Si totusi nu imi pot ierta mama si mama soacra ca mau impus sa fac avort. Le urasc, nu ma suport pe mine. Si de mama soacra ca de mama soacra, dao-n... dar pe mama mea nu o pot ierta. Nustiu ce sa fac,? (mai mult)

Question

Si totusi nu imi pot ierta mama si mama soacra ca mau impus sa fac avort. Le urasc, nu ma suport pe mine. Si de mama soacra ca de mama soacra, dao-n... dar pe mama mea nu o pot ierta. Nustiu ce sa fac, nu vreau sa o urasc, dar o urasc din tot sufletul meu, cum a putut sa imi faca una ca asta? S-a gindit ca devreme pentru un copil, nu a vrut sa isi asume alte griji, si cu mine cum ramine, copilul ei, de ce nu ma avortat pe mine. Imi iubesc mama, mereu m-am mindrit cu ea, iar acum pe cit o iubesc pe atit o si urasc, nu am sa o iert niciodata.Sa gindit la fericirea mea, dar dupa avort la mine in suflet este doar ura si furie. Aveam multe scopuri in viata, acum insa nu mai vreau nimic, vreau sa mor, chiar daca dupa avort a trecut deja 4 luni, nu mai simt  ca traiesc, ci doar trec prin lume, mi-am dorit acel copil din toata inima, si acum nu mai vreau nimic, idee ca poate mia da domnul cindva alt copil  nu ma linisteste, eu il vreau pe acela inapoi la mine, pe acel copil pe care l-am avortat. ce sa fac?

anonim_4396 · Accepted Answer

Se vede de departe ca treci printr-o perioada foarte dificila.Rana provocata de un avort este foarte greu de vindecat,dar nu imposibil!
Din articolul tau am inteles ca mama si soacra ta te-au obligat  sa recurgi la avort,dar nu ai precizat motivele,pentru ca din moment ce erai casatorita nu aveau dreptul sa se amestece in dorintele si in familia ta.
Cu totii stim ca avortul este un pacat grav,daca ne referim la partea religioasa,dar ca orice pacat poate fii iertat daca bineinteles iti pare rau pentru fapta comisa(si se vede ca regreti) si daca ii ceri ajutorul lui Dumnezeu,rugandu-te si pentru copilasul tau avortat(pentru ca dupa cum stii copiii avortati,nefiind botezati pierd sansa de mantuire).Te sfatuiesc din suflet sa ceri sfatul unui preot duhovnic(fara rusine; astfel te poti descarca de durerea din interiorul tau si poti fi iertata!).In privinta asta nu-ti face griji orice pacat este iertat cu conditia sa regreti sincer ca l-ai comis!
Daca este sa fim sinceri si sa dam cartile pe fata,nu cred ca mama si soacra ta ti-au pus pistolul la tampla si ti-au spus ca ''daca nu avortezi te omor!'',decizia ti-a apartinut in totalitate, fiind matura(presupun; nu-ti cunosc varsta).
Incearca sa-ti stapanesti pornirile de furie(nu sunt benefice; nici nu se pune problema de dorinta de a muri!). Exact cum spui si tu, cu siguranta Dumnezeu iti vede suferinta si iti va da un copilas minunat care sa-ti vindece acea rana.Tot ce trebuie sa faci este sa te rogi cu credinta si neaparat sa te spovedesti(stiu ca pare greu,dar crede-ma este necesar,iti va face bine!).
Multi dintre noi iau decizii pripite cand sunt pusi in fata unei situatii dificile,cum ar fi o sarcina(cand nu au posibilitati sa si-o asume).Dar sa nu uitam ca Dumnezeu nu ne da niciodata mai mult decat putem duce,iar daca El a considerat ca meritati un bebe,cu siguranta a avut un scop, dar sunt sigura ca recunosti ca ati gresit avand relatii sexuale in afara casatoriei(ai spus ca nu erati casatoriti).
Incearca sa te imbarbatezi si sa-ti gasesti linistea sufleteasca! Dumnezeu este singurul care te poate ajuta cu adevarat, nu ezita sa apelezi la bunatatea Lui.Iti doresc numai bine, o viata fericita si pace sufleteasca.O zi placuta!

pisoias · Answer

Pai,nu te supara dar si tu esti la fel de vinovata ca si ele.Tu de ce ai consimtit? Sau esti minora? In acest caz, tu fiind un copil care ar fi adus pe lume alt copil i s-a parut mamei tale ceva prea mult(ea fiind cea care ar fi trebuit sa aiba grija de voi banuiesc).Dar sotul tau, tatal copilului.el ce spune? Intr-adevar pierderea unui copil e foarte dureroasa dar chiar nu mai poti sa faci nimic.Parerea mea  e ca trebuie sa te gandesti mai bine.Mama o sa-ti fie alaturi mereu.Nu merita s-o urasti.

didiDia · Answer

Daca maica-sa i-ar fi fost alaturi, ar fi sprijinit-o in timpul sarcinii si nu ar fi indemnat-o la avort, atunci da, s-ar fi putut spune ca mama ii va fi alaturi mereu. Dar in situatia asta, eu sincer m-as indoi puternic de intentiile mamei mele si de cat de alaturi imi este ea. Stiu ca (probabil) Lylluu e acum in clasa a 12-a si maica-sa s-a gandit ca sarcina si nasterea i-ar fi incurcat mult bacul.(ma gandesc ca ar fi nascut cam fix prin iunie) Dar mai bine sa fi incurcat bacul si sa-l fi dat Lylluu in septembrie sau in 2013 si sa nu fi comis crima asta de avort. Acum asta e, nu se mai poate face nimic, dar eu n-as mai avea baza in mama niciodata pentru o faza de genul asta.

pisoias · Answer

Din cate spune ea a renuntat la sarcina in urma santajului mamei(de care la inceput  n-a spus nimic, si deci nu aveam de unde sa stiu).Asa ca s-o fi gandit(mama)  cum spui tu si la bac dar si la faptul ca  ei amandoi( Lyluu si iubitul) sunt intretinuti de familie... Apoi pe de alta parte din ce spune ea reiese ca locuia cu familia ei, iubitul urmand studii universitare deci nu putea fi implicat deocamdata in cresterea copilului.In final nimeni n-a srijinit-o si a luat decizia de a face avort  fortata de imprejurari.Repet la inceput n-a fost foarte clara in privinta mamei dar dupa parerea mea ar trebui sa fie mai suparata pe iubit.E dureros ce i s-a intamplat dar pe viitor va sti pe cine se poate baza si poate va fi mai ferma in deciziile pe care le va lua.

didiDia · Answer

Cati ani ai? De ce nu te-ai opus avortului? Cu acordul tau s-a efectuat avortul, nu fara. Trebuia sa le fi zis ca tu nu faci avort sub nici o forma si gata. Pana la urma cred ca mama ta tot ar fi inteles si l-ar fi iubit pe copilul tau.

doc69 · Answer

Te rog din suflet cauta un psiholog ai depresie accentuata.te poate ajuta.te duci? sau ok putem si sa vorbim daca simti ca vrei asta

CherryLove · Answer

Treci printr-o perioada foarte dificila, iar pierderea primului copil este o trauma, ranile sunt prea adanci sa se cicatrizeze de la sine. Ai nevoie de cineva sa fie alaturi de tine, sa te ajute sa treci peste, nu e bine sa ramai singura in astfel de situatii. Depresiile astea te pot indemna sa faci un lucru regretabil, chiar sa-ti iei viata gandindu-te ca nu mai are sens din moment ce ai pierdut ceea ce avea sa fie ce-i mai frumos. E bine sa te spovedesti si impartasesti sa vorbesti cu duhovnicul. Dumnezeu e bun si ne iarta orice am face, atata timp cat ne pare rau  este de ajuns si El vede, nu trebuie decat sa Il lasi sa vina in viata ta si o sa simti cum iti vindeca ranile din suflet. Dupa ce ai sa te simti mai bine si vei avea mai multa incredere si speranta atunci esti in masura sa iei o decizie corecta in legatura cu raul pe care ti l-au facut mama si soacra. Intai iarta-le, totul incepe cu iertarea, daca reusesti sa faci asta Dumnezeu o sa te ierte si pe tine pentru copilasul pierdut. "Si ne iarta noua greselile noastre, precum iertam si noi gresitilor nostri ". Si eu am urat pe cineva si cand am reusit sa iert si sa trec peste am simtit o caldura in suflet, toate relele pe care le gandeam si toate aversiunea din inima mea au disparut si ma simteam plina de bucurie ma simteam fericita ca am reusit sa scap de sub robia urii, Dumnezeu a inlaturat asta din mine si i-am multumit. Dumnezeu sa te binecuvanteze sa ai puterea sa ierti! Doamne ajuta! Multa sanatate!

taxy2heaven · Answer

Mai in primul rand ar trebui sa vorbesti cu un preot daca vrei sa-ti gasesti linistea sufleteasca pentru ca nu poti da timpul inapoi poate ti se pare banal dar doar timpul si d-zeu te poate face sa poto inlatura bariera neiertarii.Iar daca zici ca pe soacra ta inteleg esti maritata dar ai totusi partea ta de vina daca cineva te invata ceva rau chiar si parintii nu ar trebui sa faci nu? Iar referitor la faptul ca vrei sa mori sa stii nu e o solutie mai bine roaga-te si incearca sa te ierti si pe tine si pe mame oricum puteai sa iei alta decizie mai ales ca zici ca ti-l doreai dar asta e alta poveste ai fost nepregatita poate speriata si te-ai lasat usor influentata de ceilalti sincer sper sa iti revii cicatricele raman ranile se vindeca.