Salutare, sa iti spun povestea mea: eu fiind baiat intr-un alt oras am cunoscut o fata din Bucuresti, ne intalneam o data pe saptamana, dar comunicam online in restul timpului. Cred ca distanta a fost cauza despartirii, mama ei voia un baiat din Bucuresti. Pot sa spun ca mi-am revenit dupa cateva luni, timp in care am cautat alte fete.
Păi am avut două.Una cand am fost mai mica si ne-am despărțit după 8 luni pentru ca mi-a scos vorbe, ma jignit pe la spate si a facut afirmații urâte si neadevărate la adresa mea.Si toate astea dupa ce cu mine se comportare frumos si m-a facut sa cred ca este un om special.Iti dai seama cat de plăcut a putut fi cand am inceput sa observ ca se rade prin spatele meu si pe urma cand am aflat cele mai urâte lucruri posibile pe care le putea spune sau face cineva fata de un alt om dar fata de propria iubita.Eram mai copila atunci si am suferit destul de mult, m-am schimbat radical si chiar am refuzat sa mai merg in acea zona unde l-am cunoscut (in acel sat) timp de 8-9 ani.
A doua despărțire nasoală a fost după o relație de 8 ani. Dupa relația aia eșuată de 8 luni am crezut ca sunt vindecată sau ca ma voi putea vindeca începând o altă relatie si asa am facut.Problema a fost ca nu am constientizat atunci probabil nici eu nici el ca nu a prea fost iubire.Adica eu ma îndrăgostise de el, el de mine dar a fost asa pe moment mai degraba, dar o data ce am avansat si am tot tinut unul de altul nu ne-am mai despărțit.Problema e ca au început certuri, batai si multe altele până am hotarat sa pun. după 8 ani.Mi-a fost greu si am suferit, dar am avut parte de un om cum se cade langa mine ce m-a ajutat sa imi revin.
Hey,eu am avut mai multe relații dar eu imi pierd interesul extrem de repede, si singura relație in care nu am pierdut interesul a fost cu el, l-am cunoscut acum 8 luni pe o rețea de socializare(da se poate) inca de la primele mesaje simteam ca e special, dupa 3 luni ne-am vazut, cand l-am vazut tremuram toata, aveam lacrimi de fericire apoi am continuat sa ne mai vedem dar nu foarte des el fiind intr-un oras la 3, 4 ore distanta ....intr-o zi de vara acum 2 luni mi-a spus ca se întâlnește cu alta si nu se poate obișnui cu o relatie l-a distanta, am fost distrusa, inca sunt, nu e zi sa nu ma gandesc la el
Prima mea despărțire a fost in '99, când aveam 10 anișori, iar Dumnezeu mi-a luat cea mai importantă ființă din viața mea: mama.
Apoi, cea dea doua despărțire, la fel dureroasă ca și prima, a fost atunci când mi-am pierdut tatăl. in timp ce voiam sa-i fac o surpriză, mai exact, iubita mea a rămas insărcinată și aveam de gând să venim în august în România, "mi-a făcut" el cea mai nefericită surpriză cu puțin timp înainte "să-i prezentăm burtica".
Astea sunt despărțiri cu adevărat dureroase.
Știu că te-ai referit la altceva, însă atunci când pierzi mânuța aia care te-a crescut, durerea nu se poate pune in balanță cu nicio altă durere.
Pe fosta mea tot pe retea de socializare am cunoscut o, mai exact pe Facebook, stiu ca se poate. Tot cam prin vara a fost si despartirea mea pe la inceputul lui Iunie si de atunci pana azi ma gandesc mereu la ea deci te inteleg...
Cand m-am îndrăgostit de amicul meu cu care am crescut, mi-a luat 11 ani sa il scot din minte
Si a mai fost o parasuta de pe net, care mi-a mâncat zilele ( e bine ca a fost așa, deși nu ași fi vrut)
Lipsa ratiuni provoaca monstri,adica suferinta, durere, asa ca a durut fiind cv prostesc si irational, dar timpul te invata ca ratiunea conteaza in viata, mi-am revenit ocupându-mi timpul cu tot felul de lucruri, fara filme prostesti de dragoste, romantice sau muzica de dragoste, bagi rock hard si iti trece https://www.youtube.com/watch?v=03Ikpphq5Qk pe viitor daca nu inveti tot degeaba ai suferit