| Liliana213sy a întrebat:

Sunt o tânără și am 21 de ani. Sunt de religie penticostală și credința mea a fost mereu un reper important în viața mea. Până de curând, nu am avut nicio relație serioasă, poate și pentru că îmi doream un partener care să împărtășească aceleași principii și valori ca mine.

Anul trecut, însă, viața mi-a făcut o surpriză neașteptată. La muncă am cunoscut un băiat ortodox, diferit de tot ce îmi imaginam că voi alege vreodată. De la început, el a fost atras de mine și a încercat să îmi intre în suflet. Eu, știind diferențele dintre noi, am încercat să păstrez distanța, dar, lucrând împreună, mi-a fost imposibil să nu îl observ. Cu timpul, am început să-l cunosc mai bine, iar inima mea a cedat în fața sentimentelor.

De la bun început, am avut o discuție serioasă. I-am spus clar că nu vreau să renunț la credința mea și că, dacă nu este dispus să se convertească sincer, relația noastră nu are viitor. Spre surprinderea mea, el nu doar că a acceptat, dar mi-a promis că va face acest pas nu doar pentru mine, ci pentru el însuși. În primele luni, a început să vină la biserică, să citească Biblia, să se apropie de Dumnezeu. Entuziasmul lui m-a făcut să cred că poate chiar își dorește această schimbare.

Dar, cu timpul, ceva s-a schimbat. De o vreme, nu mai vorbește despre convertire, nu mai merge la biserică, și pare că această dorință s-a estompat. Eu i-am promis că nu-l voi presa, pentru că o astfel de alegere trebuie să vină din convingere, nu din obligație. Totuși, nu pot să nu mă întreb: va face vreodată acest pas? Sau am crezut într-o promisiune care nu va deveni realitate?

Mă aflu acum într-un punct de incertitudine. Îl iubesc, dar nu știu dacă avem același drum înainte. Oare este doar o etapă prin care trece și va reveni la dorința inițială? Sau trebuie să mă pregătesc pentru posibilitatea că el nu se va schimba niciodată?

Aș vrea să primesc sfaturi de la cei care au trecut prin situații asemănătoare sau care mă pot ajuta să văd lucrurile mai clar.

4 răspunsuri:
| 1onur a răspuns:

Vina nu este a lui.

| Acuden a răspuns:

Nu știu, Liliana, eu, personal, nu văd de ce ar fi atât de importantă diferența de credință. Da, este cu adevărat relevant cât de mari sunt aceste diferențe, însă, dacă nu sunt unele semnificative și vă puteți accepta gândirea diferită, iubindu-vă toată viața, chiar nu văd de ce ar conta atât de mult.

Și eu, la rândul meu, am convingeri diferite față de restul societății în mare parte. Totuși, cele mai de preț pentru mine sunt pacea, iubirea și bunătatea – restul nu sunt atât de relevante, deși sunt mereu în căutarea adevărului și a înțelepciunii.

Chiar dacă cineva se convertește în mod oficial la religia ta, asta nu înseamnă neapărat că va crede, sufletește, cu tărie în tot ceea ce susține acea religie.

Dacă îți dorești cu ardoare ca partenerul tău să îți împărtășească valorile, atunci așteaptă, roagă-te și mulțumește-i lui Dumnezeu cu toată credința că acest partener potrivit va apărea în viața ta.

Totuși, dacă mă întrebi pe mine, câteva diferențe pot fi chiar frumoase, atâta timp cât vă completați reciproc prin ele și există iubire, înțelegere și bunătate.

Tu știi cel mai bine ce îți dorești – sunt trăirile tale.

| Alexia26 a răspuns:

Timpul va rezolva totul. Rabdare!

| Violleta2022 a răspuns:

Nu poti obliga pe nimeni sa se converteasca la o religie in care nu crede, obligandu-l sa mearga la biserica voatra, sa citeasca si sa interpreteze biblia asa cum o faceti voi.

Daca tu-l iubesti atat de mult pe cat afirmi aici, de ce nu renunti tu la credinta ta si te convertesti la ortodoxi?

In viata trebuie sa faci compromisuri daca vrei ca relatia ta sa functioneze, fiindca nimic nu functioenaza fara sa daruiesti.