Salutare!
Mă poate lămuri cineva cu o dilemă?
O să încerc să formulez cât mai scurt, deși detaliile sunt foarte importante:
Există cumva două categorii de oameni, total diferite, total opuse (la fel cum sunt ateii și religioșii).
Prima e alcătuită din oameni "mai depresivi" care preferă să discute filosofie, psihologie, poate informatică și alte științe.
A doua categorie adoră să râdă din orice (iar umorul lor nu are haz, la fel ca glumele de pe internet), vorbesc nimicuri ca să treacă timpul.
Acum, o să vă spun unde apare dilema mea.
Eu cred că sunt din categoria întâi de oameni.
Toți ceilalți din jurul meu sunt din categoria doi.
Am găsit oameni din categoria întâi doar pe internet.
Problema este în felul următor:
Indiferent cât de mult m-am chinuit să prind un fir al discuției celor din jur, să mă integrez în categoria a doua, nu am reușit.
Eu nu urăsc oamenii din categoria a doua.
Eu mi-aș dori să pot să comunic ușor cu acest tip de oameni (și să nu mă mai simt singur) însă mereu îmi pun întrebarea "despre CE să vorbesc cu ei?".
Eu nu înțeleg foarte bine oamenii.
Dar ce am observat la toți oamenii aceștia cu care nu am reușit să inițiez și să întrețin o conversație, au cu toții un punct în comun: nu există zi în care să nu râdă din orice. Clipă de clipă ei ar râde din orice.
Nu mă pot înțelege cu ei.
Dar nu fiindcă ei ar râde de mine, de subiectele mele.
Ci fiindcă nu știu deloc ce pot vorbi cu ei.
Este posibil ca pe aceștia, discuțiile profunde (spre exemplu despre psihologie, sau diferite versuri scrise de poeți) să îi plictisească. Este posibil. Nu știu.
Faptul că nu mă pot comunica, cu ușurință cu ei, nu este de acum.
Este din copilărie.
Am observat doar că, atunci când le spun glume, orice amuzant, ei adoră asta.
Faza este că, pe mine însumi, umorul mă enervează.
Mie dacă îmi vine să râd fiindcă mi-am amintit ceva, după câteva secunde îmi reproșez că am rămas, fiindcă am râs de ceva stupid.
În toți anii ăștia am observat că, cu cât mă afund mai mult în umor, cu atât mă simt mai gol sufletește pe dinăuntru.
Problema nu este că există așa de categorie de oameni.
Problema este că NU reușeșc, mi-e imposibil să înțeleg de ce nu mă pot integra ușor în discuțiile lor.
Dacă aș putea cita aici replicile mele și replicile unei astfel de persoane, dintr-o conversație eșuată cu ele, ar fi bine.
Fiindcă aș ști unde s-a oprit firul.
Dar nu știu să vă dau niciun exemplu de conversație eșuată cu astfel de oameni.
Fiindcă...nici măcar nu reușesc să încep o astfel de conversație.
Pot doar, mai temător, să îi salut. Deci, nu pot să îmi dau seama ce este în neregulă cu conversațiile mele cu ei, fiindcă oricât mă chinuiesc nu pot iniția astfel de conversații.
Dacă m-ar putea lămuri cineva, în detaliu, aș aprecia foarte, foarte mult.
Nu mă deranjează umorul lor. Nu mă deranjează a activitățile lor. Nu mă deranjează subiectele lor.
Mă deranjează enorm doar faptul că, nu îmi găsesc locul printre ei.
Nu îmi pot da seama UNDE cedează, unde se încheie discuția cu ei.
Deci?
Mulțumesc!
Ordonare:
Cronologică
Dragă, din start ne-ai blocat: "Mă poate lămuri cineva cu o dilemă?"
dilema - din câte știu te incurcă, nu te lămurește!
Răspunde
N-am blocat pe nimeni.
M-am lungit eu.
O să îți reformulez:
peste tot în jurul meu am oameni cu care nu am reușit vreodată să creez o relație, la fel cum și-au creat ei relații între ei.
Oricât m-am zbătut, nu am putut vorbi ușor cu ei. Am reușit, foarte rar, maxim conversații foarte scurte.
Întrebarea mea e următoarea:
Știți voi o explicație pentru care nu reușesc să relaționez cu aceștia?
Există cumva două categorii de oameni, una formată din oameni extrem de detaliați, cealaltă din oameni mai superficiali, care știu parcă doar să râdă din orice și să vorbească orice nimicuri?
Nu găsesc un mod să comunic cu aceștia.
Nici asta nu ai înțeles?
Dumneata esti blocat, poate ca n-ai inteles. Dilema persoanei are sens, doar ca necesita multa gandire si exercitii de conversatie, fizic social sau mental, in imaginatie, sau prin alte mijloace; cel putin pentru mine.
Inteleg ce spui, dar e putin cam complicat. Trebuie sa stii cate ceva despre stilurile de personalitate, atat despre tine, cat si despre ceilalti. De exemplu tu esti tipul intelectual sau pasnic, evident ca te simti gol daca schimbi macazul; la fel si pentru ceilalti. Fiecare are stilul lui de vorbire si de intelegere, si sunt cateva lucruri pe care fiecare le poate invata.
Nu stiu ce sa-ti spun concret, pentru ca si eu ma confrunt cu aceasta dilema, dar ma adaptez usor. Ar necesita sa discuti lungi si in detaliu.
Sierra1 stă 24 de ore pe site. Cum apare o întrebare nouă, hap! pe ea. Fiind aşa de grăbit (sau grăbită, că nu ştim exact ce e), dă de multe ori răspunsuri fără sens. Nu te nelinişti.
Sa nu mai imparti lumea in categorii.
(Initial am scris un raspuns foarte lung si detaliat, dar l-am sters 
). Am zis sa incerc ceva mai... simplu de data asta.
"Dumneata esti blocat" - aaa, tu eșit psihologul saitului și noi nu știam! Pot să te aplaud - in draci, nu oricum?
"poate" 
pacat ca sunt la nivel de junior, si nu pot da raport pentru jignire!
Nu cred ca sunt 2 categorii de oameni. Adica sunt si oameni intre. Care nu se afla in nici o categorie dintre cele care le ai spus. Cred ca trebuie sa gasesti alti oameni care sunt interesati de aceleasi lucruri ca tine. Si care sunt ca tine. Nu stiu. Nici eu nu inteleg oamenii de multe ori si am aceeasi problema ca tine.
Vaaaai, ești jignit, câtă sensibilitate!
ce-aș putea face să te dez-jignești? să-mi tai oare venele sau să le las așa, lungi?
Nu continui, daca e sa raspund cu ceva ajutator, este pentru cel/cea care a postat.
De unde știi tu ca cei care rad fara temei sunt crestini? Biblia spune : "Bucurati-va, si iarăși zic, bucurati-va". Este adevărat, creștinul adevărat i se poate vedea bucuria pe fata lui. Golul de care suferi tu, la creștin este umplut cu Duhul lui Dumnezeu. Si Dumnezeu ne sfătuiește ca salutul creștinului sa fie :" Pacea Domnului". Iar daca cel salutat este creștin, Pacea Domnului va rămânea peste el. Daca nu este creștin, Pacea Domnului nu rămâne peste el ci se întoarce la cel ce a salutat. Biblia spune-ne, "cei rai nu au pace". Deci la tine este problema nu la cei creștini.
Prima e alcătuită din oameni "mai depresivi" care preferă să discute filosofie, psihologie, poate informatică și alte științe 
prosti si fericiti vs nefericiti si geni,cam faci generalizari aiurea,atei nu sunt depresivi sau geni,pur simplu nu cred in zei cum tu nu crezi in vampiri, nu ne stigmatiza aiurea, sunt depresi peste tot indiferent de credinta sau lipsa ei, nu suntem diferiti, nu suntem opsul voua
In primul rand, e limitat sa spui ca exista doar doua categorii de oameni.
In al doilea, este complet imposibil sa te intelegi cu fiecare om de pe planeta asta. Daca tu crezi ca sunt doar doua categorii, inseamna ca mai ai multe de invatat si te va surprinde cat de incompatibili pot fi unii oameni. Uite, ei sunt fericiti, nu stau sa faca "analize" nu chiar reusite, ci isi petrec timpul fara griji. Nu sunt deloc o persoana optimista sau extravaganta, sunt si eu foarte timida si cunosc si eu oameni care par doar sa se distreze, sa fie plini de umor si uneori e prea mult pentru mine la nivel energetic. Nu trebuie sa ai loc printre ei, cel putin mie imi pare ca oricum nu te simti bine printre ei. Nu trebuie sa incerci sa apartii. Intelege ca sunt oameni foarte diferiti.
E bine să ai şi simţul umorului. Oricât de serios ai fi, trebuie să poţi să şi râzi. Nu ai râs niciodată la un banc bun? Pentru că sunt bancuri bune. Sunt şi de-alea nereuşite, dar sunt şi multe bune. E necesar chiar să râdem şi de noi însine uneori. Sunt şi pe net glume bune; poze, caricaturi amuzante. Când ai citit "O scrisoare pierdută" ai râs? Glumele care se fac pe seama oamenilor politici sunt chiar constructive, pentru că îşi pot da şi ei seama când şi de ce sunt ridicoli uneori; şi pot încerca să se corecteze.
Stai linistit ca eu am inteles perfect ce vrei sa spui!
Eu de exemplu imi place sa cred ca sunt autodidact! In contra la ce imi place mie, normal ca altuia poate nu ii place sau nu are inclinatia si timpul necesar. Dar ca o situatie de fapt (mi s-a intamplat ani la rand, nu vorbim de o saptamana sau o luna)
Eu am lucrat ca stivuitorist de-a lungul a 22 de ani, am avut fara sa stau sa ma gandesc prea mult, vreo 3, 4 sute de colegi de serviciu. Pot sa iti spun ca rar aveam subiect de discutie pe temele pe care eu le adoram (stiinta,filozofie,medicina,informatica) majoritatea nu stiau decat glume de santier sau subiecte preluate de ce au vazut ei la tv. si manelisme la greu. chiar si la petreceri in weekend cu baietii,absolut toti aveau subiecte de genul-manele,femei,ce au vazut la tv,politica,ce a facut la serviciu si punct!
Daca incercam sa deschid un subiect din stiinta sau ceva ce presupunea o gandire mai aprofundata,toti se uitau la mine ca si cum-Despre ce dracu vorbesti acolo? Nu spun ca sunt oameni prosti, dar sau detasat atat de rau de a gandi pentru ei incat efectul de turma functioneaza perfect pe genul asta de oameni.
Eu acum sunt in Olanda si lucrez aici tot ca stivuitorist! Toti romanii cu care lucrez sunt o apa si un pamant, fara exceptie. singurii cu care am putut dezvolta subiecte mai elevate au fost niste baieti din Latvia.
Ce pot sa iti spun ca un sfat? Simplu!
Cand esti printre idioti, comporta-te ca ei, vei avea viata mai usoara si un atu in maneca. Cand esti printre persoane mai inteligente, nu deschide un subiect anume pana cand interlocutorul tau nu face primul pas. Tine cont ca poti da de oameni inteligenti care sa nu le pese de domeniile pe care te intereseaza pe tine. Eu asta am facut! m-am adaptat la situatie si totul merge bine!
Succes!
Sunt și oameni inteligenți care discuta lucruri serioase, profunde dar cărora le place și sa rada sa se detașeze sa se distreze, sunt și oameni care au zile în care sunt mai triști și zile în care sunt mai veseli. Nu cred ca nu poți comunica cu ei doar fiindcă se amuza sau glumesc, poate în jurul rău sunt oameni superficiali, trebuie sa i găsești pe cei care ar putea avea ceva în comun cu tine
-
anonim_4396 întreabă:
3 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
