Salutare TPU.
Am fost crescut într-o familie foarte cum se cade, cu respectarea cuvântului și maxima seriozitate.
Problema e în felul următor.
De fiecare data când încerc sa îmi fac o prietena mi se vine cu texte de genu "vreau o relație serioasa(nimic de obiectat pana aici) problema însă e perioada de proba care mi se pare o prostie enorma!
Iau ca etalon părinții mei și bunicii mei, care după 6 luni de relație s-au căsătorit și încă sunt bine mersi, au nepoți, copii etc.
De ce naiba se cere perioada de proba? Pentru mine e o batjocura/jignire la adresa mea și a sincerității mele(dovada de necredința din partea viitoarei partenere).
Menționez am 27 de ani și nu sunt căsătorit deoarece e aberant sa ma tina cineva 2 sau 3 ani, consider ca ceva serios începe din punctul când ai copii, ai o casa.
Acum stau ma uit la foști colegi care au relație de 5 sau 6 ani dar după ce au făcut copii se despart. E trist și tragic.
Vouă cum vi se pare ca cineva sa va pună la îndoială cuvintele sa dea dovada de necredinta?

Hello!
Mi se pare super absurda perioada asta de "probă"! Ce ești, mașină de spălat? Daca nu are încredere în tine din primele 2-3 luni este de înțeles, stabilirea unei relații nu este ușoară,și se bazează pe ambele părți. Dar da, să mă ierți daca te ofensez,dar dă-o naibii daca vine cu texte de genul. Este normal sa nu fie "pregătită" de trecerea la alt nivel al relației, dar nu la nesfârșit. Depinde și de personalitatea fetei, daca e mai timidă, se poate sa îi ia mai mult timp să aibă încredere. De obicei fetele prefera că băieții să facă prima mișcare, și nu spun că tu nu încerci! Se poate ca fata să aibă probleme de încredere din alte relații anterioare, trebuie sa le înțelegi și tu! Poate dura mai mult să găsești persoana "perfecta"!
Succes!

La 27 de ani nu mai depinzi de parinti sau bunici, decat daca esti handicapat si atunci stai in casa lor, pe spinarae lor si pe mancarea lor.

Esti total imatur sau poate ai un handicap, daca inca crezi tu ca parinti decid pentru tine.
La 27 de ani iti iei valiza si pleci in lume, traind dupa cum te taie capul si cu cine doresti tu.

Nu te mai plange ca nu-i nimeni vinovat aici, decat TU!

Sfatul meu este ca nu este bine deloc cu perioada de proba, ar putea sigur sa te testeze cum ești dar nici asa.
Ar trebui daca dorești sa te rogi la Dumnezeu pentru persoana potrivita, ce vine de la El vine pentru totdeauna, iti garantez, o sa funcționeze, doar roagă-te neîncetat pentru ea si intr o zi ti o va da

Gandesti bine baiatule! Foarte bine pentru un tanar de 27 de ani...nu iti face probleme in privinta fetelor, aia care va fi nu va dori perioade de proba sau mai stiu eu ce: te ia dupa ce te cunoaste un pic. Eu cu sotul ne-am casatorit la 6 luni dupa ce ne-am cunoscut, suntem de 5 ani impreuna, am facut si casa, si doi copii, iar al treilea este pe drum.
Iti confirm principiile tale: nu iti trebuie perioade de proba

Ce rahat aveți cu "perioada de proba" de sunteți împotriva ei ca nu înțeleg.
În primul rand perioada de proba cred ca înseamnă să ieșiți în oraș, sa va cunoașteți, sa vorbiți, sa vedeți dacă sunteți compatibili și nu mi se pare nimic în neregula.Sau vrei sa fie văzut și luat? Pai degeaba te place fizic dacă după nici o luna când te-a luat de bărbat vede ca ești un psihopat, un criminal sau nebun. Asa divorțează tot mai mulți, ca se trezesc una doua sa se căsătorească și sa toarne copii și abia după afla ca aia e c...a sau ca ala e un drogat sau un alcoolic și uite asa rămân copii pe drumuri.

Părerea mea e ca un om ce vrea toate pe repede înainte ori are ceva de ascuns el ca om și vrea sa pună mana repede pe una ca să nu apuce sa se prindă de problemele lui.Ori vrea sa ia de nevasta pe cineva peste nivelul lui și sa meargă pe premiza "ne-am luat acum ce sa faci"...Și e valabil și invers.

Nu va mai grăbiți asa si va aruncați cu capul înainte în relații, ca o sa regretați amarnic.

Dacă ești cu ea, în perioadă de probă, sau fără perioadă de probă, care dracu' e diferența?
Ce e aia perioadă de probă?
Ai vreo restricție ceva?
Pe tine ce te deranjează de fapt? Că se numește "perioadă de probă"?
Dacă ești cu ea, indiferent cum se numește perioada asta, nu e același lucru?
Te deranjează doar psihic? Pentru că fizic, real (nu legal/social), e absolut același lucru indiferent cum vrei să-l numești, probă, logodnă, concubinaj, căsătorie, etc.
Ți se pare că dacă nu se numește "de probă" ți se garantează ceva?

Păi cum spui că n-ați avut perioadă de probă dacă ați avut 6 luni înainte să vă căsătoriți?
Sau chiar are importanță cum s-a numit perioada aia?

Perioada de proba nu este o jignire si nici nu e un timp pierdut.

E o perioada in care va cunoasteti, va vedeti si partile bune si mai putin bune, vedeti daca va potriviti sau nu si daca considerati ca va puteti face viata impreuna.

Nu toti au o relatie cum o au parintii si bunici tai si nu mai suntem pe vremea lor sa ne luam direct pe cineva si sa ramanem cu el toata viata.
Pe de-o parte inteleg ca e un lucru bun, sa nu tot zbori din floare in floare si sa faci pe mofturosul, dar e si un lucru bun ca inainte sa alegi pe cineva, sa vezi daca e potrivit... Multe femei de pe vremea parintilor si stra-bunilor s-au ales cu barbati betivi, violenti, agresivi si cu greu, foarte putine femei, reuseau sa scape din mainile lor.

Sigur ca totusi nu inseamna ca daca faceti perioada asta de proba, va veti cunoaste in totalitate si nu pot aparea surprize neplacute mai tarziu, dar totusi e bine sa vezi cum decurg lucrurile.

"au relație de 5 sau 6 ani dar după ce au făcut copii se despart."

Și dacă s-ar fi căsătorit după 3 luni nu s-ar mai fi despărțit, sau? Nu iti înțeleg logica. Daca după 5 ani s-au văzut în situația de a fi incompatibili, cu ce i-ar fi ajutat sa se arunce cu capul înainte din prima?

E vorba să cunoști omul de langa tine, in asta consta "proba", daca așa vrei sa ii spui.

"Vouă cum vi se pare ca cineva sa va pună la îndoială cuvintele sa dea dovada de necredinta?"

Mi se pare că te iei cam prea in serios. Cum ar zice englezii, get off your high horse...

In cele 6 luni nu am locuit impreuna

Adică în sensul că n-ați dormit noapte de noapte împreună.
Că alte lucruri presupun că le-ați făcut împreună.
Sau te-ai căsătorit cu el fără să-l cunpști? Așa, la noroc?
Loterie? ce-o fi o fi?
Nu e nevoie să dormi noapte de noapte cu un om ca să ajungi să-l cunoști. În timpul somnului nu afli multe lucruri.

Nu depinde de ei.
Eu doar i-am luat ca și etalon/exemplu.
Nu ei decid în viitorul meu
Eu doar am văzut un exemplu bun al procedurilor lor.

Mulțumesc de susținere
Am vorbit și cu un Psiholog care a spus următoarele.
Cunoscandu-ti părinții știu ce mentalitate ai, proceduri etc. Adică nu procedezi deloc greșit. Ești din neam de oameni hotărâți care nu da înapoi.
Gândirea aia veche.
?

Ce mă deranjează e ca sunt sincer pun totul la fata de masa. Și aud mereu " hai sa mai așteptăm ca nu stiu ce." pai fratele meu. Ori ști ce vrei ori ura și la gara

1. Cât trăiești nu poți cunoaște un om 100% hai sa fim maturi cu o gândire cât de cât.
2. Atâta timp cât eu sunt brutal de sincer e clar ca ar trebui sa fiu crezut. Nu luat peste picior. Și normal ca ma enervează dovada de necredința. Adică fratele meu faptele vorbesc. Cuvinte poate arunca orice prost.

"De ce naiba se cere perioada de proba? Pentru mine e o batjocura/jignire la adresa mea și a sincerității mele(dovada de necredința din partea viitoarei partenere)."

Cine iti cere asa ceva?
Despre ce proba vorbesti?

Perioada de proba este atunci cand "probezi" partenerul de parca ar fi un obiect de care te poti debarasa si include comncubinajul (sau locuitul impreuna). O perioada de intalniri trebuie sa existe in orice relatie, dar sa nu fie extrem de lunga

Pai orice fata întâlnesc și gen vrea ceva cu mine din privința a cum gândesc eu. Gen am termenul de 6 max 7 luni sa vad ce om e. Dar după când e vorba de a întemeia o familie se apuca cu texte și proverbe ca Vaii nu ne cunoaștem, ca mai stam în proba? și automat o iau razna și plec. Eu nu s obiect.

Deci problema este la tine, nu la ele!
ca nici o femeie de pe fata pamantului nu te va lua acasa la ea AZi, ca nu mai ai tu rabdare.
Cand ai 27 de ani, este clar ca ai ceva nasol... daca esti incapabil sa-ti fii gasit pe cineva, deci trebuie sa fiti prieteni si sa va cunoasteti macar 6 luni, ca nu se leaga nici o femeie la cap cu tine mai devreme, ca nu apuca sa te cunoasca bine.

Și dacă nu e perioadă de probă dar nu sunteți căsătoriți, ce e?
Nu-l mai probezi ca pe un obiect? Dar cum?
Ce restricții sunt?

Sau totul se reduce la locuitul sau nelocuitul împreună?
Care e logica?
Că ideile astea n-au nici o noimă.

Doar perioadă de întâlniri trebuie să existe înainte?
Adică te căsătorești cu unul doar după ce ați ieșit de câteva ori la un suc?

2. De ce sa te cred? Cati oameni care mint te previn inainte? 6 luni ma pot preface ca sunt cine vrei tu. Si nu e vorba doar de sinceritate aici. Am nevoie sa te cunosc, sa trecem impreuna prin niste experiente de viata. Sa vad ca esti de cuvant, sa vezi si tu daca eu sunt, sa vad cum gestionezi o cearta, stres, diferente de opinii, cum comunici, ce asteptari ai, etc.

Problema la mine? Încă nu ma cunoști. Aia e faza.
Am cerut mai multe păreri inclusiv la o psiholooaga.
Care atenție îmi cunoaște părinții știe cum am fost crescut.
Și a zis ca nu e vina mea ca o femeie nu știe ce vrea de la un bărbat.

Sunt 100% de acord cu tine. Nu sunt mândru ca alte spețe de barbati mint de rup. Îmi e chiar rușine cu asta. Bun cu experientele nu prea ai cum ca nu stai 100% amândoi în aceelas loc. Și cum poți gestiona o cearta dacă nu discuți logic calm și cu argumente și dovezi solide. Totul sta în gândire

Pacat! Nici acum, in ceasul al 24-lea tu crezi ca nu ai vreo vina sau problema, dar in realitatea ai una foarte mare, de aceea esti inca singur la 27 de ani!

Nu trebuie sa te grăbești când vrei sa ți întemeiezi o familie. Trebuie sa fii sigur de sentimente, sa iubești, sa te înțelegi cu acea persoana, sa îl cunoști foarte bine, sa ai împreună niște experiente, nu poți sa te decizi sa te căsătorești brusc, doar ca ti place de cineva, ca arata bine, este o gândire superficiala. O familie nu se întemeiază pe repede înainte. Nu e vorba de proba ci e vorba de timpul necesar pentru a te apropia de cineva suficient de mult astfel încât sa simți ca e persoana langa care vrei sa îmbătrânești. Nu e chiar asa simplu cum spui tu, de fapt tu reduci toată povestea la obiect. Fiindcă tu vrei scurt și la obiect. Ți se pare căsătoria și făcutul copiilor un scop în sine, nici nu te interesează prea mult cum e persoana de lângă tine, trebuie doar sa accepte aceste lucruri. Mie mi se pare ca tu ești superficial aici. Orice cuplu are nevoie de un an doi, trei pentru a face pasul respectiv. Iar faptul ca unii se despart după 5 ani este o situație pe care trebuie sa o iei ca atare și sa o înțelegi. Acolo unde nu mai exista sentimente și înțelegere se ajunge la asta, și probabil se ajunge la asta fiindcă cei doi s au grăbit sa se căsătorească, fiindcă au vrut doar sa fie în rândul lumii, iar copiii i au făcut fără sa le pese ca relația lor e pe ducă. Unii chiar spera ca făcând un copil le salvează relația, este un gest egoist care nu are efectul sperat

Singur sunt pentru ca nu accept sa fiu obiect sau jucăria unei purtătoare de organ feminin care acum vrea ceva peste 2 minute altceva.

Daca astăzi vorbesc cu o mătușa de 53 de ani chestia asta și a zis la fel. Ca nu sunt eu de vina. Ca femeile s-au schimbat habar nu au ce vor. Ca vede la copilul ei și aude de la el ca sunt vai și amar ca nu au puțin cuvânt sau spirit de hotărâte sa zică ba aia fac.
Deci cine e de vina? Hai sa fim serioși

Aici nu e vorba de graba e vorba de ce vrei sa faci.
Adică hai sa nu ne grăbim la nimic sa vedem mai mâncăm? Hai sa o luam logic. 2 oameni care știu ce vor se pun și fac și o duc pana la capăt.

Nici o matusa sau prietenea nu va avea curajul sa-ti spuna adevarul in fata!
dar ca strain, iti voir spune adevarul, pentru ca trebuie sa-l stii: tu esti problema!
Intr-o realtie nu-i vorba sa fii jucaria nimanui, ci sa inveti sa faci comprmisuri de dragul celuilalt si asta iti av fii foarte suor, daca iubesti persoana respectiva. Incapatanarea si rautatea nu au ce cauta intr-o relatie, ca duc la certuri si ruperea casatoriei.
Am destui ani de casatorie ca sa stiu cum functioenaz asi cate sacrifici trebuie sa faceti ambii aprtneri. daca tu nue sti capabil sa cedezi de dragul ei, atunci nici ea nu va vceda si cum este un cerc vicios, ajungeti la certuri si divort.
Dar tu nici macar nu ai fost in stare sa-ti faci o iubita, deci ai gramezi de probleme de comportament si intelegere.

Nu e vorba doar despre a sti ce vrei sa faci ci despre a găsi persoana potrivita cu care sa faci aceste lucruri. Dacă o femeie matura vrea o familie și stabilitate, va cauta persoana potrivita cu care sa facă aceste lucruri tocmai ca să nu ajungă la divorț și alte drame mai târziu. Nu e de ajuns sa ai un scop fiindcă nu depinde doar de tine. Trebuie sa fii bărbatul potrivit pentru o femeie care vrea acelasi lucru. Nu inseamna ca ești hotărât dacă forțezi o căsătorie ci mai degrabă te duce cu gândul că ești obsedat de acest lucru, disperat sau ca e un simplu scop fără a tine cont de viata reala pe care o trăiești. Pe timpuri lumea era mai simpla, stresul era mai mic, oamenii aveau alt gen de stabilitate, familiile se cunoșteau între ele, era o normalitate dar sa ști ca nu funcționa pentru toți, nu toți erau fericiți, unii doar se sacrificau pentru acea
" normalitate". Acum lumea poate sa aleagă chiar și singurătatea fără a fi la fel de aspru judecați. Cu ce te încântă pe tine dacă sa zicem găsești o fata care sa accepte după 6 luni sa va căsătoriți sa faceți copii, apoi începi sa o cunoști cu adevărat sa ți dai seama ca ea avea doar acest scop în cap, ca de fapt nici nu te iubește pe tine ci doar ideea de a avea familie, de a fii în "rândul lumii", și tu ai fost doar un mijloc pentru ea pentru a realiza ce și a dorit, apoi mai descoperi ca e dificila și toxica. Cu ce te încântă ca ea a știut ce a vrut dacă totul se construieste de la premise greșite. O femeie de vârstă ta, cu capul pe umeri nu are neapărat o prioritate în a se căsători, ea va dori sa aibă o relație în care sa ajungă sa iubească, sa trăiască emoții frumoase, sa și facă și o cariera, pe lângă toate astea, apoi dacă lucrurile merg bine va dori o familie. Ce e greșit în asta? Tu dacă vrei cu adevărat sa te căsătorești ai putea încerca cu o fata mai simpla, care nu dorește neapărat sa facă o facultate sau o cariera, care și ea la rândul ei are ca scop găsirea unui băiat pentru a și face o familie. Dar trebuie ca ambii sa aveți și anumite posibilități financiare, sa puteți sa faci un împrumut, sau sa plătiți o chirie, sa puteți sa va plătiți o nunta, sa puteți sa întrețineți un copil.