Salutaree! Cer si eu un sfat aici Care ma poate ajuta cu o parere, un sfat? Sunt intr-o relatie de 5 luni la distanta cu un baiat de 24 ani si eu 26, noi impreuna am stat doar 2 luni si o saptamana, eu il iubesc pe el si el pe mine, mi-a dovedit-o de foarte multe ori chiar si pe plan financiar, doar ca nu e de ajuns si deja simt ca nu mai stiu cum s-o manevrez, pentru ca imi este foarte greu deja, am tot felul de ganduri, tot felul de vise, incep sa imi pun semne de intrebare cand el nu raspunde la mesaje, cateodata ma si ignora, cand il intreb cate o chestie care lui i se pare ca e pe un ton mai agresiv, si chiar nu este precum el crede dar cred ca face chestia asta doar ca sa nu ne mai certam, eu nu sunt genul ala sa terorizez omul cu chestii din astea "ce faci?, unde esti?, de ce asa?, de ce nu stiu cum "? etc.mie chiar nu imi place sa stau cu gura pe barbat pentru ca sunt o femeie independenta si nici mie nu imi place sa ma piseze cineva la cap, doar ca, cu el nu pot sa ma abtin si explodez.In relatiile mele anterioare am mers pe increder si libertate chiar daca nu au avut un final bun si s-a lasat cu depresie. La fel si in cazul lui incerc sa-i acord libertatea necesara sa faca ce vrea in limita bunului simt dintr-o relatie si el mie la fel, chiar daca eu dupa imi vin in cap tot felul de prostii care stiu ca nu se va intampla pentru ca am incredere in el dar deja mi-e foarte greu sa manevrez situatia, ma simt foarte singura, el imi tot zice ca e vb doar de un an sa stea plecat, pana ne realizam. Ma rog ca fiecare in parte, am acceptat la inceput pentru ca nu a fost vb la inceput sa stea plecat de un an de zile, dar cu timpul lucrurile au luat o alta intorsatura si deja imi este din ce in ce mai greu sa rezist asa si nu ma refer pe plan sexual, ca nah rezistam mai greu dar oricine isi iubeste partenerul/partenera rezista.Ma refer pe plan sentimental, mentionez ca eu am si un copil de 8 ani, dintr-o relatie anterioara, care deja s-a atasat de el foarte tare in alea 2 luni petrecute impreuna din 5 ))) ca suna si aiurea cum se aude ) credeti ca relatiile la distanta merg? Eu deja vad anumite schimbari in comportamentul lui dar stau si ma gandesc totusi ca orice om se schimba, cum ar trebui sa procedez intr-o relatie la distanta? Astept pareri si sfaturi va rog

Relatiile la distanta nu merg daca sunt prea la distanta...adica numai doua luni si te astepti la ce? In perioada aia nici nu va cunoasteti bine. Esti cam geloasa pentru ca el este la distanta si nu il poti verifica ce face. Ochii care nu se vad chiar se uita daca nu se vad de o gramada de timp, iar la tineri cateva luni se simt. Ar trebuie sa faci sa nu mai fie la distanta altel nu va vad bine pe viitor, foarte putine relatii tin daca persoanele nu se intalnesc.

Pai cam greu sa iubesti un om in 2 luni.Esti sigura ca il iubesti, sau doar te gandesti ca iti ofera o stabilitate oarecum si nu mai trebuie sa o iei de la capat, sa cunosti pe altcineva etc?
Ai facut o greseala in momentul in care I l-ai si prezentat copilului, in conditiile in care el este la distanta si habar nu avai sigur daca vei ramane cu el.Asta ca prima faza.
Cu gelozia si paranoia e normal.Intr-o relatie la distanta fara sa vrei patesti lucrurile astea, pentru ca el e departe si nu ai de unde sa stii ce face.Tu te-ai atasat de el si il vezi in viitorul tau, iar faptul ca nu e langa tine, nu il vezi, nu sti ce face te apasa si te face sa te gandesti ca poate o sa il pierzi.
Cred ca ar trebui sa vorbiti si sa ii spui ce te apasa nu sa ti in tine.Nu ai devenit pisaloaga fara motiv sau pentru ca asa vrei tu sa il terorizezi, ci pentru ca ai si tu creier suflet si este normal sa ai indoieli sau frica.Ar trebui sa discuti cu el si sa ii explici ca ai o varsta, ai un copil si ar trebui sa luati o decizie daca aveti ceva serios sau nu, pentru ca nu iti permiti sa stai stresata, ingandurata sau sa faci pe detectivul in conditiile in care esti.
Daca el este om matur va intelege ca o relatie la distanta nu aduce nimic bun si benefic, si daca te iubeste va face ceva in privinta asta.

Relatiile la distanta merg cand distanta e mai mica decat lungimea. In rest, e un mit. De ce nu mai sinteti impreuna? Vezi cum faci sa rezolvi problema asta cit mai repejor.

Cu toată considerația din lume și respectând faptul că ești mamă, ai încercat să-i trimiți niște poze cu tine nudă? Dacă nu, cred că ar fi timpul. Sper că înțelegi că nu fac mișto, doar că rotițele unui bărbat se învârt într-un anumit mod, iar cicălelile în punctul maxim de disperare, nu-l vor aduce mai aproape de tine.

Sfaturi nu-mi permit să dau dar e un lucru demonstrat: relațiile la distanță nu durează!

Trebuie de ziua lui sa i iei un Telefon mobil Nokia 105 (2017), Dual SIM, Black, uite link-ul: https://www.emag.ro/......DCP32NBBM/

Eu daca as fi fata nu as trimite astfel de poze unei persoane pe care am cunoscut-o si vazut-o doar 2 luni. Mai ales cand am si un copil.
Cand il cunosc mai bine (peste 1 an), mda, ar fi o solutie.

Nu te lua dupa toata lumea pentru ca nimeni nu garanteaza daca relatiile la distanta tin sau nu. Depinde de voi cum abordati situatia si relatia. Din tot ce mi-ai spus tu esti cam geloasa si posesiva, dar e ceva normal. Nu-i rau ca l-ai prezentat copilului. Multe mame care raman asa... ma refer la copil nu prea au noroc la barbati + ca ii se pare barbatului ca esti foarte naiba pentru ca te-a lasat "Ala" cu copil, si al tau mai e si la distanta. Asta spun din puctul meu de vedere pentru ca sunt barbat si tu daca gasesti un barbat care sa accepte situatia data inseamna ca ai noroc, dar ai grija ca nu totul e cusut cu ata alba. Daca vrei sa faci ceva bun, spune-i ce ai pe suflet, ce te macina pentru ca esti femeie si voua femeile va e mai usor sa va exprimati punctul de vedere si sentimentele. El nu are de unde sa stie ce te macina pe tine asa ca nu mai sta si spune-i ca nu iti e bine asa. Trebuie sa-i spui ca e nevoie sa va mutati impreuna pentru ca na... El e barbat si are nevoie de **** si tentatiile sunt foarte mari in ziua de azi si o relatie serioasa e greu de intretinut. Acum depinde ce fel de schimbari vezi, conteaza foarte mult si din astea iti poti dea seama de ce fel om e. Te-as ajuta mai mult dar nu am destule informatii ca sa te ajut cu mai multe sfaturi. Mersi!

Naiba*, Ce fel de om e*

Mi-am făcut intrarea și am așteptat să văd reacțiile NLS. Iar tu ai venit și ai cules toți laurii.
Da! Exact în punctul acesta doream s-o aduc pe prietena noastră. Care nu a mai răspuns. Voiam să încep cu "2 luni?", dar era clișéic, nevoie mare! Plus că-i citisem răspunsurile de pe profil.
Oricum, 1-0 pentru tine.

Hei, Buna! Multumesc pentru raspuns , am stat de mai multe ori de vb cu el in privinta asta, el sustine ca vrea sa fie cv mai mult intre noi, pe viitor, mi-a si dovedit in nenumarate randuri si din vorbe si prin fapte adica ajutor material etc, acum pe bune, in ziua de azi, rar mai gasesti baieti de varsta lui 24 ani sa faca niste gesturi pe care le face el cu mine, una cu copil. doar ca eu una ma tem ca distanta ne va raci, eu una simt ca ne am racit deja, si ma oftic ca ne am racit mult prea repede, adica relatia noastra nu sa consumat inca in totalitate. Oricum multumesc pentru raspuns

Buna mersi pentru raspuns , da sunt sigura de faptul ca il iubesc, si el mia dovedito de multe ori, iar in privinta copilului, nu prea am avut cum sa il ascund sa nu il vada cel mic al meu, din pacate, acum saracutu intreaba de el in fiecare zi, si el la randul lui ma intreaba in fiecare zi de baiat, ce face, daca a mancat, etc. imi mai pun si intrebarea daca nu cumva el face asa de ochii mei? sau chiar face din suflet... cert este ca sa purtat foarte frumos cu copilul meu, in fine, i-am zis de multe ori ca eu nu mai sunt la varsta la care sa fac pe detectivul, pentru ca nu mai vreau si chiar nu imi permit, pentru ca eu trebuie sa am mintea limpede sa educ copilul intr-un mod frumos placut, etc. doar ca am senzatia ca ma ignora cand ii reprosez cate cv, doar ca sa nu ne mai certam, efectiv in momentul cand ii zic cate cv care mie nu imi convine din comportamentul lui, el schimba subiectul, pe cand am putea sa comunicam mai mult sa vedem ce putem face sa reparam sa ne intelegem mai bine, el face invers. ma ignora. nu mai rasounde deloc la mesaj cu pretextul ca nu are net bun iar cand o face, imi rasounde cu alt subiect, schimband subiectul, pentru ca, clar nu poate sa nu mai vb deloc cu mine o zii intreaga nu? si eu ce sa mai inteleg de la el? pentru ca pe partea materiala nu s-a schimbat deloc )), deocamndata ..si da ne-am gandit deja cum sa facem sa ne vedem macar o data pe luna cate o saptamana, dar la cum procedeaza el, nu prea mai cred ca o sa apucam sa facem cum neam propus. in fine multumesc pentru raspuns!

Buna )), da stiu ca nu faci misto, nu-i problema si da i-am mai trimis cate o poza doua din an in paste ca nah ..cumva trebuie sa il tii "aproape " sa zic asa )), dar degeaba, cateodata imi da senzatia ca ma ignora, ca nu vrea sa vb ca sa nu se enerveze el, sa nu faca riduri ce stiu eu )) mersi pentru raspuns

Hey Buna, nici eu nu sunt "fan " in privinta asta in cazul in care noi am fi stat in acelasi oras sa zic sa putem sa ne vedem zilnic, este o relatie la distanta ...si nu de2 luni in total! Nu! in totat noi avem 5 luni dintre care doar 2 petrecute impreuna ))) si apoi daca iubesti persoana aia, nu mai tii cont de conceptii ca nu e bine, ca nu stiu cum, etc. te implici cu totul mai ales cand vezi ca el trage cu tine si te sustine din toate punctele de vedere, pana la urma o faci, ca nah, stii doar tu si el, asta binenteles dupa ce prinzi incredere in persoana aceea, ca nu trimiti cate o poza mai asa. oricui, sa fim seriosi, oeicum, multumesc pentru raspuns

Văd că nu intri pe aici foarte des. Dacă-mi permiți să-ți mai dau un sfat...din lucrurile pe care le-am trăit personal, evident...
Ești îndragostită și îți este foarte greu să trăiești singură. Doi factori care amplifică îndoiala ta foarte mult. Am observat pe profilul tău că, o dată la ceva timp, începi să ai îndoieli față de el. 5 luni, care sunt nesemnificative în comparație cu cele 2 luni trăite lângă el, nu sunt suficiente pentru a consuma nimic dintr-o relație. Nu ați avut timp să faceți nimic concret și durabil, nu ați avut timp să vă cunoașteți. Numai că a va cunoaște implică timp și sacrificiu în ambele sensuri. Eu am o vagă bănuială ca el nu prea ar mai vrea să continue ceva cu tine, dar asta doar tu o poți știi și simți mai bine decât oricine. Între voi mai există și un copil.
Când am spus că ți-e greu să trăiești singură, nu ma refeream la independența materială, ma refer la faptul că ai nevoie de cineva să te iubească, ești dependentă de sentimentul ăsta. Și, sfatul meu este: să-ți faci singură o viață, să o clădești singură, să te obișnuiești să trăiești singură. Este o replică celebră care te aduce mai aproape de realitate: până nu înveți să trăiești singură, nu te vei putea bucura de prezența celuilalt. Până nu înveți să te iubești, nu vei putea iubi.
În momentul ăsta, sentimentele tale pentru el sunt la superlativ, iar faptele, sunt puține. Îl vrei lângă tine cu totul, ai îndoieli, te perpelești pe toate părțile, ai mult timp să le întorci pe toate părțile, semn că nu ai o viață. Cunosc deznodământul, este familiar: el se va speria pe zi ce trece, va fi sufocat până în punctul în care nici semnele astea rare nu ți le va mai da și iși va continua viața lui, ceea ce nu e de blamat. Iar tu, tu vei rămâne goală pe interior crezând că nimeni nu te poate iubi. Viața continuă și dupa o despărțire. Contează ce poți face după.
Dacă il dorești mult, lasă-l să vină spre tine, în mod natural și firesc. Dacă nu poate sau nu vrea, mergi mai departe și încearcă să trăiești singură până în punctul în care copilul tău te va simți o mamă echilibrată. Abia atunci vei avea timp, dăruire și loc pentru un bărbat în viața ta.
Nu am întâlnit și nu am trăit absolut nici o relație până acum în care îndoiala să sudeze bine un cuplu. Îndoiala este moartea unui cuplu. Fără nici o excepție.

Cine stie, poate asa este firea lui.
Poate ar trebui sa ii dai un ultimatum si poate isi schimba parerea.

Si aici e 3-0 pentru tine.
Asta e problema celor sentimentali si slabi de inger, se ataseaza mult prea mult de "jumatati", care in realitate nu oglindesc nici sferturi/ sfertul.
Isi sufoca iubirea din primele luni, sau isi tes in minte scenarii perfecte intr-ale acestei legaturi, perfectiune pe care niciunul din parteneri nu o poate atinge.
Si nu in cele din urma, vesnica problema - relatiile la distanta (mai ales de tipul celei traite de ea), sunt in cele mai multe cazuri o iluzie. Prea putine sunt cazurile in care distanta n-a ajuns temelia geloziilor, suspiciunilor, blamarii si crizelor de mai tarziu.
Nu mi-e foarte clar ce sentimente si intentii are el, insa mi-e clar ca ea se complace intr-un fel de relatie imaginara. Sau poate ca mai bine suna >>> unilaterala.
Oricum, ca baiat, sunt aproape sigur ca "printul" o sa regrete starile de nepasare si lancezeala actuale.

Buna! Da intra-devar nu intru prea des pe aici, intru din cand in cand, mai alesc cand nu pot sa ma descarc in fata familiei mele, pentru ca incep sa imi faca capu mare, sa ma critice mai bine zis, asa ca prefer sa mai intru pe aici mai aud cate o parere de la cineva, poate cineva care chiar a avut o relatie la distanta si daca da, cum a procedat in asa fel incat sa mearga. in fine, cum ai zis zis si tu mai sus : viata continua si dupa o despartire, stiu sigur asta pentru ca am avut o depresie de vreo 6 luni, s-a lasat cu sedinte pshihologice si pastile de nervi )), in fine, mi-am revenit dupa acea depresie, din cauza ca nu a mers relatia ca nu a fost sa fie, un an de zile nu am mai avut treaba cu nimeni. m-a interesat doar de mine si copilul meu atat!, deci nu imi este frica sa traiesc iar singura si sa o iau de la capat din nou, stiu ca o sa fie mai greau dar trebuie! doar ca a aparut baiatul acesta care in astea doua luni de zile petrecute impreuna si chiar si in momentul de fata sustine ca vrea sa ne facem un viitor impreuna, sa avem copii, casa, masina de toate, sa fim impreuna sa ne realizam, ca fiecare in parte, lucruri care nu orice baiat-barbat la 24 de ani le zice, in concluzie spune niste chestii care le ar spune orice barbat de la 27-30 ani in sus, mai matur la minte care deja s-a saturat de atata distractie si vrea o familie, casa, nevasta, copii, masina, etc. si pe care orice femeie si ar dori sa auda )eu in sinea mea sunt constienta si de cateva ori mi-a dat si de inteles ca e cam copilaros, adica rade cand eu vb cu el serios )) dar pe de alta parte de ce ma face sa ma perpelesc asa pe toate partile? Sunt constienta de faptul ca el mai trebuie sa mai "guste " din viata macar pana la 27 ani, pentru ca inca nu e "copt'' destul la minte in asa fel incat sa ma faca sa cred chestiile astea, doar ca mi-a dovedito pe plan material care totusi iti cam da de gandit si nu o data de 5 luni incoace tot imi dovedeste asta, la inceput i-am zis ca nu pot sa accept ca ma descurc singura sunt o femeie independenta si asamd, doar ca tot a inistat sa imi zica "lasa-te tratata ca o regina", si chestiile astea imi da de gandit pentru ca in ziua de azi nu multi baieti care au varsta de 24 ani si sunt in floarea vietii, nu intretine pe una cu copil... deci totusi iti da de gandit nu-i asa? si acum am ajuns sa gandesc altceva, alt gand nebun ))) : ca poate lui ii este mila de mine si confunda iubirea cu mila, dar si daca e asa de ce face planuri de viitor?, de ce se supara? de cand am inceput sa il ignor si eu, de ce ma face sa ma perpelesc pe toate partiile? oricum nu stiu ce sa mai cred.

Buna! mersi pentru raspuns cum am spus si mai sus cuiva el face niste chestii pentru mine de la distanta care iti dau de gandit totusi pentru un baiat de varsta lui 24 ani, mai exact un copil care nu este copt la minte, m-am gandit ca la inceput poate a facut asa sa ma impresioneze pe mine, dar hai ca faci o luna doua, la inceput, dar dupa aia usor usor nu le mai faci, faza e ca pe deasupra face si planuri, dar pe langa planuri face fapte intai, gen ajutor material lucru care eu i-am zis ca ma descurc si singura, parintii mei ma ajuta, eu muncesc, in fine, deci nu ma complac intr-o relatie imaginara, el ma face sa cred toate chestiile astea! ce ma enerveaza pe mine este ca a inceput sa fie cam distant, ironic, ma ignora cateodta ca si cum
eu nu mai exist in momentul acela. uita de mine dar in schimb eu daca il ignor se supara. sau daca ii cer explicatii ma asculta un pic, mie imi merge gura si nu degeaba datorita faptelor care le face pentru ca ma ignora si dupa aia or il bufneste rasul ca prostul ori ma asculta si dupa schimba subiectul. si automat ajungem la cearta iar si iar, cred ca el face asa sa zic eu singurica bai nu mai pot sa stau in relatia asta, fara sa se simta el vinovat ca mi-a dat papucii.

Iti voi povesti si eu experienta mea. M-am cunoscut cu iubitul meu pe Tinder in martie 2017. El lucrase in strainatate in ultimii 6 ani si venise in tara dupa ce isi terminase contractul de munca. Ne-am cunoscut, am inceput sa iesim din ce in ce mai des si ma trezesc la o luna jumate de relatie ca imi spune ca el o sa plece in Marea Britanie pentru ca gasise un job. In momentul ala am simtit ca mi se prabuseste cerul in cap. El este si primul meu iubit, chiar daca am 24 de ani si nu stiam cum sa reactionez asa ca am vrut sa nu fiu egoista si l-am lasat sa plece. Cat timp a fost acolo l-am incurajat sa se adapteze la noul loc de munca, chiar daca eu plangeam dupa fiecare conversatie nu l-am lasat niciodata sa ma vada plangand. Aveam doar 2 luni de relatie cand a plecat. Nici n-am putut sa-l conduc la aeroport pentru ca stiam ca n-o sa-l mai las sa plece. Dupa 2 luni de stat acolo a hotarat ca nu vrea ca relatia noastra sa se raceasca asa ca s-a intors in tara. Mai stam 2 ani pana termin si eu facultatea (sunt la a doua facultate acum, drept) si dupa daca vrem vom pleca amandoi. Cand s-a intors, in ciuda faptului ca vorbeam in fiecare zi ne-am simtit putin ca 2 straini, dar ne-am revenit repede. Ceea ce vreau eu sa-ti spun este ca relatiile la distanta sun foarte grele. Si eu obisnuiam sa analizez obsesiv compotamentul lui. Daca tu nu te muti la el (ceea ce e mai greu daca ai si copil) sau el nu se muta la tine nu vad cum ar putea sa reziste.

Mersi pentru raspuns , ai perfecta dreptate. a ales jobul lui...

Buna mersi pentru ca mi ai povestit un pic despre experienta ta, ma bucur ca a avut un final fericit , din pacate a mea nu mai este nimic de salvat, degeaba vreau eu daca el nu vrea. mersi pentru raspuns