Sotul meu si cu mine am implinit luna aceasta 7 ani de relatie, respectiv 3 de casnicie. Ne-am casatorit doar civil, cand eu eram insarcinata, pentru a usura birocratia cu actele copilului si pentru a purta un singur nume niciunul din noi nu credem nici in acte, nici in ceremonia religioasa. Bunuri avem si pe numele lui si pe al meu si comune, dar el este cel instarit. Acum am 31 de ani, un baietel superb de 2 ani si 10 luni si totusi ceva nu mai merge. Noi ne-am cunoscut pe cand eu aveam 24 de ani, el 28, ne-am mutat impreuna dupa nici 2 luni...amandoi aveam bani si ne placea sa ne distram! Ieseam mereu in oras, la film, la restaurant, la cluburi si in vacante superbe. Weekendul nostru de party incepea vinerea si se termina duminica petreceam la noi acasa cand ne intorceam de la club, cu 10-15 prieteni nelipsiti. Recunosc ca a fost o perioada de 2 ani cam nebuna, mai dadeam iama si in cate un drog, gen cocaina, dar eram o gasca care ne distram frumos, nu eram dependenti, depresivi, fiecare avea joburi responsabile. Sotul meu era cel mai bine dotat financiar si poate de asta toti amicii roiau in jurul lui. Lunea totul revenea la normal, sotul mergea la serviciu, in casa era liniste, eu gateam faceam curat si stateam linistiti. Dupa 2 ani, ne-am facut casa si ne-am mutat la curte, aveam si un caine care suferea in apartament cat era singur, asa ca la curte era mult mai ok pentru el. Casa fiind noua si frumoasa am pus piciorul in prag si am incetat petrecerile la noi era pacat de ea, plus ca eu ma cam plictisisem de atata clubareala sotul meu in schimb nu poate sta vinerea in casa il trag prietenii si nu rezista. Nu mai apelam la droguri nu ne mai atrageau, in schimb cand ieseam, beam..eu sunt foarte stapana pe mine, stiu cand sa ma opresc, tin la bautura, sotul meu insa nu se poate opri, cand iese bea pana nu se mai intelege nimeni cu el. E genul agresiv verbal il las in pace ca nu am cu cine comunica. Dupa ce am ramas insarcinata, ne-am cumintit, el a iesit foarte rar, o data pe luna si la fel in primele luni dupa nastere. Problema este ca am inceput sa ne certam din cauza copilului, sotul este foarte stresat si nimic nu-i convine, il iubeste atat de mult pe baietel, incat orice cazatura sau raceala a celui mic provoaca adevarate drame! Face din orice o tragedie, e ipohondru, se plange mereu, se panicheaza, isterizeaza, exagereaza..ma usuca de energie. Il las sa faca ce vrea sa mearga cu bicicleta, la sala, la sauna, cu baietii ca fara el e liniste! Ce ma deranjeaza este ca deja exagereaza cu violentele, psihice, gen injuraturi, ca nu sunt buna de nimic etc, dar si fizice de vreo 2 ani! A dat in mine cand nu se mai poate controla si nu usor, am avut vanatai groaznice pe corp cu saptamanile! Nu stiu ce sa fac ca m-am cam saturat stiu ca este barbatul langa care voi muri, dar cateodata refulez! Altfel, sotul meu e un barbat unul la 1 milion si-ar da viata pentru noi, ne rasfata pe amandoi, copilul are tone de jucarii, este plimbat, eu am masina la scara, haine, bijuterii, am avut bona, dar eu am renuntat la ea, sotul este un om cult, educat in strainatate, este director de cabinet in guvern, nu exista domeniu sa nu se descurce, rezolva orice problema i se iveste, este fidel 100%, e frumos, inalt, ce sa mai zic dar sta prost cu nervii, are gura mare, il influenteaza prietenii carora nu le rezista cand vine vb de o bauta! Daca il vezi sambata dimineata in ct vechi cand pleca acasa numai guvern nu scrie pe el! Si totusi cand e treaz e problema! Ce ar trebui sa fac sa il accept asa cum e ca doar nu exista barbat perfect sau sa incerc sa vad cum e si fara el macar o perioada? Mersi anticipat!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook