Salut, v-ati simtit vreodata niste nimicuri? Oameni care fac umbra la pamant degeaba. Ei bine asa ma simt eu zi de zi. Sa va spun, de cand m-am mutat in strainatate, toti prietenii mei, sau na fostii mei prieteni, au uitat de mine. Nu ma mai cauta, nu dau un semn, le scriu eu si ii simt cum vor sa incheie odata conversatia. Nu ma place nimeni, nimeni nu ma intreaba ce fac, daca sunt bine, cum mi-a fost ziua sau orice. Parca as fi mort, daca le scriu imi raspund greu si sec, viata mea in general parca e o bataie de joc. Nu sunt in stare de nimic, uneori ma intreb ce rost mai are sa vad ziua de maine, o alta zi doar eu si cu mine, fara nimeni langa mine, fara nimeni pe care sa iau in brate, am si uitat cand am luat ultima data pe cineva in brate. Sunt extrem de nefericit si va spun asta voua pentru ca nimeni nu ma baga in seama si nimanui nu-i pasa de mine. Nu am nevoie de raspunsurile voastre, dar m-am saturat sa scriu chestiile astea in telefon la notite si sa nu le citeasca nimeni. Oricum nici nu stiu ce categorie sa aleg. M-am saturat de viata mea. Sa aveti o zi buna, macar voi.

Cred ca pui prea multe la suflet! Ar trebui sa te adaptezi vremurilor!
Trecem printr o perioada deloc frumoasa! In care nimeni nu se mai gandeste la alt cineva mai mukt decat la el insasi!((((

Mi se intampla asta de mai bine de 2 ani...

Doar pentru ca niste relatii de prietenie s-au racit nu inseamna ca faci umbra pamantului degeaba. E normal sa fie asa, din moment ce acum sunteti la mii de km distanta unii de altii. Gandeste pozitiv. (Eu mi-as dori sa fiu in locul tau, sa locuiesc in strainatate )
Gaseste-ti un hobby, pleaca intr-o vacanta la mare doar tu cu tine (nu e o rusine sa calatoresti singur, e chiar o dovada de independenta), ia-ti un animal de companie...
Bucura-te de propria ta companie fara sa astepti ca altcineva sa te faca fericit.

Multumesc ca ai citit ce am scris si mi-ai raspuns

Traiesc asa de mai bine de 10 ani de cand am terminat liceul, nimic nu te mai poate salva crede-ma

Aveam nevoie de un raspuns de genul, mersi frumos? ai dreptate

Da, chiar adineauri. Ai mei au făcut grătar și faptul ca îmi reproșează ca nu am o ocupație, deși sunt în căutarea ei, am ales sa nu mănânc. M-am hrănit cu mirosul.
Asta e unul din puținele momente nașpa de care-mi voi aminti când voi fi bătrân. Pur și simplu nu am găsit un loc de muncă unde doream, și na, sunt în căutare. De asta nici nu prea mănânc din mâncarea lor. Deci, nu ești singurul trist din lume. Câteodată nici nu trebuie sa ieși din casa ca să te facă cineva sa te simți prost, ca ii ai pe ai tai.

Mi-ar plăcea sa fiu acum undeva în Peru. De ce nu? la o plantație de ceai as lucra cu drag, ma rog, nu mult ci o luna poate.

Gândește-te ca și alții suferă nu doar tu. Asa o sa primești în "pace" suferința. Ce sa zic... totul e anapoda de când Adam a mâncat din fructul acela.

Dă-o încolo ca uneori te mai și plictisești de viață. Tot aștepți, aștepți, și binele tot nu vine. ((

Eu is într-o situație mai nașpa decat tine, asa ca nu te mai plânge.

Asa credeam si eu dupa ce am terminat liceul si am hotarat sa imi vad doar de mine personal dar odata cu trecerea timpul, se simte asta, te apasa si te doare enorm cand vezi ca altii se intalnesc, socializeaza si asa mai departe si tu stai degeaba in casa

Uneori am si eu discutii cu tata.dar da, ai dreptate, nu sunt singurul in situatia asta

Mda..crede-ma ca stiu la ce te referi

Nu am zis ca nu e bine sa te înțelegi cu părinții, dar dacă asta e felul lor de-a fi n-ai ce sa le faci.
Sunt serialele alea turcești în care bărbații stau la cafea cu mamele și cu tatii lor, pai dacă ar fi asa și în viata reala a multora ar fi super. Ca pana la urma de acasă trebuie sa pleci cu o anumita energie, nu?
oricum profit de viață ca poate mâine mor, puțin îmi pasa de ei. Dacă ei ma storc de puteri îi storc și eu.

Aha! Dacă ți s-ar developa un film în fata ochilor sa vezi toată tristețea, necazul și suferința oamenilor la ora actuală, probabil nu ți-ar mai trebui mâncare. Dar ce știm noi... o mana de țărână.

Imi pare rau ca treci prin asa ceva, sper sa se rezolve si sa fiti fericiti cu totii, nu e bine sa se comporte asa cu tine si te inteleg ca vrei sa fii si tu asa sa vada ca e naspa felul in care se comporta cu tine, ai grija de tine

Take care of yourself!

Am pățit și eu asta. Iti zic sincer nu iti pune încrederea în oameni. Pentru ca toti avem o persoană la care ținem hai 2 3 si avem si alea de care doar profităm si stam asa

Exista un proverb stravechi: "ochii care nu se vad, se uita".
Si mie mi-au plecat multe cunostinte, prieteni si chiar si rude in strainatate, iar relatiile de prietenie s-au degradat, s-au epuizat.
Intai am crezut ca au uitat de mine, si nu mi-a venit sa cred ca tota ziua lucreaza, ajung obositi acasa, dupa care vorbesc mai multi cu familia apropiata (daca mai au timp si energie).
Acum, cand majoritatea au plecat, si eu am ajuns incat imi ajunge timpul sa vorbesc (pe internet sau telefon) doar cu putini.
Noroc ca, am schimbat si am extins cercul de cunostinte, dintre cei care au ramas. Prieteni apropiati insa sunt doar putini, in continuare.

Corect, am avut si eu, si am si fost, in ambele cazuri, stiu cum e

Bucura-te de ei cat de mult poti!

Thank you, you too!

Salut! In primul rand iti dau un sfat prietenesc care te poate salva. Ce simti tu este o stare de depresie. Exista 2 persoane in lumea asta care te poate ajuta si anume: 1.Psiholog(care iti da sfaturi ce te consiliaza) 2. TU(Vezi tu, de obicei cu o problema ca asta sufera 2 tipuri de persoana si anume: cei buni si delasatori ce lasa de la ei intotdeauna si sunt luati de prosti sau Personalitatea îmbacsită de profitalism, de intentii pe interes sau cum se spune mai modern,"Șerpi".
Tu poti sa te schimbi si sa fii mai arogant oarecum, miserupist sau sa fii mereu pozitiv, respectuos si prietenos cu ceilalti. Asadar trebuie sa fii si atent la caracterul celorlalti si sa incerci sa ii eviti daca tu stii ca iti pot face rau. Viata e frumoasa daca stii cum sa o abordezi. Sa ai o viata fericita si sa vezi mereu partea plina a paharului, sa fii fericit ca esti sanatos si pentru tot ce te inconjoara. Pentru a fii multumiti altii de tine. trebuie sa fii mai intai tu!

Gresit din toate punctele de vedere!

Esti mult pe langa, ca sa intelegi mai bine societatea in care traiesti te catalogheaza dupa ''muia'' care o afisezi cand iesi pe strada! N-ai ce schimbi in comportament atata timp cand nu esti placut de oamenii din jurul tau, ce e atat de greu de inteles! Stiu ce vorbesc, am patit lucrul asta pe unde am fost in diferite job-uri

Psiholog ii mai trebuie lui, sa arunce cu banii pe fereastra, e simplu si am observat lucrul asta de n ori cand arati bine ca om lucrurile vin de la sine natural, odata cu increderea

Of, te inteleg si imi pare rau ca treci prin asta. De ce nu iesi pe afara la tine in oras si sa iti faci prieteni noi? Oamenii nu raman vesnic langa noi, intotdeauna apar si altii, pe care trebuie sa ii triezi.
Daca ai nevoie de ajutor, ma ofer si eu sa iti mai tin companie

''Nu PREA mananci mancarea lor, da? Nu te minti singur! Mananci NUMAI mancarea lor; oricum, sunt parintii tai, te iubesc si sunt dispusi sa te hraneasca. Cred ca, daca ai invata carte, le-ar face si placere sa te intretina; dupa ce ai o calificare buna iti gasesti usor de munca.

M-ai salvat.

Este? Bravo tie, succes. Bine, stiu ca raspunsul tau e ironic, dar chiar poti salva pe cineva, cu raspunsul asta.

Exact printer-o situatie asemanatoare am trecut si eu cand a
m-am murat din Ron in Anglia, la scl colegii, radeau de mine pentru ca desi am invatat destula engleza destul de repede(dupa o luna, doua vorbeam destul de fluent, stiam cam toate chestiile de baza) aveam un accent ciudat(sau cel putin asta credeau ei,). To am de-aia am ramas cam izolata, n-aveam cu cine v, n-aveam cu cine sra, iesi afara, etc. Si cred ca acest lucru, de fapt cu siguranta ca, in timp, si-a pus amprenta asupra mea. Nu mai ieseam afara, statem mereu in casa, cand nu trebuia sa merg la scl, so devenisem din ce in ce mai agitata, nervoasa si deprimata ca sa zic asa...
Eu sincer cred ca ar trebui, nu conteaza ce complex crezi tu ca ai, sa te bagi in seama cu lumea, la scl, la munca, chiar si cand iesi afara, randomly piate:in parc, la magazin, etc, sa vb cu lumea, sa fii prietenos
, nu o sa te mai simti asa nasol si singur. Gandeste-te ca in alte tari oamenii sunt cv mai prietenii decat in Rom, unde astia sunt mai mult cv de genul 'fiecare pentru el'.
Eu oricum asta as dace daca m-as putea intoarce in timp. In viata mereu o sa intampini diverse probleme si greutati, toata lumea o face, sub dif forme, important este sa nu te lasi daramat de ele, sa nu intri in depresie din cauza unor prostii sau a unor sentimente care nu sunt fondate. Trebuie sa lupti, si nu te mai stresa atat, ca exista ei chestii mai rele decat sa te simti singur, asta se rezolvat, exista si retele de socializare... Etc.
Cat despre prieteni din Rom, e normal sa nu mai vb cu tine atat, pentru ca nu mai locuri in aceeasi zona, nu mai au cum sa mai stea cu tine, si na... Incearca si ei sa treaca peste. Nu e din vina ta. In niciun caz. Daca sa zicem ca eu, m-as muta maine din orasul in care stau, probabil ca nu as mai vb asa mult cu cunoscut ii de aici, as incerc sa socializez, sa cunosc oamenii noi acolo unde stau.
Si doar in cazul in care te simti lasat la o parte, ne acceptat de oamenii, sa stii ca eu am realizat un lucru dupa atatia ani in care viata mea nu a fost chiar desprinsa din filme si nu am avut mereu pers alaturi care sa ma sprijine: NU e important sa fii acceptat de oamenii, e important ca tu sa te accepti pe tine asa cum esti!