Sotul sau amantul? Aceasta este intrebarea care ma framanta si care nu-mi da pace secunda de secunda.Dar sa incep cu inceputul:m-am casatorit in urma cu 10 ani cu un barbat superb mai mare decat mine cu zece ani.Am luat-o de la "lingura si furculita" cum se spune si incet-incet si cu foarte multa munca am reusit sa avem niste servicii bine pozitionate si o situatie materiala buna(chiar foarte buna a-si zice). In acest moment avem doi copilasi superbi care sunt totul pentru noi si tot ceea ce facem,facem doar pentru. ei. Probleme mea este urmatoarea:pe fondul exagerat al consumului de alcool sotul meu a inceput sa se comporte mizerabil cu mine(ma jigneste,injura in fel si chip...)Din urata, curva,proasta si ca face sex cu mine doar din necesitiate nu "ma scoate"(urata nu sunt,ba din contra fara falsa modestie stiu ca sunt o femeie foarte frumoasa,proasta asisderea. ocup o functie importanta intr-o multinationala,cat despre curva ce sa zic: sotul meu a fost primul si singurul barbat din viata mea). De circa patru ani dormim in camere separate, iar "apropierea" este aproape inexistenta. In urma cu circa doua luni am intalnit un barbat care ma iubeste si pe care-l iubesc enorm, ideea este urmatoarea:pana acum nu am avut niciun fel de relatii intime datorita faptului ca nu pot eu...imi este rusine de mine, de copiii mei si chiar de sotul meu sa fac asta. Intrebarea mea este urmatoarea:sa-mi ascult inima sau ratiunea? Va multumesc din suflet pentru. timpul acordat si eventualele raspunsuri date!

Copiii in general sunt un pretext prin care familiile nu se destrama.Insa,ce viata vor avea acesti copii? Ce exemplu vor lua de la tatal lor? Ce educatie vor primi? Ar insemna ca dumneavoastra sa va ocupati in totalitate de ei iar sotul sa isi vada de ale dansului.Nu sunteti obligata sa va distrugeti viata datorita unor principii.Rusinea...asta e trecatoare.Pana la urma, trebuie sa fiti o familie. Daca deja aveti interese diferite nu vad sensul acestei casnicii.Ce faci cu un ceas care nu merge? In prima faza incerci sa il repari. Daca nu merge...il pui intr.o cutie cu vechituri si mergi sa cumperi altul.Mergeti mai departe cu viata.Va salvati si pe dumneavoastra si copiiiVa doresc mult succes si sper ca am fost de folos. Oricand aveti nevoie sa vorbiti, sunt aici si va ascult
O zi placuta

Imi pare rau pentru toti oamenii care se instraineaza unii de altii, asa ca imi pare rau si pentru voi. Te voi ruga sa imi permiti sa las la o parte convenientele si sa iti vorbesc ca si cum ne-am cunoaste de multa vreme. Politetea este buna, isi are rostul ei, insa aici, daca as vorbi reverentios, as simti ca nu ma pot implica.
Inteleg situatia foarte bine, eu am trecut deja printr-un divort care m-a lasat pustiita. Si noi ne-am instrainat, si noi am aruncat cuvinte grele, de ambele parti...
Sa revin... Spui ca iti este rusine... Dar de ce? Pentru ca ai o urma de respect fata de tine si cauti in alta parte consideratia pe care o meriti si pe care nu o mai primesti de la sotul tau? Fata de copii iti faci datoria de mama, nu ii neglijezi, asa ca, crede-ma, incepi sa iti faci datoria si fata de tine, altfel vei ajunge o femeie acra si rea, care va incepe sa se poarte la fel ca sotul. De ce sa lasi sa se intample asta? Cred ca ar trebui sa pleci de langa omul care asa te rasplateste, aruncand jigniri. Cu ce i-ai gresit? De ce sa iti spuna ca se culca cu tine doar pentru ca are o necesitate fizica? Crezi ca te-ai nascut ca sa ajungi batjocura cuiva? Fii responsabila fata de tine, fa din tine o prioritate! Daca vrei sa cresti niste copii fericiti, ai grija ca TU, inaintea tuturor, sa fii fericita! Din cate vezi, esti singurul tau prieten! Pleaca de langa omul acela rau, care a uitat ce ti-a promis atunci cand v-ati casatorit! Nu face din copii un pretext al lasitatii tale, ai grija sa fii cat se poate de fericita si de implinita, este datoria ta! Nimeni nu iti vrea binele, oamenii, in general, se gandesc doar la ei. De ce sa nu o faci si tu? Cred ca esti o femeie frumoasa iar exprimarea te arata isteata si cu capul pe umeri!
Iti doresc sa gasesti puterea sa faci pasul acela hotarator, oricat de greu ti-ar fi! Dupa aceea vei vedea ca a meritat!
Numai bine!

Din moment ce numai o viata avem eu zic sa ti asculti inima

Du-te naibii ca tot aia este.Inima si ratiunea sint una amindoua pentru ca nu pot exista altfel.Sint componentele unui singur organism.Si nu mai aburi oamenii cu 4 ani de abstinenta ca doar nu vorbesti cu copii.Totul a inceput cu mult timp inainte si sotul dindu-si seama, a incercat, inutil de altfel, cu "tirfa si toata purtarea urita"sa te trezeasca sau sa mai salveze ceva.Nu-ti este rusine de nimeni pentru ca altfel ai recunoaste dar, probabil, mai sint unele facilitati de cistigat de la sot pozind in victima.Succes doamna, dar nu uitati ca totul se plateste si, unii dintre noi, tocmai asta nu vrem.Stiti ce gust are tarina? Vom afla doamna, vom afla.

Buna ziua d-nule Harciog,
Da, aveti dreptate atunci cand spuneti ca inima si ratiunea "sunt una amindoua pentru ca nu pot exista altfel"...sunt perfect de acord cu opinia d-vostra,dar doar aici aveti dreptate.
Nu am spus ca exista abstineneta de patru ani(daca citeati mai cu atentie ceea ce am scris.).Si nu am mintit cu nimic in ceea ce am scris,cu absolut nimic... ba din contra nu am spus multe lucruri urate despre sotul meu(faptul ca m-a insela la "greu" cand eu eram insarcinata cu fiul nostru, faptul ca nu da un ban in casa, faptul ca a trecut printr-un test de paternitate, etc).Nu am nimic de castigat de la sot pentru faptul ca toate bunurile sunt pe numele ambilor soti, doar eu sunt ceea care da banii in casa, eu ma ocup de tot ce insesamna copii si casa.Nu am incercat sa ma justific in fata d-voastra sau a alcuiva, dar asta este purul adevar.Va respect opinia d-voastra chiar daca este departe de adevar si mai am o curiozitate...d-voastra stiti ce gust are tarana? Ziua buna d-nule Hargiog!

Va inselati amarnic d-nule Hargiog, cand spuneti ca mint.Pai de ce a-si mintii, ma cunoaste cineva de aici...nu? Eu am pus o intrebare referitoare la framantarile mele zilnice, o intrebare in care am expus adevarul "gol-golut" pentru faptul ca-mi doresc sa gasesc un posibil raspuns..sau nu stiu, poate a fost vorba doar de o descarcare, descarcare(destainuire) pe care nu o puteam face in viata de zi cu zi si cu persoanele apropiate mie.
Oricum, eu respect opinia d-voastra chiar daca este atat de departe de adevar si va doresc o zi cat mai buna d-voastra si tuturor care s-au oferit sa-mi raspunda.

Doamna adevarurile noastre difera in functie de ceea ce simtim pe moment.Deci daca spun ca "iubesc"poate avea valabilitate pe moment caci peste doua, trei zile, luni, ani, s-ar putea sa nu fie decit amintire dragostea aia.Deci si deciziile noastre au aceeasi cauza in ceea ce simtim acum.Incercarea de a arunca motanul nu mi se pare decit ceva ieftin, de domeniul de a mai cistiga ceva pe scara moralitatii. Spune drept, asta vreau, asta simt si asta o sa fac.

Am uitat sa spun de ce gust are tarina doamna.E un gust neplacut dar care se impune totusi cind stringi dintii doamna. Daca am spus ca se impune cred ca intelegeti ca nu mai este nici o alta alternativa.

Domnule...Hargiog(scuzati-mi modul de adresare, dar asa va intitulati asa va numesc) faptul ca ma blamati nu ma face sa nu apreciez modul d-voastra de gandire... just si la obiect.La o prima vedere si eu poate gandeam ca d-voastra, cu toate ca printre randuri scrise de d-voastra simt ca sunteti un simpatizant al "zicerilor" lui Napoleon Bonaparte si in special a uneia dintre ele:"Toate femeile sunt curve mai puţin mama şi soră-mea. Dar, să nu uităm că şi ele sunt femei"
Ziua buna d-nule si ce-i interesant e faptul ca ....cugetarile d-voastre m-au contrariat si mi-au dat de gandit.

Stimata Doamna nu va mai expuneti problema peste tot, unele persoane nu sunt capabile sa inteleaga din motive culturale, sentimentale. Sfatul meu este sa cereti ajutorul unui psiholog, sa analizati cu acesta relatia de familia, amoroasa si abia apoi sa luati o decizie. Este pacat sa renuntati la familie, dar este pacat sa renuntati si la iubire, deci este important sa luati decizia cea mai buna si mai corecta pentru a nu avea de suferit toata viata. Daca va este mai usor intrati pe www.topexperti.ro - platforma de comunicare care ofera consiliere psihologica online. Vorbiti cu un psiholog prin mail sau chat dela dvs. de acasa. Multa liniste si intelepciune

Da-ti-l dreacu pe Napoleon si pe mine doamna.Va ceream doar sa traiti.atit.

Deci tu vrei sa un sfat de la noi, vrei sa stii ce e mai bine sa faci. Depinde de ce rezultat vrei sa obtii. Daca renunti la amantul ala probabil ca sotul tau o sa continue sa bea si sa se comporte urat cu tine, dar macar stii ca tu nu esti vinovata ca el bea. Sau ai putea sa iti parasesti sotul, sa impartiti averea si copii si tu sa te muti la amantul tau care azi te iubeste dar maine nu se stie. Ca sa nu mai zic de juramantul pe care l-ai depus cand te-ai casatorit (nu stiu cat de credincioasa esti si nici nu imi pasa, iti spun asta ca sa imi fac datoria) iar daca incalci acel juramant te faci vinovata in fata lui Dumnezeu si apoi adulterul nu e un pacat usor. Nu stiu ce planuri ai tu pentru viata vesnica dar se pare ca nu iti prea pasa. Si sa nu uitam de copii care au nevoie de ambii parinti, o sa zici ca nu au nevoie de un tata alcoolic dar crede-ma ca nu o sa le placa prea mult nici de noul ''tata''. Acum tu hotarasti ce faci.

Ratiunea iti spune sa ramai in continuare cu sotul tau pentru copii.E si normal.Dar inima ta isi doreste fericire, nu dispretuire din partea barbatului care candva l-ai iubit si poate inca il mai iubesti.Intrebarea mea e, cum s-a ajuns in situatia asta? din ce cauza s-a produs schimbarea asta din partea lui? din moment ce s-a scufundat in alcool. Poate ar trebui sa incerci sa vb cu el, sa vezi daca se mai poate face ceva pentru salvarea casniciei voastre. daca nu ar trebui sa va despartiti pe cale amiabila, pentru ca nu e corect nici pentru tine nici pentru el sa traiti asa.