De ce in ultima vreme ma consider urat si stau foarte marginalizat, adica nu mai am chef sa mai ma distrez cum o faceam odata, nu mai stau cu prietenii, simt ca sunt ultimul prost. La scoala doar stau toata ziua izolat in banca mea, nu mai stiu sa socializez. Prieteni pe care ii consideram odata buni mi se pare ca sunt dusmani cu mine, cateodata imi trece prin cap ca viata nu mai are niciun rost si ca vreau sa mor sa termin cu suferinta. Nu I-am spus mamei niciodata ce simt.Este normal? Ati avut si voi o perioada ca asta? Pot sa mai eu care am fost odata? Dau FUNDA pentrh cel mai ajutator si incurajator raspuns.

Da,eu chiar treec prin asta! Nu mai am chef de nimic! Mie mi se pare ceva normal; poate te-ai plictisit de lucrurile vechi si vrei experiente noi(acum nu ma refer la prieteni ci la lucrurile pe care le faceai cu ei)/prieteenii s-au indepartat de tine, nu tu de ei, nu te mai considera parte din grupul lor, poate ai facut ceva(neintentionat/intentionat)si s-au suparat pe tine!
Stai linistit, daca nu e niciuna dintre cele de mai sus/nu iti dai tu seama ca e iti vei reveni/vor uita!

P.S.Scuze pentru saurile(/) prescurtate!

Been there...ce pot sa spun, acum iau tratament și mă simt mult mai bine. Eu zic să vorbești cu un psiholog și poate te va ajuta el. Știu că sună nasol asta, dar e spre binele tău...

Este o perioada normala in viața oamenilor. Mai ales ca a început Postul Mare, in prima săptămana toți oamenii care sunt buni sau care nu au fost luați de tot de tâmpenii sunt încercati. Vezi ca astea-s gânduri rele, de la... Si doar te incearca. Zi cu încredere, fără sa asculti, ca nu-s ale tale, Doamne Iisuse Miluieste-ma. Dacă ai putea ar trebui sa te descarci la un preot. Succes, ca eu de multe ori lupt asa... Lucrează, nu sta sa vina!

Este un debut de depresie, incearca sa iesi cat mai repede din asta si bucura-te in continuare de viata. Oricine trece prin asa ceva odata si odata. Tocmai aceasta izolare te face sa te simti prost. Si au stau asa cateodata, insa doar ca nu am subiecte de discutii/nu ma pasioneaza ce fac ceilalti asa ca nu ma bag. Da-i vietii tale un sens.
http://s13.postimg.org/psqbqjxvb/citate_celebre_35_df0f30a74cf905.jpg

Nu cred că știi despre ce e vorba...e vorba despre o depresie, preotul nu poate rezolva asta, un doctor poate.

Fix aceeasi chestie o am eu acum. Insa m-am "vindecat" de ea aproape de tot. Ma uitam la prietenii mei cum se distreaza copios, iar eu stand ca prostu' in banca mea. Pur si simplu nu le intelegeam umorul, ma uitam cum discuta intre ei, ignorandu-ma pe cat posibil. O perioada am crezut ca eu eram vina, insa mi-am dat seama ca de fapt era a prietenilor mei. O sa sun egoist si total opusul modestului, insa mi-am dat seama ca majoritatea celor din jurul meu nu erau prieteni adevarati, iar eu ma simteam cumva superior mental lor. Faza e ca pur si simplu ma saturasem de prostia lor. Simteam ca apartin unui cu totul alt grup.

Acum, dupa ceva timp, am inceput sa ignor acest lucru si ma distrez din nou cu prietenii mei, acceptandu-i. Poate eu eram cel prost si exclus din grup, dar oricum, in cazul meu, mi-am revenit.
Cred ca toata lumea trece/a trecut prin asta, e ceva firesc. Iti sugerez sa incerci din rasputeri sa socializezi, si daca chiar nu merge, atunci o lasi balta si iti gasesti alti prieteni. Nu merita mai pe placul tau. Nu merita sa iti pierzi timpul/viata chinuindu-te sa faci ceva ce nu iti place.

Sper ca te-am ajutat cat de cat, cu toate ca stiu ca am deviat cu mult de la subiect.

Scuze daca am scris niste chestii aiurea, e vina telefonului, nu stiu ce are. Sper sa intelegi, nu am timp sa ma corectez.

In mare m-ai ajutat si ai descris exact ce simt eu la scoala.

Mai am o problema pe care am uitat sa o scriu.Am un coleg de clasa care este cel mai apreciat, cel mai " cool" etc. Din cauza lui simt ca nu imi gasesc locul meu. Stiu ca gandesc rau, dar as vrea sa dcap de el pur si simplu sa dispara.Nu-mi place sa fiu lasat pe plan secundar, in preajma lui ma simt neimportant, ca "negrul de sub unghii" cum se zice. Pur si simplu sunt gelos.Cum as putea sa scap de sentimentul asta ( ca de el sigur nu pot ). Mai simte cineva ceva asemanator?

E normal pentru adolescenta, cred ca majoritatea avem problema asta, insa cu timpul trece si nimeni nu iti va mai fi dusman, ai rabdare si ai sa vezi, stiu cum e.

Sa poti sa treci peste problema asta trebuie sa fi constient de lucrurile care le ai,poate altii nu le au si isi doresc,de exemplu poate esti mai inalt decat altii, degeaba esti inalt daca te face din vorbe, poate ai intanlit pe cineva inalt solid si iti vorbeste urat
Cum ti s-ar parea daca un prieten ar fi
prostit de cate unu sa ramana si fara bani si sa vina la tine sa iti ceara bani.

Vorbeste cu o fata macar care o intanlesti mai mereu, chiar daca nu iti place de ia, de obicei o fata care iti place de ia habar nu ai ce sa ii spui din cauza ca iti este frica sa nu fi refuzat.

http://florinrosoga.ro/blog/semne-ca-te-descurci

Multumesc, m-a ajutat!

Pentru ca acum este timpul sa citesti cartea aceasta: http://www.google.ro/......http?/url

Viata-i cruda, treci peste.

Nu exista om urat.

Preotul nu poate rezolva, si nici doctorul.

Salut
cred ca multi trec prin asa perioade, posibil din cauza unor probleme ce le au, au unor probleme de sanatate, poate fi si depresia sau peroada adolescente cind se formeaza personalitate.

http://www.jw.org/......guratatea/