăsc să stau in casa și simt nevoia de interacțiune umană problema e că nu cunosc pe nimeni în oraș nu in afara de parc nu am prea găsit nimic de făcut, întrebarea mea e cum cunoaște lumea oamenii în generația asta? Am incercat să mă plimb in locuri publice dar sa fim sincer nu prea mai funcționează așa fiecare le are pe ale lui și un străin spunând ""hey buna" nu prea i ceva ce ți-ai dori ....cred, sa nu uitam că sufăr de anxietate+ doi ani de izolare in Germania așa că nu am idee cum mai funcționează. Mulțumesc anticipat

Anxietate generalizata. Nu exista depresie generala sau generalizata.
E greu sa îți faci prieteni daca ai anxietate generalizata! De abia poți să ieși din casă nu știu cum naibii ai tu așa ceva având în vedere că,reiese că și putea iesi afară când vrea mușchii tai.
In primul rand sa nu spui nimănui că ai așa ceva,aici e ok că ai postat. In al doilea rând e greu sa îți faci prieteni daca ești introvertit,mă gândesc că ești și introvert! Trei la picior daca nu cunoști pe nimeni și nu ești extrovert din nou nu prea îți poți face ușor prieteni,adică nimeni nu e interesat sa fie prieten in zilele noastre cu unul care are insecurități,și care nu are încredere în el,și care e retras,diferit! Așa e lumea,așa funcționează,trebuie sa compensezi cu ceva având aceste hibe in societatea contemporana.
Daca nu se vede pe tine că ești anxios,agitat atunci tu singur trebuie să ieși din zona de confort și să cunoști ori la sala de fitness,ori prin cluburi,ori la un Cinema,biblioteca,statie de tramvai,autobuz,sau chiar sa mergi in parcuri sa abordezi. Daca nu postezi o întrebare aici sa vezi cine e de la tine,și îi spui, le spui sa ieșiți la o plimbare ( mă refer la aceeași categorie de oameni care se aseamănă cu tine)
Trebuie sa îți cauți prieteni care se aseamănă cu tine, cu extrovertii nu prea o sa te înțelegi că sunt foarte energici, dinamici. Tu, trebuie sa cauți oameni care sunt pe aceeași frecvență ca tine și e foarte greu! Sa aveți lucruri în comun, și aceeași energie de spirit.

Mergi la biserica duminica, roaga-te sa cunoști oameni frumoși, mergi voluntar la o casa de copii, spital de copii. Vei cunoaște oameni care au nevoie de tine.

Caută-l pe Dumnezeu și Hristos! Dacă ai timp de umblat și nu muncești mergi la Biserică! Acolo îl vei întâlni personal! Cu Adevărat!


Să nu ai impresia! Sa nu cumva să faci prostia să-l subestimezi "că nu tear auzi"" sau nu te-ar vedea"

Te vede! Te și aude! Te și cunoaște! Dumnezeul Știe Hristos știe!

Eu îți spun cu Adevărat și cu Adevărat cu toată inima mea și cu tot sufletul meu câți va răspunde! Că îți va vorbi! Și te va asculta! Dar! Niciodată să nu te îndoi de Dumnezeu, și Hristos! Niciodată să nu-i subestimezi! Ei te ascultă Ei te văd! EI te cunoaște cu Adevărat!


Nu te arunca în băutură nu te arunca în brațele altor oamenii nu te arunca un orice îți poate consuma trupul, sufletul, inima viața, din orice drum plin de păcate dacă te întorci la Dumnezeu, nu vei mai suferi! Nu vei mai plânge nu vei mai fi singur Niciodată! Hristos te ea și nu te mai lasă și te face om!

Dar trebuie să-l urmezi cu toată inima cu tot sufletul tău și tot cugetul tău în fiecare zi și să nu renunți la el pentru banii și faimă.



Mergi cu toată inima și cu tot sufletul tău deschis lui Dumnezeu! și lui Hristos! El este acolo pentru noi toți! Decât sa umbli pe străzi, decât săte afli în casele străinilor, Mergi după Dumnezeu stai în casa lui Dumnezeu! Biserica!

Salut încă odată apreciez răspunsul dar că sa îți răspund la primele semi-intrebari legat de depresie posibil sa fi greșit termenul dar e acel timp care ar anii de zile că și durata și fără un eveniment declanșator, cat despre anxietate din păcate nu pot ieși când vreau...o am sub forma de episoade, pot fi săptămâni întregi în care îmi e greu sa dau ochii până și cu ochii familiei sau alte zile in care sentimentul de disperare, melancolie, stres (nu știu exact ce le cauzeza) mă fac să urăsc statul in casa... terminând cu partea asta sunt conștient de modul în care de-a lungul generațiilor acest timp de recunoaștere al unor sentimente nu tocmai fericite a fost ascuns dar sunt atât de deschis pentru că visez la o schimbare (anul viitor voi da la psihologie), și aceasta sinceritate e singurul lucru care mi-a adus o fărâmă de confort in ultimul an, sinceritatea cu mine și ce-i din jur dar daca îți dau dreptate in prisma faptului că ar trebui să găsesc oamenii asemănătoari, singurul impas find însuși unde și cum? Cât despre compensație deși da sunt zile in care mă urăsc din toate privințele și nu vad nimic bun la mine daca e sa apelez la rațiunea ce mi-a rămas sunt mai mult de atât, pot vorbi despre orice subiect ore in sir, sunt foarte empatic, amuzant(mi s-a spus cel putin) etc. De altfel calități cerute și apreciate în societate. Totuși încă odată mulțumesc pentru sfaturi

Voi fi sincer, am incercat aceasta căutare a lui Dumnezeu iar un timp după am urat aceasta idee dat fiind modul în care am trăit până la această vârstă, că mai apoi sa ajung la agnosticism ce mi-a oferit o oarecare speranță și nu mi-ar displace gândul vizitări unei biserici în acest moment deși mă îndoiesc că voi găsi vreun fel de răspuns, cat despre voluntariat și ajutatul oamenii mă intrigă, chiar voi căuta moduri in care as putea sa ajut in zona, mulțumesc!

Chiar aici pe TPU poți găsi.
Daca ești amuzant e o virtute ce nu e de lepădat, poți să te remarci ușor și să fii agreat de multi oameni, dar pentru asta trebuie sa scapi de emoții
Mă gândesc că te tii de tratament, sau mergi la un psiholog.

Chiar mulțumesc pentru sfat și voi incerca așa îl urmez, iar legat de tratament sau psiholog voi fi sincer .....sub tratament nu am pus și nici vizite nu mai fac deoarece e pur și simplu prea costisitor deși îmi doresc să le reiau. Apropo țin să menționez că ți-am citit ultimul post legat de modul în care sănătatea mintală este privită la momentul actual și îl găsesc interesant și "relatable", tot odată sper că și tu la randul tau vei trece peste ceea ce te lupți. Toate cele bune și seara frumoasa!

P.S pentru domnul de mai sus, Da muncesc de îmi sar capacele dar trebuie să mă și susțin singur și să îmi ajut și familia.

In Romania așa este privită, asta că noi că popor suntem analfabeți funcțional și inculți! Daca ii spui la unul că ai anxietate te privește ca și cum ai fi schizofren sau dement irecuperabil, nu știe că e o galagie mintală bazata pe frici, o percepe ca pe un handicap, la fel și depresia! Suntem în 2024 și unii nu știu ce e anxietatea! Dar sa te marginalizeze daca afla ce e, nici nu se pune problema! Se găsește că niște oameni inculți ne arată cu degetul și ne respinge care nu știe nici tabla înmulțirii! Ăștia sunt și cei ce votează pe 2-3 mici! Dar am văzut că sunt și cu studii superioare proști! Când o să vezi ce hram poarta unii nu prea mai o sa vrei sa cunoști pe oricine! De aia e bine sa nu spui nimănui ce probleme ai ca vor folosi drept arma împotriva te când te vei certa cu ei,așa se vor răzbuna
Noi de fapt suntem cu toții aproape nebuni,nu avem empatie, o mimam, suntem sociopați, din orice lucru minor ne răzbunăm cu vârf și îndesat!
Am făcut o psihanaliza asupra societății și oricum o dai tot la același rezultat o sa ajungi, adică o sa regreți mai devreme sau mai târziu că ai cunoscut unii oameni și că ți-ai irosit timpul cu ei.

Nu inteleg de ce te-ai mutat departe de familie. Daca este pentru scoala/servici, iti poti face acolo prieteni.
Un medic spunea ca primul pas sa iesi din depresie este sa iti doresti acest lucru.
Multa sanatate!

Găsesc interesant faptul că te aprob și dezaprob în același timp poate și diferența de vârstă are de aface...da sunt de acord ca toți suntem într-un fel sau altul nebuni dar mă îndoiesc că societatea noastră ar fi sociopată din pura privința, ce am găsit interesant e că într-un fel sau altul mai degrabă e mânată de frica .....frica de conștientizare, empatie, marginalizare așa că ne refugiem într-un hedonism și individualism fals doar de frica că nu cumva noi că și persoana și fim priviți sau răniți în vreun fel de societate, am citit undeva "don't assume evil intentions where stupidity may be involved", eu as spune mai degrabă unde frica are implicații motiv pentru care paradoxal condiției de care sufăr incerc cu tărie sa nu capete putere totala asupra mea, lucru ce mi-a permis sa cunosc niste oamenii superb ce acum i-aș putea numi familie acceptând riscul că și cândva sa pot fi distrus într-un fel sau altul de aceștia

Daca nu profita de tine înseamnă că îți sunt "prieteni",dar timpul o sa îți confirme și când o să fii la greu.
Nu toată societatea că sunt și oameni buni,dar o mare parte din ea vrea sa te vadă la pământ nu că răzbești,chiar și unii din neamul tău! Toti îți vor binele și încearcă să îți transmită acest lucru,cand ii depășești sa vezi cum își schimbă atitudinea și comportamentul,devin ce erau de fapt din totdeauna,niste șerpi!
Sunt puțin trecut prin viață de aia nu poți înțelege ce transmit complet că încă nu ești pățit,nu ai trecut prin ce am trecut eu,când se va întâmpla îmi vei da dreptate complet! Oamenii nu sunt ceea ce par! Mama ta,tatăl tău sunt singurii care îți sunt prieteni adevărați,ei te iubesc așa cum ești nu au interese, vor să te vadă mai bine decât ei,dar nu toți tații își iubesc copiii,nu toate mamele,depinde,nu e o regulă.
Trebuie sa păstrezi legătură cu ei,ești norocos! Unii se simt bine când fac rău,asta e singura chestie ce ii motivează să își continue viata mizerabilă.
Ești tânăr încă,o sa vezi când o să fii într-o situație grea de tot cum sunt oamenii cu adevărat, atunci o sa le vezi adevărată fața, deocamdată poarta măști, își joacă bine rolul de oameni prefăcuți, au anumite interese.

Cred ca te grăbești.
Concentrează-te pe tine și pe ce îți place, mai ales cariera și partea financiară. La început o să fie greu și nu o să vrei, dar când vei constata ca purtându-te invers față de cum te lăsai pradă singurătății și gândurilor anxioase, vei începe să te simți mult mai bine.
Când te simți bine, ești pozitivat și vesel iar lumea simte asta și în mod natural va apărea și socializarea sau posibile relatii.
Eu așa pățesc: Când sunt momentele alea de decădere, mă simt trist și gri în interior, nici naiba nu mă băga în seamă, parcă toți mă ocolesc și nu-mi place nici cum mă văd în oglindă. În zilele în care sunt vesel și pozitivat, mă admir și mă apreciez, zâmbesc fără să vreau și mă trezesc legând conversații naturale care în mod normal nu reușeam nici măcar să le încep în momentele rele.

Invita la o cafea sau pizza un coleg de munca, ori o colega si asa incep sa se formeze prieteniile.