Sunt împreună cu iubitul meu de 3 ani jumătate (eu am 21 de ani, iar el 31) iar de aproape 2 ani locuim împreună în altă țară (el are familie și prieteni aici, eu sunt singură). Mi-a spus înainte să ne mutăm, că urma să mă ceară, dar au trecut aproape 2 ani și nimic. Mereu spune că o va face, apoi aplică "am vrut să te cer atunci/urma să te cer". Și mereu aduce vorba de bani în discuție, că nu are de unde să scoată sute de euro pentru un inel, deși i-am spus că poate fi și sub 50 de euro, nu valoarea conta (nici măcar de aur nu vreau, eu prefer argintul. Am doar două bijuterii de aur ce au fost cadou). Ce ar trebui să cred sau să fac? În ultimul an nici nu am mai vorbit de căsătorie pentru că mă doare sufletul primind un "urma să, /urmează". Dar când mă îngrijorez pentru faptul că îmi întârzie menstruația, speră să fiu însărcinată. Nu o spune clar, dar doar asta dă de înțeles spunând "îmi faci o fetiță?". Sunt șanse să exagerez eu și să gândesc greșit?

Crezi ca doar prezenta inelului si o petrecere vor fi cele care definesc relatia voastra?

Atata timp cat sunteti fericiti si va bucurati unul de altul, de ce sa pui presiune pe el pentru a te cere? Daca vezi din partea lui ca-si doreste (nu ma refer la actiunea de a cumpara inelul sau sa-ti promita ca iti va lua inelul, ci la actiunile si modul in care se comporta cu tine)

Realmente, inelul e scump, iar nunta de sute de ori si mai scumpa poate chiar nu-si permite sau cel putin isi doreste sa faca toate aceste chestiuni cu un confort mai mare financiar.

Cred ca presiunea asta sociala ne poate determina sa fim asa,, ahtiați" pe ideea de nunta, pe cand mi se pare ca a devenit mai mult un business, dar poate e parerea mea...

Si inca o chestie - nu ar fi mai frumos sa fii luata prin surprindere, decat sa fii ceruta dupa ce l-ai intrebat de multe ori?

Pai daca vrei neaparat sa va casatoriti spune-i ca nu vrei nunta mare si nici inel de aur asa cum ia-i mai spus deja, tu vrei doar ca sa va casatoriti iar daca pana la anul pana in luna x nu va casatoriti tu il parasesti si-ti cauti alta relatie ca nu vrei sa stai asa nemaritata mereu iar dupa cum vezi tu el nu te va cere niciodata! Cu asta il vei speria putin si te va cere de sotie iar daca nu atunci fi sigura ca nu se va intampla niciodata asa ca poti sa-ti vezi de viata ta. Si fi sigura ca nu vei ramane singura pentru ca esti inca la inceput de drum, esti tanara, ai multe de invatat, prima lectie asta sa fie: fi sigura pe tine si ia atitudine ca altfel nu vei obtine nimic in viata!

De ce tii neaparat sa va casatoriti? Si daca stati asa ce? Mai ales ca se stie ca dupa casatorie de multe ori se schimba chestiile in rau.

Daca nu vrea acum, ca e clar ca nu vrea, lasa-l asa, nu ai de ce sa te grabesti. Daca nu vrei sa ramai insarcinata, te protejezi, daca ramai si nu ai siguranta ca te ia, iti asumi.
Daca va e bina acum si te simti bine cu el, atat conteaza.

Esti tanara,ai timp,slava Domnului.
Posibil nu esti chiar prototipul de femeie pe care sa isi dorească sa o ia de nevasta.
Nu stiu criteriile lui, dar cu siguranța ceva din comportamentul tau il demotivează.
Ca fabulează despre copii, asta este asa, ca o gluma, ca ar vrea sa- i faci o fetita.
Barbatii mai spun si ce cred ei ca te- ar impresiona.
Tu fii atenta la fapte.
Poate gasesti pe cineva care sa te iubească, sa te aprecieze, sa te ceara de sotie si sa iti fie barbat de nadejde si tata la copii.
Este foarte frumos ca nu esti pretențioasa, dar se pare ca esti confundata.

Îi zici că ori vă căsătoriți - ori de acum înainte o faceți doar pe bani. Să vezi tu atunci inel cu diamant și nuntă ca în povești.

Nu este faptul că țin neapărat. Eu mai aduceam în discuție subiectul ăsta dar mă refeream la viitor, cândva. Și, cumva, mi-a băgat în cap (poate fără intenție) că și-ar dori curând iar mintea mi-a stat numai la asta. Sunt șanse mari să exagerez eu lucrurile, dar când vine vorba de el, mereu am simțit că, calc pe cioburi de sticlă.

M-am gândit și să îi dau "termen limită", dar cumva nu mi se părea corect față de el. Nu va mai fi din suflet dacă îi pun condiții. Problema este că el este o persoană foarte delăsătoare, trebuie împins de la spate cu orice, orice. Iar toate lucrurile astea se învârt prin mintea mea și uneori debitez și gândesc doar aiurea.

M-am gândit și la asta. Îi spuneam că ar fi bine să ne separăm drumurile, că poate nu suntem potiviți unul pentru celălalt, și ce este al nostru ne așteaptă undeva acolo. Sau poate, nu este acesta timpul nostru, timpul pentru un "noi". Dar mereu și mereu era împotriva acestui gând, și uneori ne certam pe tema asta. Este și ciudat, genul de sfaturi pe care le primesc acum, le-am dat și eu la rândul meu. Dar acum... Am început să simt că este o relație toxică din punct de vedere emoțional. Nu este un băiat rău, nu mă înjură, nu mă lovește, Doamne Ferește de așa ceva. Dar simt că începem să ne facem rău, iar el nu vrea să accepte lucrul ăsta.

Iti faci iluzii.
Cum permiti cuiva sa te tina in sah 2 ani?
Tu esti de acord sa faci copil in afara casatoriei? El nu si-a luat absolut nici un angajament pana in momentul de fata. Crezi ca va fi acolo sa creasca copilul?
Spui ca esti singura acolo. Esti sigura pe tine ca poti creste singura un copil? Nu vei putea reveni in tara cu copilul decat daca obtii custodia. Iar fara un sprijin (cineva sa aiba grija de copil cat timp tu mergi la munca), nu ai sanse sa obtii custodia. Daca nu muncesti, ai zero sanse.

Astea sunt intrebarile la care trebui sa raspunzi singura.

Poti sa te muti singura? Lasa-l sa inteleaga ca daca nu isi ia un angajament fata de tine, te va pierde. Nu iti complica existenta cu un copil, daca nu ai pe cine sa te bazezi.

Nu te simti bine in relatia asta.

Tipul are 31 de ani, nu are nici o scuza pentru comportamentul asta adolescentin. Daca la 31 de ani n-are bani de un inel (200-300 de euro!), atunci e grav!

Cu alta cuvinte e un papa lapte nu o persoana delasatoare! Scuza-ma ca spun lucrurilor pe nume dar asta e, asa este el, deci cum ti-am mai zis: daca nu iei tu relatia in mainile tale si o conduci cum iti place, el nu o va face, nu ai de ales daca te vrei numaidecat casatorita! de fapt majoritatea barbatilor trebuiesc impinsi de la spate cand e vorba de casatorie...
Deci asa cum am mai zis: ii dai o data, ii spui ca nu vrei inele de aur si nici nunta mare ci o pereche de nasi si cativa prieteni, ajuti si tu cu banii cat poti, ba chiar alege si data cand crezi ca ar fi bine pentru amandoi iar asa nu va avea de ales. Si chiar daca pana la data fixata de tine el mereu va zice nu si nu, nici nu te gandi la asta, tu continuati planurile si sa-i spui ori casatoria ori despartirea, tu alegi, dar fi pregatita si pentru esec iar pana se va apropia data se va lasa daca va vedea ca tu esti hotarata ca ori nunta ori despartire iar daca nu asta e, te despati vreo cateva luni de el si vezi cum va reactiona, daca va vrea sa va impacati, ii spui numai daca va casatoriti si continui asa pana cedeaza! Si nu te gandi ce e corect si ce nu! Nici din partea lui nu e corect sa te amageasca mereu si tot o face, atunci fa-o si tu! Succes!

Tu esti o femeie care doreste sa formeze o familie cu un barbat.
Acum ca ai aceasta experiență de relatie, iti va fi putin mai usor sa iti gestionezi criteriile si ceea ce doresti de la un partener.
Daca nu exista armonie si el este superficial , chiar nu contează ce accepta el si ce nu accepta.
Tu incearca sa fii independenta,sa nu depinzi de nimeni si apoi va aparea si un partener care sa iti inspire incredere si sa fie matur, pentru formarea unui parteneriat pe termen foarte lung, eventual pe viata.
Nu este vina niciunuia dintre voi ca relatia nu poate evolua in sens pozitiv.
Atat a fost sa fie.
Faza, ca nu are bani de inel se traduce ca nu doreste sa isi complice viata, ca ar fi un efort prea mare si sa il lasi in saracia lui.
Mai gandeste- te, cine stie, poate este ocupat si il retii.
La varsta ta, ai viitorul inainte si nu ai de ce sa pierzi timp cu un tanar imatur, fara rost si fara sens.
Ideal ca un copil sa se nască într-un mediu stabil, cu parinti maturi si echilibrati care sa ii poata oferi o copilărie fericită.

Urmează să plec înapoi acasă, noi momentan stăm în chirie. Mi-a spus clar că se mută înapoi la părinții lui (tot în chirie stau și ei), nu are de gând să stea și să plătească chiria și să locuiască singur. Deja mă gândesc să închei relația încetul cu încetul.

De peste 6 luni deja nu mă mai simt bine, iar el încearcă pe suta de metri să repare ceva, dar simt că este prea târziu după luni în care eu eram cea care încerca să repare.

Este greu sa inchei un capitol de 3 ani. Insa daca drumul asta nu duce nicaieri, mai bine cobori la prima statie.
Esti mai matura decat erai acum 3 ani, mai inteleapta. Vei face alegeri mult mai bune de-acum inainte! Fruntea sus!
Sa fii iubita!

Nu sunt fericiti. Ea nu e fericita: "când vine vorba de el, mereu am simțit că, calc pe cioburi de sticlă."
Nu se simte in siguranta in relatia asta.

Aia este problema ca exagerezi, faptul ca ti-a stat mintea la asta, inseamna ca vrei neaparat, lasa sa fie cand o fi daca o fi.
Ca il enervezi daca tot insisti.
Lasa sa vina de la el, ca daca nu vine, degeaba insisti, se irita si e posibil sa zica "ia hai la revedere ca m-ai zapacit".

Profita de moment, ce va fi canvda om vedea, sa mai fim pana atunci, ca dupa ce e in lume, punem si problema asa.