Si totusi nu imi pot ierta mama si mama soacra ca mau impus sa fac avort. Le urasc, nu ma suport pe mine. Si de mama soacra ca de mama soacra, dao-n... dar pe mama mea nu o pot ierta. Nustiu ce sa fac, nu vreau sa o urasc, dar o urasc din tot sufletul meu, cum a putut sa imi faca una ca asta? S-a gindit ca devreme pentru un copil, nu a vrut sa isi asume alte griji, si cu mine cum ramine, copilul ei, de ce nu ma avortat pe mine. Imi iubesc mama, mereu m-am mindrit cu ea, iar acum pe cit o iubesc pe atit o si urasc, nu am sa o iert niciodata.Sa gindit la fericirea mea, dar dupa avort la mine in suflet este doar ura si furie. Aveam multe scopuri in viata, acum insa nu mai vreau nimic, vreau sa mor, chiar daca dupa avort a trecut deja 4 luni, nu mai simt ca traiesc, ci doar trec prin lume, mi-am dorit acel copil din toata inima, si acum nu mai vreau nimic, idee ca poate mia da domnul cindva alt copil nu ma linisteste, eu il vreau pe acela inapoi la mine, pe acel copil pe care l-am avortat. ce sa fac?

Cati ani ai? De ce nu te-ai opus avortului? Cu acordul tau s-a efectuat avortul, nu fara. Trebuia sa le fi zis ca tu nu faci avort sub nici o forma si gata. Pana la urma cred ca mama ta tot ar fi inteles si l-ar fi iubit pe copilul tau.

Treci printr-o perioada foarte dificila, iar pierderea primului copil este o trauma, ranile sunt prea adanci sa se cicatrizeze de la sine. Ai nevoie de cineva sa fie alaturi de tine, sa te ajute sa treci peste, nu e bine sa ramai singura in astfel de situatii. Depresiile astea te pot indemna sa faci un lucru regretabil, chiar sa-ti iei viata gandindu-te ca nu mai are sens din moment ce ai pierdut ceea ce avea sa fie ce-i mai frumos. E bine sa te spovedesti si impartasesti sa vorbesti cu duhovnicul. Dumnezeu e bun si ne iarta orice am face, atata timp cat ne pare rau este de ajuns si El vede, nu trebuie decat sa Il lasi sa vina in viata ta si o sa simti cum iti vindeca ranile din suflet. Dupa ce ai sa te simti mai bine si vei avea mai multa incredere si speranta atunci esti in masura sa iei o decizie corecta in legatura cu raul pe care ti l-au facut mama si soacra. Intai iarta-le, totul incepe cu iertarea, daca reusesti sa faci asta Dumnezeu o sa te ierte si pe tine pentru copilasul pierdut. "Si ne iarta noua greselile noastre, precum iertam si noi gresitilor nostri ". Si eu am urat pe cineva si cand am reusit sa iert si sa trec peste am simtit o caldura in suflet, toate relele pe care le gandeam si toate aversiunea din inima mea au disparut si ma simteam plina de bucurie ma simteam fericita ca am reusit sa scap de sub robia urii, Dumnezeu a inlaturat asta din mine si i-am multumit. Dumnezeu sa te binecuvanteze sa ai puterea sa ierti! Doamne ajuta! Multa sanatate!

Pai,nu te supara dar si tu esti la fel de vinovata ca si ele.Tu de ce ai consimtit? Sau esti minora? In acest caz, tu fiind un copil care ar fi adus pe lume alt copil i s-a parut mamei tale ceva prea mult(ea fiind cea care ar fi trebuit sa aiba grija de voi banuiesc).Dar sotul tau, tatal copilului.el ce spune? Intr-adevar pierderea unui copil e foarte dureroasa dar chiar nu mai poti sa faci nimic.Parerea mea e ca trebuie sa te gandesti mai bine.Mama o sa-ti fie alaturi mereu.Nu merita s-o urasti.

Daca maica-sa i-ar fi fost alaturi, ar fi sprijinit-o in timpul sarcinii si nu ar fi indemnat-o la avort, atunci da, s-ar fi putut spune ca mama ii va fi alaturi mereu. Dar in situatia asta, eu sincer m-as indoi puternic de intentiile mamei mele si de cat de alaturi imi este ea. Stiu ca (probabil) Lylluu e acum in clasa a 12-a si maica-sa s-a gandit ca sarcina si nasterea i-ar fi incurcat mult bacul.(ma gandesc ca ar fi nascut cam fix prin iunie) Dar mai bine sa fi incurcat bacul si sa-l fi dat Lylluu in septembrie sau in 2013 si sa nu fi comis crima asta de avort. Acum asta e, nu se mai poate face nimic, dar eu n-as mai avea baza in mama niciodata pentru o faza de genul asta.

Din cate spune ea a renuntat la sarcina in urma santajului mamei(de care la inceput n-a spus nimic, si deci nu aveam de unde sa stiu).Asa ca s-o fi gandit(mama) cum spui tu si la bac dar si la faptul ca ei amandoi( Lyluu si iubitul) sunt intretinuti de familie... Apoi pe de alta parte din ce spune ea reiese ca locuia cu familia ei, iubitul urmand studii universitare deci nu putea fi implicat deocamdata in cresterea copilului.In final nimeni n-a srijinit-o si a luat decizia de a face avort fortata de imprejurari.Repet la inceput n-a fost foarte clara in privinta mamei dar dupa parerea mea ar trebui sa fie mai suparata pe iubit.E dureros ce i s-a intamplat dar pe viitor va sti pe cine se poate baza si poate va fi mai ferma in deciziile pe care le va lua.

Te rog din suflet cauta un psiholog ai depresie accentuata.te poate ajuta.te duci? sau ok putem si sa vorbim daca simti ca vrei asta

Mai in primul rand ar trebui sa vorbesti cu un preot daca vrei sa-ti gasesti linistea sufleteasca pentru ca nu poti da timpul inapoi poate ti se pare banal dar doar timpul si d-zeu te poate face sa poto inlatura bariera neiertarii.Iar daca zici ca pe soacra ta inteleg esti maritata dar ai totusi partea ta de vina daca cineva te invata ceva rau chiar si parintii nu ar trebui sa faci nu? Iar referitor la faptul ca vrei sa mori sa stii nu e o solutie mai bine roaga-te si incearca sa te ierti si pe tine si pe mame oricum puteai sa iei alta decizie mai ales ca zici ca ti-l doreai dar asta e alta poveste ai fost nepregatita poate speriata si te-ai lasat usor influentata de ceilalti sincer sper sa iti revii cicatricele raman ranile se vindeca.