Spune-le tu de la inceput. Esti foarte mica, in nici un caz la varsta sa te saruti si este normal ca parintii tai sa stie de la tine (in principiu era bine sa discuti cu ei inainte, ca orice copil normal)
Acum depinde de dirigata daca afla(dac sti u ca e bulangioaica de firea ei trebuie sa te pregatesti contra printilor)
Dar asta nu e greu daca is intelegatori eu iti propun sa le zici in fata:
Voi la varsta mea nati avut iubiti?
Daca zice da u zici: si atuncia eu dc nu pot sa am?
Daca zice nu le zici ca nu stiu ce au pierdut.
P.S. :nu ti se pare ca esti cam pr...ta sa te saruti cu el in fata dirigintei?
Dar poate e intelegatoare diriginta.Eu am avut o diriga ff intelegatoare in Romania.
Tu chiar crezi ca parintii nostri la 12 ani aveau iubiti? cred ca nici nu se gandeau la asa ceva.
Vremurile de atunci, nu erau ca ale noastre, ei la 12 ani, mergeau poate la munca la camp sau stateau cu animalele si invatau la greu. Nu ca si cei de acum, de 12 ani, care n-au in cap numai facebook, jocuri pe PC, vb cu profesorii ca si cu gunoaiele, etc, hai sa fim seriosi , ce isi face omul cu mana lui, se numeste lucru manual, sa suporte consecintele, nu a pus-o nimeni sa se sarute cu unu altu la 12 ani cand nici par pubian nu are inca si cand ar trebui sa citeasca basme
Paii.fa-ti parintii sa inteleaga k tie iti plc d tipu' ala sh k tu vrei sa fii cu el. daca ai parintii intelegatorii o sa fie Ok. daca nu spune-le sh tu k o sa te desp d el sau k te-ai desp(sa nu o facii! )
....catt despre diriga taa.X-(..sH eu am fost in aceeasi situatie acum o lunaa.dar la mine nu au aflat parintii ca am vb cu diriga sh i-am explicatt..mrg. eu am sh 14 anii sh am avut sh noroc k iubitu' meuu e cu mine in cls..sh ne-a inteles p aman2 si nu a zis nimic
.
Baftaa!
Ok. ai 12 ani nu 5. de ce nu le spui u parintilor tai... nu e ceva neobisnuit sa ai o relatie la varsta asta... cred ca cel mai bine e s discuti cu mama ta. succes
"Poate"? Eu i-am auzit de atatea ori pe parintii mei cum spuneau ca pe vremea lor se duceau la prasit si numai stiu eu ce, incat am invatat replica asta pe de rost.
Revenind sunt de acord cu tine, dar faptul este deja consumat.Cred ca ar trebui sa le spui usor parintilor despre intamplare.Adica mai bine afla de la tine si te pedepsesc o saptamana, decat sa afle de la diriginta si sa se ajunga la lucruri neplacute.In plus, sunt sigura ca parintii tai vor ca tu sa fii sincera cu ei.
Ca orice copil normal? Fără supărare, dar dacă tu crezi că toţi copiii POT vorbi cu părinţii despre temerile lor, te înşeli. Există mii de tipuri de părinţi, dacă tu ai avut norocul să fii iubită, îndrăgită, ascultată şi înţeleasă de mama şi tata, atunci eşti extrem de norocoasă... mulţi dintre noi nu sunt.
Norocul meu a fost ca ama steptat varsta normala pentru fiecare lucru si n-am facut la 12 ani lucruri pe care parintii nu le-ar fi inteles. Conteaza mult ce le ceri parintilor, iar daca le ceri sa accepte ca la 12 ani ai printre preopcupari iubitii, atunci astyeapta-te sa nu intelega. Dar le spui si iti accepti pedeapsa, ca de-asta ai coloana vertebrala.
Crede-mă că cel puţin în cazul meu nu a contat vârsta, şi nu am în niciun caz 12 ani. Nu am făcut niciodată lucruri "anormale" sau "depăşite" vârstei pe care am avut-o, spre deosebire de copiii de astăzi. Eu la 12 ani ieşeam pe afară şi mă jucam cu copii de vârsta mea, nu mă ţineam după relaţii, săruturi şi altele.
Dar nici atunci, nici după ce am mai crescut nu am avut parte de sprijin. Şi nu am fost un copil rău, eu cel puţin aşa zic. Nu le-am dat niciodată motive să nu aibe încredere în mine, şi uite că tot nu au avut, şi asta m-a ţinut departe de multe întâlniri şi petreceri, şi aproape am pierdut o relaţie după nenumărate certuri.
Contează foarte mult de cum sunt părinţii. Nu spun că părinţii mei nu au ştiut să fie părinţi, Doamne fereşte, nu mi-a lipsit nimic, dar mi-a lipsit sprijinul moral, şi aş fi dat orice să trăiesc în sărăcie şi ei să îmi fie alături, decât altfel. Asta m-a schimbat total. Critici, reproşuri, comentarii, certuri, zilnic. Pe nimicuri...
Cum spuneam, nu toţi părinţii sunt la fel. Nu le-am cerut niciodată ceva exagerat... şi ce le-am cerut, nu am primit. Şi când au fost dispuşi să îmi ofere, a fost prea târziu, şi încă este.
Judeci o persoană după ceea ce face şi / sau spune. Mi se pare normal aşa. Nu mai are rost, rămânem la părerile noastre. Eu consider că nu depinde numai de copil, ci şi de părinte. Un copil normal poate să vorbească sau nu cu mama sau tata, cum vrea, cum se simte mai bine şi mai în largul său. Nu îi poţi impune ceva. Dacă părinţii o pedepsesc, atunci nu are decât să suporte consecinţele acţiunilor sale.
Asteapta sa vezi daca parintii iti spun ceva, eu nu cred sa se apuce diriginta sa sune personal toti parintii sa le spuna ce-a facut fiecare copil in parte. eventual face o sedinta cu toti si le spune sa-si struneasca mai bine copiii, ca se pupa prin tabere cum sa te aperi? da vina pe el, spune-i ca te-a luat prin surprindere, te-ai trezit ca te pupa si ai ramas blocata, nici nu stiai ce se intampla si ce sa faci. si ai putea profita de ocazie sa vorbesti cu mama ta despre lucruri de genul asta, ca nu cumva dupa vacanta de vara sa vii sa ne intrebi ce sa faci, ca esti insarcinata
podean183 întreabă: