Sper din suflet sa ma puteti ajuta si sa cititi intrebarea mea.Am ajuns sa imi fie mult mai greu in liceu, greu sa port o conversatie cu un baiat, spre exemplu, numai din cauza intamplarilor prin care am trecut in generala.Era destul de slabuta, asa ca atunci cand baietii incercau sa pipaie fetele "in joaca", cu toate ca incercam sa ma opun, nu puteam, fiind inferioara fizic unui baiat.I-am spus mamei si dirigintei, am primit raspunsuri precum:"lasa, sunt copii nesimtiti, numai ii baga in seama si o sa te lase in pace", "e vina ta, tu le permiti", sau "X-lescule, sa o lasi in pace, bine?" si nimic mai mult.Nu am fost niciodata o fata care sa provoace scandaluri sau probleme, incercam sa ma tin departe de conflicte.Singurul lucru era ca nu acceptam nicio propunere din partea unui baiat, cu toate ca eram frumusica si baietii ma urmareau cu privirea, eram constienta si totusi consideram ca nu aveam varsta la care sa am o relatie, voiam sa ma axez pe invatat sau pur si simplu eram timida si nu ma simteam pregatita pentru o relatie in sine.Nu ma imbracam ostentativ si chiar nu inteleg de ce nu eram lasata in pace, pana cand nu am primit un raspuns in timp ce tot incercau sa ma tina si sa ma pipaie, precum "ba, cate aere pe fata asta, ce mai ai de zis acum?".O idiotenie, cat de jos trebuie sa ajungi ca baiat, incat sa agresezi o fata doar pentru ca nu se uita la tine? Atunci am lovit cum am nimerit ca sa scap, avand in vedere ca unul dintre ei era unul dintre colegii care nu se lasa cu una cu doua.Cu toate acestea, de atunci au lasat-o mai moale, desi incercau in continuare, dar ma pipaiau doar cand ma prindeau neatenta, apoi se departau...totusi, am ramas cu o frica, de fiecare data cand vedeam si de fiecare data cand vad un baiat, simt frica, nevoia de a ma apara, sau dorinta de a ma departa, dar totusi, in timp mi-am mai controlat reactiile, desi inca sunt momente in care pur si simplu vreau sa fug sau sa-mi strang strans mainile in jurul meu.
In clasa a VIII-a, aveam un coleg de care ma apropiasem, se purta frumos cu mine si cu o colega de-a mea(eram genul ala lipicios de BFF cum vezi numai in filmele ieftine), de fapt am ajuns sa ma apropii mai mult de el prin intermediul ei.Am trecut cu vederea ca mi-a cerut sa fim impreuna prin intermediul calculatorului si nu fata in fata.Era un baiat cu bun simt, familia mea il placea, el parea sa fie ok...pana cand a incercat sa ma sarute(pentru prima data) de fata cu toata gasca, am intrat iar in starea aia si m-am dat cativa pasi inapoi, refuzandu-l vizibil. Poate a considerat ca l-am injosit, a devenit rece in timp, iar eu ma simteam jenata de gestul pe care il facusem, apoi in timpul unei pauze, un ultimele saptamani de scoala, am avut inca un incident in care un baiat a incercat sa ma pipaie, am vrut sa il lovesc, dar mi-a sucit mainile la spate si nu mi-a dat drumul pana cand nu am cazut in genunchi de durere plangand."Cavalerul" meu stand pe un scaun, privind langa prietena mea, fara nicio reactie.Am incheiat relatie la scurt timp.
Am ajuns la liceu, apoi intr-o pauza, discutand cu fetele am ajuns si la topicul baieti and co., iar cand asta s-a intamplat am primit un comentariu de la o fosta colega precum "a, ala, pai ala, ala era si cu sora aia de suflet a ei".Am negat si mi-a venit sa intru in pamant de rusine pentru ca si eu simtisem "putintica" atractie intre cei doi, cand stai langa un om vrei, nu vrei, tot sesizezi ca ceva nu e ok.
Acum a trecut un an, vreau sa trec mai departe.Mama m-a ascultat si a recunoscut ca nu i-a trecut prin cap ca m-ar fi putut afecta intr-atat, a cautat psihologi in Bucuresti, dar am gasit numai barbati, iar eu inca voiam o femeie, as fi putut vorbi mai deschis despre tot, despre incidentele din generala. care desi pareau nevinovate, si-au lasat amprenta; am lasat-o balta si cu psihologii pentru ca eu paream mai interesata decat ea, o facea mai mult ca sa se achite pentru ca se simtea vinovata.Inca un hop in relatia mea cu baietii ar mai fi divortul parintilor mei, din cauza alcoolului si violentei asupra mamei(a plesnit-o de fata cu prietenii mei, desi si eu mi-am luat o palma odata, pentru ca nu m-am grabit sa-i aduc ce voia, aveam doar cativa anisori, mi-a dat sangele si totusi nu i-am spus mamei, totusi m-a bagat in sperieti de-abinelea; despre majoritatea cazurilor am aflat aia dupa divortul lor, mama a incercat sa ma tina cat mai departe de scenele respective)- dupa divort aproape am trecut printr-o depresie, ca sa numai spun ca la o luna a murit bunica mea din partea tatalui care mi-a fost extrem de apropiata.Am devenit nepasatoare, notele au inceput sa scada, pana am intrat la liceu si am decis sa imi repar situatia.
Vreau totusi sa stiu cum pot trece si singura peste asta? Cum ma pot eu apropia sentimental de un baiat cand tot ce imi vine in minte e asocierea cu atingeri nedorite, alcool, violenta si momentul in care oricand altul ar fi in stare sa nu ma ajute la nevoie?
Scuzati lungimea intrebarii si eventualele greseli, eu m-am mai uitat pe ea, dar poate s-au strecurat cateva fara sa imi dau seama. Apreciez raspunsurile, dau funda.

Am citit de 2 ori postul tau. As dori sa te ajut cu cea mai mare placere daca mi-ai permite. Cred ca o pot face.
Ar fii multe de spus si nu cred ca pe site te pot ajuta pe deplin.
Daca esti dispusa sa accepti ajutorul meu, btzbtz10 (id-ul meu).
Voi incerca sa iti arat ca, baietii, nu sunt atat de rai pe cat crezi.

Recunosc ca avem unele momente in care depasim limita nesimtirii cu scopul de a arata lumii ce "masculi feroce" suntem. Dar avem si noi suflet exact ca fetele. Nu suntem ceva de speriat.

Traieste-ti viata fara a asculta sfaturile noastre.Nu pot sa te ajut pentru ca nu-ti pot cere sa faci ce as face eu dar sint sigur ca tot ce ti s-a intimplat pina acum e ceva normal iar un caracter care a reusit sa se impuna de atitea ori sint sigur ca cel mai usor e sa se invinga pe sine cind va gasi adevarata dragoste.Succes.

Numai golani si si nesimtite sant la liceu si tu trebuie sa te izolezi pana ajungi la facultate iar acolo sigur gasesti tipi intregi la minte chiar daca sant putini.

Iata educatia poporului roman! Barbtaul este "barbat" numai daca este violent si aventurier (oh, cuvintul ala care i-ar defini corect, nu pot sa-l spun aici). Din tot ce ai scris si cum ai scris, inteleg ca esti o fata cu capul pe umeri dar, slaba ca toate femeile (exceptindu-le pe cele "usoare"). Fiind inca tinara, iti va fi greu. Din pacate, societatea te va "educa". Va trebui sa inveti sa dai replici dure (nu porcoase), sa bati cu gura fiindca barbatii au mai multa forta decit femeile. Colegii tai, din pacate, au descoperit ca acest lucru nu iti place. Si de fapt, carei femei normale i-ar place?
Eu nu cred in psihologi. Am vazut cazuri in care oamenii ieseau mai bulversati de la ei decit inainte. Pentru ca (din pacate) si ei vin cu raspunsuri de genul: revizuieste-ti atitudinea, este vina ta daca..., maturizeaza-te.
Nu-ti ramine decit sa te obraznicesti usor, sa le raspunzi astfel incit sa-i faci de rusine. Sint ei la virsta teribilismului, dar exact la virsta cind sint instabili, inca nu stiu ce vor in afara de sex. Dar sa nu fii vulgara fiindca in ochii lor vei cadea in extrema cealalta. Vor spune ca ai devenit o femeie usoara si accesibila.
Fii puternica draga mea! Puternica psihic. Reincepe sa inveti si sa iei note bune. Asta ii va face sa te mai priveasca si altfel. Dar mai ales te va ajuta in viata. Succes la scoala!

Daca esti frumoasa ai toate sansele sa atragi pe langa tine toti nemernicii, golanii si alte specimene. Daca esti moale o sa ai de suferit din cauza lor. Binenteles ca acum nu toti sunt la fel, insa daca un baiat vrea sa fie cu tine o sati dovedeasca numai tie, nu in fata prietenilor ca si cum ar incerca sa castige un trofeu si apoi sa se laude.

Dupa felul cum scrii se vede ca esti o fata educata si cu capul pe umeri.Problemele tale cu baietii se trag din copilarie, de la problemene cu tatal tau.Eu zic ca ar trebui sa mai cauti un psiholog in continuare sau sa apelezi la ajutorul celui de la liceu
(fiecare scoala are un psiholog)cu care poti vorbii gratis despre problemele tale.Stiu ca e greu dar primul lucru care trebuie sa-l faci este sa nu te lasi batuta orice ar fi.Nu toti baietii/barbatii sunt la fel cum nu toate fetele/femeile sunt la fel.Eu te sfatuiesc sa incerci sa te imprietenesti cu baietii in continuare iar daca unul dintre ei vrea ceva mai mult decat pietenie sa il refuzi sau daca crezi ca este un baiat ok sa-i explici pe scurt prin ce ai trecut dar, doar daca esti sigura ca poate intelege.Baietii in liceu se poarta destul de ok(cu exceptiile de cocalari si badarani)dar oricat de ok ar fi el tot te v-a atinge, fie ca te saruta pe obraz de la revedere fie ca te ia in brate etc.Cand se intampla asta tebuie sa iti repeti in cap ca nu e nimic rau si ca nu ti se intampla nimic.Aceste atingeri sunt normale nu ai cum sa le eviti.Cu timpul daca poti sa le stapanesti pe acestea o sa poti trece si peste un sarut sau mai mult.Stiu ca e greu si pare imposibil dar trebuie sa-ti infrangi temerile.Gandeste-te cat de bine te-ai simtii daca nu ai mai avea aceasta problema.Iao usor si nu te gandi la fiecare baiat ca la o posibila relatie, compota-te normal si fii tu insuti astfel vei atrage un baiat potribit si nu unul prost crescut.Nu judeca dupa aparente pentru ca daca ai observat baietii sunt foare diferiti in particular fata de in cadrul gastii.( instinctul de turma )
Cel mai bine ar fi sa acepti un barbat ca psiholog pentru ca te-ar ajuta mai mult dar daca chiar nu poti e bine si o femeie.CURAJ si daca mai ai intrebari imi poti da mesaj

Nu poti sa treci singura din pacate pentru ca nu te-ai maturizat suficient demult si cand suntem in depresie suntem foarte subiectivi pot insa sa vorbesc cu tine si sa incerc sa te ajut daca imi dai un id...cunosc problemele de genul pe carfe le ai si din pacate ai tai nu au reactionat cum trebuia de la inceput..nu este nici prea tarziu nici altfel pur si simplu e bine ca stii ca ai o problema hai sa incepem sa o si rezolvam. Tine de perspective, de rationamente si de modul in care te privesti tu pe tine astfel incat la un moment dat sa iti schimbi perspectiva si sa redevii linistita si independenta indiferent de ce se intampla in jurul tau. Sper ca o sa vorbim..succes

Nu trebuie sa ii ceri sa faca ce ai face tu pentru ai oferii ajutor. Daca ii explici, ii dai un raspuns intrebarilor la care ea nu reuseste sa gaseasca un raspuns, un raspuns care o va face sa inteleaga anumite aspecte legate de comportamentul unui baiat, cred ca o va ajuta. Nu spun ca acest lucru ii va rezolva problema, dar, fiecare sfat, parere sau explicatie care ii este de folos, conteaza.

M-am referit doar ca nu o putem ajuta cerindu-i sa traiasca in locul nostru pentru ca nu-i posibil si nici noi nu putem in locul ei.Singurul sansa este sa o ajutam sa se regaseasca, sa fie ea insasi si sa poata merge mai departe.Hai sa spunem ca va face ca unul din noi, asta nu se va putea decit pina unde am sfatuit-o.Si mai departe ce va face?

Asta este si ideea. Nu va avea cum sa faca ca noi din moment ce noi nu ii cerem sa faca ceva. Ajutorul de care are ea nevoie nu implica "Asta trebuie sa faci, sa nu faci asa, e mai bine sa faci asa". Nu ii vom cere sa faca nimic. O putem ajuta doar cu pareri, explicatii. In acest mod o putem ajuta:
Ea: De ce acel baiat este nesimtit cu mine de fiecare data si imi vorbeste urat?
Eu: Eu cred ca te place. Vede ca tu il ignori si se oftica. Dar tu, fiind fata inteligenta, il poti potolii repede folosindu-te doar de vorbe. Daca ii spui ceva de genul "Stii, imi pare rau pentru tine sincer. Inteleg, vrei compensare pentru chestia aia minuscula din pantaloni si ca rezolvare, nesimtirea ta este enorma" cand vei trece pe langa el a doua zii, va tine capul in pamant de rusine. Probabil iti va da si "Buna" cu jumatate de gura

Nu ii spunem sa faca ceva. Ii aratam cum sa se poarte cu noi, baietii.

In sfarsit, vad si eu un mesaj care, desi este lung, este in general coerent si aproape fara greseli gramaticale. Felicitari! Singurul pasaj care nu prea face sens (sau poate nu l-am inteles eu) este acolo unde zici ceva despre "sora de suflet", ca ti-a venit sa intri in pamant de rusine.
In rest, sfaturile pe care le-ai primit pana acum (in special sfatul lui valyvly) mi se par ok.

E greu pana il gasesti, lasa-l sa te gaseasca el, o sa-l recunosti dupa comportament, bun simt, apoi, cica, baietii iubesc mai puternic decat fetele, o sa te apere si o sa aiba grija de tine mereu, asa ca in loc de alcool & co. gandeste-te cat il iubesti tu si ce ai face pentru el, apoi gandeste-te ca el te iubeste mai mult si ar face mai multe pentru tine
Bafta!

Uau, nu am crezut ca exista oameni cu o viata asa de naspa, si eu credeam ca viata mea e grea ca nu imi merge nfs world si ce jocuri mai vreau eu. Nimeni de pe TPU nu te poate ajuta cat ai tu nevoie dar daca iti intorci fata catre Dumnezeu, El te va ajuta.

Daca vrei un raspuns noi nu te putem ajuta pentru ca fiecare aro o parere si nu sti care e,,,, este o singura persoana cine sa te ajute el este DUMNEZEU cerei sa te ajute si te va ajuta.