Sunt foarte suparata pe ai mei. Poimaine e ziua fratelui meu si am fost cu mama sa-i luam un cadou.Am luat ce trebuia si inainte sa plecam din magazin, am vazut niste incaltari care mi-au placut foarte foarte mult.Si a zis direct "NU!" desi avea bani si nici nu erau scumpe.Inainte de Craciun ea si cu tata mi-au luat niste oribilitati de ghete,pe care nu le sufar si mi-a zis ca pana la anul nu-mi mai cumpara ghete.Dar nu asta e problema,problema e ca de cand ma stiu fratele meu a fost mai important decat mine pentru ei,pentru faptul ca el e primul nascut.Ok, problema lor, dar nici macar nu ascund asta si ma fac sa ma simt ca un nimic in familia asta.De ziua mea au uitat cu desavarsire,dar nu pot sa uit momentul cand am facut o "conferinta" de familie pentru a-i planui ziua fratelui meu si nu pot sa uit momentele cand pe mine ma tarau prin magazine cand fratele meu vroia ceva,iar mie mi-au bagat mereu replica cu "nu avem bani" (dar pentru el aveau bani,culmea).Si nu pot zice ca-s nenorocita, nu le cer lucruri de firma sau nu stiu ce gadget-uri, de fapt nici nu mai indraznesc sa le cer ceva.Ma trateaza ca un nimic.Vor sa fac curat in casa,tot,dar isi bat joc de mine.N-am comentat niciodata cand a fost sa fac curat,nu le-am zis ca vreau haine decat foarte rar si oricum, erau destul de ieftine, dar ei pur si simplu uita de mine.Sau isi bat joc inentionat.
Ce sa fac in situatia asta? Tin totul in mine si ma macina toate astea,dar m-am saturat sa ma trateze de parca eu nu contez,iar el e printisorul lor. Vreau sa plec si as putea s-o fac, numai ca eu fata de ei, m-as simti vinovata daca ar suferi de pe urma mea.Deci sa plec sau sa stau si sa inghit in continuare? De vorbit cu ei nu se poate, sunt prea incuiati.

Nu stiu ce sa zic. Tot ce poti sa faci e sa incerci sa vorbesti cu ei. Cati ani ai? Esti mai mare ca fratele tau? Ai incercat sa iesi in evidenta cu ceva? Cu niste note bune la scoala sau cu un premiu la vreun concurs? In locul tau nu as suporta asa de multe. Ai incercat sa ceri ajutorul cuiva? Dirigintelui (in caz ca esti la scoala) sau unei alte rude? Probabil ei te vor ajuta sa faci ceva in privinta asta. Sper ca te-am ajutat!

Te sfatuiesc sa vorbesti cu fratele tau, o ruda mai apropiata sau cu dirigintele de la scoala. Cineva mai matur.

Spune.le toate astea.
In cazul in care nu se poate discuta cu ei (stiu cum e), muta.te. O sa fii mult mai ok.
Ideea este sa te poti intretine, sa ai o baza, sa nu depinzi de ei dupa ce te muti.
Sunt doua variante: ori realizeaza ca au gresit, te cheama inapoi si lucrurile se schimba, ori nu o sa le pese si tu o sa fii oaia neagra care face lucrurile de capul ei.
Nu ai de ce sa te simti vinovata, nu esti datoare sa suporti umilinte si sa fii desconsiderata.
Dar, repet, ideea este daca pleci sa te poti descurca pe cont propriu.

Vorbeste cu ei si sunele ca te simti ignorata, deoarece nu te baga in seama. ZZile c aai nevoie si tu de afectiune, de iubire ca fratele tau.

Păi cred că îți pot răspunde...
Eu nu am frați sau surori, dar părinții mei nici pe mine nu ma prea ascultă. Păi eu am încercat să le spun verde în față și au fost mustrați la conștiință. Dar pentru. a ascunde, m-au certat, deci asta a fost.
Încearcă să le faci o zi două pe plac și ce le place lor, apoi le spui verde în față, mai cu încetoșorul. Probabil se vor supăra, dar spune-le ca mai au un copil cu drepturi egale Succes!

Este foarte ciudat ce ti se intampla tie pentru ca de obicei cei faforizati de parinti sunt cei mai mici. Eu as spune sa incerci sa vorbesti cu ei sa le spui si opinia ta pentru ca sa stai sa e macini asa in tine nu e o idee prea stralucita. Te-ai gandit ca ei il favorizeaza pe el doar ca sa-i dea mai multa incredere in el... daca ai spus ca el invata mai prost de cat tine si se comporta mai rau, poate din aceasta cauza se comporta asa...

Poate ar trebui sa pleci sa te muti singura sa ti gasesti un loc de munca intai dar asta depinde cati ani ai. daca esti minora incearca sa mai vb cu ei daca se poate sau cu fratele tau, asa poate el le va explica parintilor tai, nu poti chiar sa pleci sa dispari..mai ales daca esti mica... oricum imi pare rau prin ce treci...in mare parte te inteleg pentru ca si eu am trecut prin asa ceva