Treaba sta cam asa.
" Familia " mea, are devieri comportamentale si mentale.
Tata a fost un barbat care a avut probleme cu bautura de cand il stiu, din 7 zile ale saptamanii, cel putin 5 zile venea acasa " rupt ", si pisat pe el, uneori era atat de rupt incat adormea, ca nu mai era in stare sa ramana pe picioare, dar de cele mai multe ori era beat suficient cat sa fie in stare sa isi faca numarul : adica scandaluri cu maicamea, violente atat verbale, cat si fizice, amenintari etc.
Dintotdeauna a fost asa, cu exceptii fiind zilele sarbatorilor cand intalneam cu alti membrii ai familiei, sau cand mergeam la sat in vizita la rudele mamei mele, pentru ca normal, nu se arata de fata cu alte persoane cum este el.
O chestie socanta ce am patit-o prin adolescenta mea, nu mai pot sa-mi aduc aminte exact cati ani aveam 17 - 18 ani, eram aproape tot timpul somnolenta si dormeam de dupa masa ( dupa ce veneam de la scoala ), pana maine zi dimineata cand ma trezea alarma ceasului, ca sa ma pregatesc sa merg din nou la scoala.
Tin minte ( un singur eveniment de genul ) in care nu puteam sa ma trezesc, nu puteam sa deschid ochii, dar am fost constienta pentru cateva secunde, simteam ca sunt penetrata.
Dupa ce m-am trezit, am ignorat complet intamplarea, dat fiind faptul ca nu ma gandeam la asa ceva, ca ar fi posibil asa ceva.
Ghici surpriza?
Am inceput sa am probleme genitale, adica sa imi vina foarte des la baie, sa simt un discomfort, sa ma usture.
Am mers la consult ginecologic, insa medicul la care am fost prima data dupa acea intamplare, nu mi-a facut un control amanuntit, mi-a facut doar o ecografie, dar nu una intra-vaginala, si a zis numai abureli, ca posibil sa am candida, ca poate e o infectie urinara, mi-a dat o plasuta de medicamente, de la care bineinteles ca nu mi-a trecut.
I-am zis mamei mele, pe atunci, ca nu mi-a trecut, la care reactia ei in loc sa fie una de ingrijorare, a fost una de nervi, s-a enervat ca am o problema care nu imi trece, si mi-a dat urmatoarea replica " cu tine numai la taiat se poate ajunge? numai asa merge? ca, daca e asa, mergem sa te taie"
Din momentul acela nu i-am mai zis niciodata de problema aceea, pentru ca logic, dupa reactia ei, s-a vazut cum e ea, ca nu ii pasa, si chiar daca o sa ziceti ca poate a fost nervoasa din alte chestii, ca n-a realizat etc., stati linistiti ca daca era normala, ar fi intrebat sau si-ar fi schimbat atitudinea macar dupa " trecerea nervilor ", lucru ce nu s-a intamplat.
De ani de zile, a stat cu problema asta, pentru ca nimeni nu a facut un control amanuntit cand am mers la ginecologie, iar mie nu imi mai trecea, pana cand al 3-lea ginecolog la care am ajuns, mi-a facut o ecografie intra-vaginala si mi-a spus mirat " tu ai rana ", am fost si eu mirata, si l-am intrebat de la ce poate sa fie rana asta, a zis mirat ca nu stie, si nu a mai zis nimic despre asta, mi-a luat doar o monstra de lichid pentru analize, cred ca pentru papanicolau si mi-a zis sa revin cand ma anunta ca au ajuns rezultatele, iar intre timp sa fac si o analiza de urina.
Am facut analiza de urina, au ajuns si rezultatele, atat la analiza de urina cat si la ginecologie analizele de la monstra de lichid.
Ii dau doctorului analiza de urina si il intreb atat despre asta cat si despre celelalte analize daca e vreo problema, la care el da din cap ca nu, si imi prescrie un tratament, adica ovule de bagat inauntru, dintr-acelea gelatinoase Cervugid se numesc, si driptate pentru imperiorizatea urinara, iar ca si diagnostic a trecut pe fisa ( ca m-am chinuit o gramada sa-i inteleg scrisul ), ceva de genul " cistita subacuta " si " proces inflamator..." - numai stiu ce ca nu am mai inteles.
Bineinteles ca nu mi-a trecut nici dupa tratamentul dat de el, deci habar nu am ce rana am eu de fapt, si o sa caut ca o tampita un ginecolog bun sa vad ce rana, ce probleme sunt, daca sun de ordin ginecologic, daca nu voi cauta un urolog bun, dar din urma carora sa nu mai ajung sa umblu din medic in medic si sa-mi prelungesc problemele, pentru ca dea e cronic, si cine stie cat de dificil se va mai vindeca ce am, mai ales ca dupa lipsa de profesionalism prin care am trecut cu ceilalti medici ca n-au fost in stare sa dea un diagnostic calumea, m-au lasat sceptica cu privire la comportamentul a multor medici cand cineva se prezinta cu o problema.
In urma a ce am scris mai sus, va dati seama ce banuiesc nu? oribil..as spera sa nu fie adevarat, dar si intamplarea aia in timp ce dormeam, si faptul ca eram somnolenta excesiv si dormeam dusa, si problemele ginecologice dupa..., mai ales ca nu am avut pe la varsta aia multi parteneri sexuali si nu am avut parte in nici un caz de sex agresiv care sa-mi fi provocat probleme rani, am avut pe atunci un singur partener cu, care am intretinut de cateva ori ( putine ori ) relatii sexuale.
Sincera sa fiu, eu pana in prezent, parca nu puteam sa percep ca mi s-ar fi putut intampla asa ceva, de asta nici nu m-am gandit atat de mult la intamplarea aia, am si uitat, nici nu am facut asocierea intre ce am patit cand dormeam cu problema care a ramas cronica pana in prezent.
Dar in prezent, dafiind faptul ca am vazut din ce in ce mai mult tulburarile comportamentale, atat ale tatalui meu cat si ale mamei, mi-am adus aminte, si am inceput sa fac legatura.
Legat de problema medicala pe care o am in prezent, de care vi-am zis, va dati seama ca nu mai am ce **** sa fac decat sa gasesc un medic bun sa vada ce e acolo si sa ma tratez eficient, nu am ce sa-i fac tatalui meu, ca nu pot dovedii nimic nici daca s-a intamplat asta...iar eu cred in proportie de 99 % ca s-a intamplat, pentru ca eram constienta, dar nu ma puteam trezii.
Trecem la mama mea, a divortat de taicamiu cand aveam eu varsta de 20 de ani, pentru ca abuzurile verbale, fizice, si amenintarile incepeau sa fie din ce in ce mai grave, adica deja o ameninta cu moartea si ii era frica sa mai stea acasa, nestiind ce s-ar putea intampla pana la urma cand o sa se intoarca din nou acasa de la baut ( pentru ca venea beat, ameninta, iar dupa pleca din nou la baut ).
Asa ca a propus maicamea : " hai sa plecam ", am plecat la o cunostiinta de-a ei, dupa care am mers la politie, am facut plangere, adica ea a facut plangere, iar eu am dat de asemenea declaratie ca si martora la abuzurile si amenintarile lui vis - a - vi de ea, dupa care a venit unul dintre politisti cu noi, ca sa ne putem lua lucrurile noastre de acasa, fara sa iasa cu scandal, taicamiu era acasa cu un tovaras dea-l lui, " de pahar", a ramas surprins, dar nu a schitat nimic, n-a comentat, a ramas cuminte la masa.
Dupa ce am plecat de acolo maicamea a intentat actele de divort, iar el a zis ca nu ii acorda divortul decat daca retrage plangerea, ceea ce a si facut maicamea, a retras plangerea, ca sa decurga mai repede divortul si sa se faca mai repede partajul, pentru ca stateam in chirie, si voiam neaparat banii de la partaj sa ne putem cumpara si noi o locuinta, la care intre timp am strans diferenta de bani.
Pe maicamea eu o consideram cat de cat normala cat era casatorita cu taicamiu, probabil fiind abuzata mai tot timpul, se simea victima si empatiza mai bine cu lumea din jur, insa dupa ce a iesit din situatia asta am avut surpriza sa fie la fel de oribila ca si el, cu o singura diferenta, aceea ca ea nu e si alcoolica.
Deci a luat-o razna , mai intai m-a convins sa-mi dau demisia de la restaurantul unde lucram de un an de zile ca si ospatara, spunandu-mi ca ne deschidem o firma amandoua, a deschis intr-adevar o firma, dar eu ii lucram ca si anagajata, trecuta la 4 ore de lucru pe contract, iar bani mai putini decat faceam eu la lucru, eu la lucru faceam 18 milioane cu totul : salariu, ciubuc + evenimente, ea a spus ca imi da 10 milioane, pe cand imi dadea de fapt doar 7 - 8, si inclusiv la aia comenta si se plangea tot timpul ca n-are, alteori imi scotea ochii ca ea pentru mine face ce face, ca sa am eu acoperis deasupra capului, etc.
Bun, trecem de faza cu firma ei si serviciu si demisia mea si greseala pe care am facut-o cand am decis " sa intru in afacere" cu ea.
1).A inceput sa o dea pe curvarseala, pentru prima data m-a socat cand mi-a povestit ca si-o trage cu soferul care lucreaza la firma, care e casatorit, la care eu cand am intrebat-o de ce face asta, a schimbat reactia si s-a contrazis spunand ca " dar eu nu ma bag in casnicia lor, eu n-am treaba, nu despart oameni, oricum daca nu eram eu era alta"
2). Tot pe subiectul curvarseala, imi spune sa plec de acasa, ca trece in vizita pe la noi avocatul care ocupat de divortul ei, si ca vrea sa ramana cu el singura, dandu-mi de inteles ca vrea sa se culce el, dupa ce m-am enervat ca nu e normal sa ma faca pe mine sa plec la plimbare ca sa si-o traga ea cand o apuca, ca nu mi se pare normal comportamentul in care a dat-o, nu am auns la nici un consens, si a trebuit sa plec de acasa, ca avocatul intre timp a ajuns la noi, si se uita si el de parca se astepta sa plec.
3). Apare maicamea intr-una din zile, dupa evenimentele astea, cu un barbat, mai tanar decat ea, omul la vreo 30 de ani, ea 42 - 43 avea atuncea, deci frate...erau nopti cand si-o trageau cu mine in camera, pentru ca atunci cand am stat in chirie, pana cand s-a vandut apartamentul alor mei si s-a facut partaul, am stat in chirie intr-o garsoniera, ca nu ne permiteam mai mult.
A inceput sa se comporte jegos cu mine de fata cu ala, spunandu-i lui cu referire la mine, ca ea nu e obligata sa ma suporte pe mine, etc., efectiv asa de fata cu mine.
4 ). Tot pe subiectul curvarseala si aici includem di ultimatumul din ce poate sa insemne o mama denaturata, mi-am facut un prieten din apropierea zonei in care stateam noi in chirie, iar eu plecand la un moment dat pentru cateva zile la munte, gen pe weekend, cu niste amici, ea a intrat in contact cu tipul caruia ii placea de mine, el a intrebat de mine, ea desii stia ca sunt plecata pentru cateva zile, i-a spus ca o sa ajung si eu imediat, ca " hai mai stai, poti s-o astepti, nu ma deranjezi, vine si ea ", el a crezut-o, si ea desii stia ca tipul e indragostit de mine, si apropiat de varsta mea, era doar cu 3 ani mai mare decat mine, nu stia cum sa faca sa flirteze cu el si a facut o faza de om nebun, s-a schimbat de haine ( adica si-a dat hainele jos si a ramas in chiloti si sutien ) pana si-a cautat ea altele, spunandu-i ca "doar suntem in familie ", dupa care i-a facut tot felul de apropouri spunandu-i " daca nu ar fi fiicamea...".
Cum am aflat eu de asta?
Urat...
Nu am aflat atunci cand s-a intamplat, nu mi-a zis atunci baiatul ala, era indragostit de mine, a reusit sa ma atraga intr-o relatie cu el, si am aflat ca idioata, gasind pe Facebook-ul lui o discutie intre el si maicamea, in care el dobitocul lumii, ca si el a fost un idiot si un deplasat, din moment ce ii placea de mine si a vazut comportamentul deviant a lui maicamea, a chemat-o si pe ea in club, la distractie, cand a iesit el cu cativa prieteni.
Deci eu la momentul ala, stiam doar de chestia asta, de ceea ce am citit in discutia de pe Facebook, si l-am intrebat ce-i cu asta, cand **** a chemat-o el pe maicamea in club la zbenguiala si cum naiba sa faca asa ceva.
La care el mi-a zis ca atuncea nu stia ca maicamea e deplasata, ca lui ii placea de mine si a gasit-o pe ea ca si motiv sa se apropie de mine, gen sa se inteleaga bine cu ea, ca sa ajunga aproape de mine ( porcaria asta mi-a bagat-o el, nu mi se pare normal, nu stiu daca e adevarat cum a gandit el, dar chiar si daca a gandit asa, in orice caz, slab frate, adica alta cale nu ai sa te apropii de mine decat sa o chemi pe maicamea in club? "
Dupa care mi-a povestit tot ce s-a intamplat, ca a mers maicamea atunci in club, ca dupa a condus-o acasa, si etc., ce vi-am povestit mai sus.
Cand am aflat, am zis ca frate, ce fel de oameni is pe lumea asta, cum m-am gasit in asa situatii, cum am putut sa patesc asa ceva, cum poti sa ai in familia ta asa oameni bolnavi.
Normal ca asta a dus la despartirea dintre mine si tip, caruia i-am zis ca, pe langa faptul ca nu pot avea incredere ca nu s-a intamplat mai mult de atat, mi se pare si el un prost si un deplasat ca s-a ajuns pana acolo, la asa o situatie, si ca nu mi-a zis inainte sa ajungem sa fim impreuna, nu mi-a dat dreptul sa stiu si eu de ceea ce se intampla in jurul meu, scuza lui a fost ca i-a fost frica sa-mi zica, ca stia si el ca fost nasol ce s-a intamplat.
Asta e ultima chestia cu, care inchid subiectul " curvararelii " lui maicamea, nu are rost sa dau mai multe detalii despre mai multe situatii, pentru ca asta i-a fost comportamentul de ani de zile de atunci, pana in prezent, nu s-a schimbat, a luat-o razna, si a ramas asa.
Trecem tot la un subiect de o problema medicala, mi s-a facut rau o data, prietenu meu a chemat ambulanta ( prietenul meu din prezent, nu mai am nici o treaba cu tipul despre care am discutat anterior ), ca eram amandoi la mine acasa, la care maicamea a facut din nou o criza anormala, cum ca de ce mi s-a facut mie rau, ca ce? ma droghez? si a inceput sa le zica la aia de pe ambulanta ca sigur m-am drogat de ma simt rau.
A sunat dupa pe un medic, pe care il cunostea de la spital, de la urgente, si i-a zis si lui ala ca m-am drogat, ca de aia ma simt rau.
Voi realizati faptul ca eu eram in urgente, ma simteam rau, iar medicii in loc sa se ocupe de mine, ma ignorau, pentru ca maicamea le-a zis ca m-am drogat? nefiind adevarat!
A venit medicul la mine, m-a intrebat cu un aer de judecata " ia zi-mi, ca eu vreau sa te ajut, tragi pe nas? "
I-am zis ca niciodata nu am " tras pe nas ", ca nu i-au droguri, ca singurele chestii pe care le iau sunt niste vitamine luate de la farmacie, pe care mi le-a recomandat un medic, dintr-un cadru medical, pe specialitatea de endocrinologie, si ca in rest sunt fumatoare ( de tigari normale ), atat.
Singurul care a vazut aceste lucruri, cat si compotamentul deviant al mamei mele, este prietenul meu, care e de acord ca are probleme serioase maicamea.
Inafara de el, sunt si rudele de la sat, din partea ei, de acord cu faptul ca are ceva probleme de comportament, dar ei nu prea se baga, nu prea zic nimic, desii vad ce se intamplat.
Ce pot sa fac avand in vedere toate experientele de rahat prin care am trecut, ce pot sa fac referitor la familia asta tampita, in afara de sa rup legatura cu ei pentru totdeauna si sa ii evit, indiferent de situatie?
Parca din cauza a prin cate am trecut, am dezvoltat o frustrare interioara vis - a - vi de faptul ca oamenii astia continua sa fie in felul acesta, si ca altii, nestiind situatia de interior, nevazand situatia de interior, nu m-ar crede niciodata, pentru ca suna ca cazuri dintr-acelea, de stirile de la ora 5, unde vezi tot felul de monstrii cu chip de oameni.
Ce pot sa fac TPU sa demasc persoanele astea in fata celorlalti? Sa pot sa fac si eu o dreptate dupa atatea traume cretine de la oamenii astia, care nu au nici o limita si care se cred in continuare familie, cu drepturi si pretentii?
Stau si realizez cata lume trece prin asa rahaturi, iar cei din jur nu pot crede asa ceva, pentru ca ei nu sunt in situatii, au oameni normali in familie, oameni iubitori, iar noi astia care trecem prin asa ceva nu putem dovedii, ca doar nu am avut o camera de filmat pregatita sa surprinda experientele astea, doar nu am anticipat gravitatea acestor oribilitati, si chiar si cand stiam deja la ce se ne asteptam, adica cu mintea noastra fragila si naiba cand mai consideram acesti oameni familie, totusi nu eram perfect treziti la realitate, din obisnuinta faptului ca traiam cu ei, si deja anormalul lor a devenit un stil de viata si pentru noi.
Ce ati face TPU, in situatiile acestea?
Eu nu am nici un raspuns, decat acela ca plec definitiv cu partenerul meu, rup lgatura cu toti oamenii astia bolnavi, si numai vreau sa aud niciodata de ei, indiferent de ceea ce li se intampla.
Sunt constienta de faptul, ca in momentul in care rup legatura complet cu ei, deviatii astia, tot de mine o sa zica ca " ce copil rau sunt ", ca " ce fel de copil sunt eu, sa imi las familia in urma, si etc. etc. ", iar eu daca ar fi sa spun adevarul lumii din jurul meu, nu voi fi crezuta, pentru ca oamenii care nu trec prin situatii de genul, nu pot intelege de ce-s capabili unii monstrii cu chip de oameni.

1. Filmeaza tot ce e in favoarea ta. (Gen cand are crize si se comporta ca o curva scrizofrenica) si pune tot pe net ca sa fie mai cunoscuta. Si sa fuga si dracu de ea
2. Cred ca taicatu te-a violat in perioada cand iti era foarte somn.
3. Mata e un jeg de om si o curva. (Nu ca a mea ar fi altfel. Te inteleg aici).
4. Daca poti. Strange marturi. Cheama politia. Si aia de la nebuni. Fugi dr acasa. Pleaca. Oriunde. Stai undeva la cineva si iti gasesti o slujba.
5. Degeaba te-a nascut daca e o jigodie de om.
6. Spune-i sotiei soferului. Nici ala nu merita iertat.
7. Iti inteleg suferinta. Iti sugerez sa pleci in strainatate. Aici doctori is de ****. Doar nu lucreaza un doctor bun pentru salariul ala de ****? Si cum dracu sa zica ca te-ai drogat ca iesea in teste. Si daca o faceai. Nu era treaba lor (decat daca erai ilegale ). Vorbeste si cu un psiholog. Nu mai fii ca un caine pentru mama ta. Iti sugerez sa o iei la bataie. Eu asa as face (de fapt am facut-o

Îmi pare rău de tine, am plâns citind asta..Eu zic că e bine ce vrei sa faci, altă soluție nu ar fi. Baftă! :'(

Eu am citit fara sa vreau, adica am inceput si dupa am citit pana la sfarsit, nu pot da te ajut cu nimic nu am trecut prin ce treci tu si nu cred ca e usor, pari o fata foarte desteapta si imi pare rau pentru tine.

Buna. am ramas mut la ce-am citit. ai trecut prin multe lucruri greu de suportat si pentru un barbat. daramite pentru o fata tanara dar ai ramas totusi capul pe umeri si asta e bine. e clar ca nu-i mostenesti pe niciunul te-ai fi aruncat la vreun bunic ceva.
in ceea ce priveste "rana" - e vb de rana pe colul uterin. f. multe femei fac. cervugid chiar este un medicament (o combinatie de fapt) care reduce semnificativ problema. DAR si este extrem de important sa repeti papanicoau undeva la o clinica serioasa.
rana pe col e o nimic DAR netratata poate degenera in probleme serioase (nu in toate cazurile )
deci papanicolau facut serios-= eventual la o clinica privata ceva.
in alta ordine, despretata nu am nimic de zis, se va stinge cu o ciroza ceva. mama in schimb (probabil si datorita stresului in care a trait si poate datorita terenului va face, daca nu a facut deja un sindrom paranoid sau schizofrenie sau ceva de genul.) va deveni opersoana periculoasa, razbunatoare, va incerca sa te urmareasca pe tine, prieteni etc, te va ataca la imagine, va lupta sa para ea credibila. Nu te sfatuiesc sa te lupti cu un om nebun. daca nu e pe tratament (si banuiesc ca nu va accepta sa se trateze) in cativa ani 10.20, boala va progresa urat de tot. stiu ca e trist dar cel mai bun sfat pe care ti l-as da, ar fi acela sa fugi cat mai departe si sa rupi orice legatura cu ea. tu nu potii singura sa o ajuti iar daca vei incerca, te va rupe de toata lumea si vei fi izolata pravtic te vei ingropa de vie alaturi de ea.
deci, multumeste lui dumnezeu pentru ce ai, ai grija de barbatul care este alaturi de tine, sa ramana langa tine, strangeti boccelutza si tai-o fata draga cat mai departe.nu da explicatii la neamuri, le pasa lor da pana sa te salveze ele fiecare le are pe ale lui, ele-neamurile - nu vor neplaceri. nu da relatii unde vrei sa mergi, ai sa te trezesti cu mama pe cap facandu0ti panarama, nu o pripasi pe langa tine, iti fa face ferfenita viata, te va rupe de toti ca sa ai grija numai de ea ( asa sfarsesc cei cu astfel de boli - ii termina pe cei care-i ingrijesc, pentru ca devin extrem de egoisti, vicleni si gelosi )! ai cerut un sfat, uite-l
bocceaua, barbatul la brat si tai-o in capatul celalalt de tara du-te intr-un oras mare eventual prin ardeal si ia-o de la zero. au mai fost oameni care au plecat cu ce a fost pe ei si s-au descurcat, o sa aiba dumnezeu grija si de tine!

Rupi orice legatura cu familia ta. Simplu.

Sunt convinsa ca nu ti-a fost usor sa scrii despre asta; esti curajoasa!
Si eu am avut o relatie foarte dificila cu familia mea. S-a mai imbunatatit in ultimii ani. De aceea am decis sa iti scriu. (Desi situatia mea e diferita de a ta)
Cred ca cel mai important pas pe care trebuie sa-l faci este sa rupi temporar contactul cu familia ta.
Nu telefon, nu vizita, nimic. Eu am facut asta, timp de 2 ani nu am avut contact cu mama si cred ca ceva mai multi ani cu tata.
Da-ti timp sa fii departe de ea. Cred ca ar fi bine sa vorbesti cu un psiholog, o sa te ajute sa intelegi mai bine ce vrei si in ce directie vrei sa mergi.
Cred ca ce trebuie sa intelegi (si mie mi-a fost greu sa accept) este ca imaginea pe care o avem despre familie nu isi gaseste locul in realitate. Si in Romania as zice ca realitatea despre familie este crunta.
Tot ce ti s-a intamplat nu a fost vina ta si a fost in afara controlului tau.
Poate tatal tau ti-a dat un sedativ sau un date rape drug si a facut ce a facut.
Comportamentul mamei tale este deviant de a dreptul, mama narcisista si abuziva.
Dar nu are sens sa-ti pierzi tu timpul judecand-o, la urma urmei isi traieste viata cum vrea. Dar tu poti sa iei decizia daca o mai lasi in viata ta sau nu, si daca o lasi, in ce conditii si pentru cat timp. Ai puterea asta, asta TU poti sa o controlezi.
Vorbeste cu prietenul tau, poate reusiti sa va mutati in alt oras. Ea va incerca cu siguranta sa te caute. Trebuie sa devii cat mai inaccesibila, daca vrei sa iei distanta de ea.
Daca vrei sa apelezi la autoritati, trebuie sa ai dovezi ca este abuziva (fizic, verbal) si sa ceri un ordin de restrictie (desi astea se dau atat de greu in Romania din cate stiu eu). Ai putea sa-ti contruiesti un caz pe faptul ca te-a traumatizat, ca te-a abuzat emotional etc., dar nu stiu ce sansa de reusita au cazurile astea in Romania.
Parte pozitiva este ca esti adult si mama ta nu mai are nici o putere asupra ta (legal vorbind).
Nu trebuie sa te justifici in fata nimanui cand iei o decizie care vizeaza binele tau, mai ales ca esti intr-un context de autoaparare. Ceea ce gandesc oamenii despre tine, ceea ce barfesc e problema lor. Nu-ti pierde timpul cu oamenii limitati. Stiu ca e greu, pentru ca e vorba de familie. Prioritatea ta este binele tau, viitorul tau. Tu o sa poti sa-ti contruiesti o familie asa cum vrei tu. La asta trebuie sa te gandesti. Oamenii te vor barfi oricum, ca esti buna ca esti rea, ca esti slaba, ca esti grasa, oricum nu vor fi multumiti de tine.
Dar TU STII cum esti si oamenii care te iubesc si sunt langa tine stiu si ei. Si adevarul ala conteaza. Aia sunt pilonii tai, aia e familia ta. Concentreaza-te pe asta.
Stiu ca e greu sa faci pasul asta, dar daca tu nu schimbi nimic vei fi in locul asta mereu.
Am zis mai sus sa pleci de la premisa ca despartirea e temporara. Nu stii cum vor evolua lucrurile.
Si eu am plecat de la ideea ca nu o sa mai am contact cu familia mea, dar dupa pauza aia de cativa ani si dupa inca cativa ani de negocieri discutii blah blah :)) am reusit sa ajungem la un fel de echilibru. Nu sunt o familie familie, dar sunt cel putin civilizati unii cu altii.
In continuare pastrez distanta, dar avem o relatie cat de cat.
Acuma situatia ta e mai grava. Sincera sa fiu, daca mama mea s-ar culca cu un prieten de al meu... nu stiu cum as reactiona. Mi se pare ciudat ca mama mea sa fie in competitie cu mine pentru acelasi barbat. Nici nu stiu ce sa zic, oare ea constientizeaza lucrurile astea?
Nu vreau sa-i tin partea, dar sa spui ca e curva si gata nu prea o sa te ajute sa o intelegi. Conversatia s-a terminat. Genul asta de comportament distructiv (in primul rand fata de ea) denota o lipsa de iubire si respect fata de ea insasi in primul rand si apoi fata de copilul ei.
Vreau sa intelegi lucru asta: mama ta e bolnava. E usor sa zicem ca e rea, e curva, e proasta etc. Dar ce faci in continuare? Aruncatul de cuvinte nu rezolva nimic, iar tu stii asta mult prea bine.
Sa recapitulam:
1. Muta-te daca poti. Ia o pauza mai lunga.
2. Vorbeste cu un specialist (ei te pot ajuta pentru traumele pe care le-ai suferit, te pot invata strategii de comunicare cu persoanele de genul asta, strategii de adaptare etc)
3. Mama ta e bolnava, trateaz-o ca atare.
In cazul in care stii limba engleza iti recomand sa citesti linkurile de mai jos (pe mine m-au ajutat). Curaj si lupta-te pentru tine (pentru ca nimeni altcineva n-o s-o faca)!
https://www.daughtersofnarcissisticmothers.com/
https://www.psychologytoday.com/......tic-mother

Salut, din cate observ, ai investit foarte multe emotii, amintiri si timp in redactarea acestei intrebari, si este evident ca inca simti ceva pentru parintii tai (altfel nu ai fi investit atat de multe lucruri in scrierea lui).
Daca am inteles eu bine, intrebarea ta este: "Ce ar trebui sa fac?", iar singurul raspuns concret pe care ti-l pot da este: "du-te la un psiholog, cumpara cateva sedinte cu el, si povestestei tot ceea ce ai scris tu aici. El te va ajuta sa treci peste greutatile pe care le-ai intalnit pana acum."

Insa, daca doresti sa auzi o opinie subiectiva, eu cred ca trebuie sa te gandesti foarte bine la ceea ce vrei sa faci. Vrei sa "fugi", sa rupi legatura cu parintii tai si sa-ti incepi viata de la inceput, lasandui in pace sa-si traiasca vietile asa cum vor, sau vrei sa te rezbuni pe ei, pentru tot ceea ce ti-au facut, riscand sa devii un "monstru" ca ei, si poate chiar ca "o stire de la ora 5"?

Eu inteleg intentia buna cu, care iti scrii punctul de vedere, inteleg perfect tot ceea ce ai zis, dar, referitor la " daca o consider in fel si chip, nu ma ajuta sa o inteleg ", dar ea pe mine ma intelege?
La atat se limiteaza totul?
La faptul ca ea e bolnava ( o bolnava functionala inca ), iar eu trebuie sa o iert si sa o inteleg, in timp ce ea niciodata nu a stat sa se gandeasca inainte sa faca toate cele si sa fie in felul acela?
E ca si cum spunem de unu care o rupe in bataie pe nevastasa, ii rupe coastele si ii sparge capul, ca are probleme cu stima de sine, si trebuie inteles, iertat, si rupta legatura cu el pentru o perioada pana isi mai revine.
Sau e ca si cum, luam cazul de la televizor din urma cu ceva ani, multi ani cred, in care o femeie care a adoptat un copil, l-a infometat, batut si mutilat fizic, i-a taiat din pielea penisului cu foarfeca, l-a ars cu tigara in diverse locuri ale corpului, pana cand copilul acela a decedat in urma traumelor, si aia trebuia vazuta prin perspectiva iertarii si a intelegerii, pentru ca bineinteles, e un om cu probleme psihice din moment ce a facut asta?
In cazul meu, nu a fost vorba de " arsa cu tigara ", " infometata ", sau rupta in bataie, dar am avut parte de traume si abuzuri oribile, atat la nivel emotional, psihologic, cat m-am ales si cu traume fizice din posibilitatea violului al tatalui meu, de care am ajuns sa fiu cam sigura cu toate chestiile puse "cap la cap" si neglijenta mamei mele vis-a-vi de trauma fizica cu, care am ramas.
Deci in cazul meu, pentru ca eu sunt rationala, ar trebui sa ii inteleg pe astia 2 si sa ii iert, pentru ca ei sunt niste oameni "ne-in-mintilelor " dar in acelasi timp functionali? :-) functionali incat alte persoane nu isi pot da seama de cum sunt ei, si cel mai probabil nici nu m-ar crede, dupa cum am si scris in subiectul acestui topic, subiect pe care nu-l mai re-explic de la capat, banuind ca l-ai citit complet.

Cred ca daca ii ierti sau nu este irelevant.
Daca ii ierti o sa fie pentru tine, nu pentru ei.
Ce încerc sa spun, nu am fost explicită in sensul asta, e ca tu trebuie sa depășești statutul de victimă. Stiu ca nu asta vrei sa auzi acum. Cu siguranță vrei sa auzi altceva. Cu siguranță nu sunt persoana care iti va vindeca rănile.
M-ai întrebat daca ea te înțelege sau daca ea se gândese la tine, răspunsul e evident din comportamentul ei: Nu!
D-aia suferi, pentru ca nu se gândește la tine. Daca ar fi (iubire, gândit etc.), nu am mai povesti aici.
Poate te ajuta pe moment să o jignești pe mama ta. Daca iti oferă o eliberare emoțională, atunci fa-o! Dar pentru binele tau, nu te opri aici. Ce poate sa facă comunitatea asta virtuala pentru o problema prea reala ca a ta?
Ok, injuram cu tine, te îmbrățișăm virtual, da-mi sfaturi samd. Dar cand ne deconectăm de online si ne întoarcem la vietile noastre, tu ce o sa faci?
Cum o sa ti rezolvi nedrepatea asta?
Chiar vreau sa mi răspunzi la întrebarea asta. Pentru ca eu una nu stiu.
Tu vrei să-ți rezolvi problema asta, altfel nu scriai aici. E foarte bine ca esti un punctul asta. Nu te opri.
Cum vei reacționa, cum vei privi lucrurile, ce vei face in continuare asta e responsabilitatea ta, pentru ca e viata ta.
Cred ca ai primit sfaturi bune de la toti care ti au scris. Cel mai important e sa rupi legatura. Da-ti seama ce vrei de la tine si de la viitorul tau. Dar sa fii realistă. Si concentrează-te asupra oamenilor care te iubesc, suportul lor este detrimental pentru sănătatea ta emoțională.
Ma opresc aici. Sper ca nu te am supărat prea tare. Sper ca ai gasit cuvintele de care ai nevoie (chiar daca nu au venit din partea mea).

Eu am inteles intentia ta, ce ai vrut sa zici.
Nu prea am ce sa fac, iti dai seama, in afara de sa rup legatura si sa-mi vad de viata mea, chestia asta nu o pot dovedii pentru ca am doar cativa martori, prietenul meu din prezent, si fostul prieten din trecut cu, care a fost una din intamplari, dar si ei au fost martori doar la unele faze, nu la toate, mai ales la faza cu taicamiu :-), plus rudele de la sat care au vazut doar comportamentul deviant al mamei mele, care si pe ei ii enerveaza, dar ei chiar sunt mai primitivi saracii, ce ar putea intelege ei? ei pana si de situatia dintre ea si taicamiu, spuneau ca trebuia sa ramana impreuna cu el, ca pana la urma se indrepta el.
La ce ma refeream eu, e ca exista o multime de oameni dezechilibrati dar functionali, functionali incat sa aiba un servici, sa iese la o cafea / bauta cu prietenii, sa aiba viata sociala, iar in viata lor personala fac tot felul de rahaturi.
Deci atata timp cat cineva nu e nebun la modul de " tinut cu camasa de forta " care chiar sa nu stie ce face, gen atunci ai putea intelege ca are devieri necontrolate, dar la oameni care pot sa aleaga ceea ce fac, si aleg cu totul gresit, aici nu mai poti ierta nici daca vrei, ca nu ai ce sa ierti, nu poti ierta pe cineva caruia nu-i pare rau sa iti faca tot felul de lucruri, caruia nu-i pasa si nu se gandeste la consecintele asupra ceea ce-ti face, si ajunge sa le para rau ca unor lasi abia cand o sa fie " pe patul de moarte " ca au si ei nevoie atunci de " iertare divina " pe care simt ca nu o primesc daca nu ii ierti tu prima data.
Ma refer si ca e nenatural sa vezi cum unii nu vor sa fie responsabili de actiunile lor, iar tu dupa ce inghiti in fel si chip faze si situatii, nu ai ca si alegere decat sa te retragi, iar oamenii astia nu platesc cu nimic ceea ce au facut fata de tine, pentru ca totul se rezuma la " nu poti dovedii ", dar asta e realitatea, asta e, important pentru mine e sa-mi revin fizic, sa imi continui viata intr-un mediu in care sa pot sta linistita, fara sa am presiuni de genul asta.
La un moment dat m-am gandit si sa scriu o carte, atat cu bunele cat si cu relele din viata mea ( pentru ca sunt mult, mult mai multe decat am enumerat eu aici, nu as fi putut sa enumar atatea ca nu ati mai fi stat sa cititi daca ma puneam sa insir tot ), insa fara sa-mi fac publica identitatea, numele meu, pentru ca bineinteles, nu as vrea sa apar pe la stiri sau mai stiu eu pe unde si sa trebuiasca sa confirm cicatricile mele in fata unei tari intregi.
Referitor la ce se poate face, ma refeream si ca, nu cred ca se vor oprii aici, chiar daca eu ma retrag, dupa cum banuiesc atat eu, cat si unul din utilizatorii ce mi-au scris aici, cel mai probabil v-a / vor continua sa ma caute, in timp ce imi vor pata mie imaginea fata de celelalte rude, fata de ceilalti cunoscuti ai nostri, punandu-ma tot pe mine in situatia sa nu pot sa fac nimic, decat sa ajung sa rup legatura si cu ei in mare parte, pentru ca cel mai probabil o sa ajunga sa ma judece pe mine din minciunile si vaicarelile lor false, sau nu ma vor crede daca le voi spune adevarul.
O situatie in care ma regasesc atat eu cat si alti abuzati, e tocmai asta, cand niste persoane cu, care ai avut o legatura fara sa vrei, fiind din familie, sunt niste deplasati, care si cat stai cu ei te distrug, si dupa ce te rupi de ei incearca sa te distruga cum pot, iar noi " abuzatii", desii nu imi place sa ma numesc asa, sa imi dau eticheta asta, sau sa ma victimizez in felul acesta, ca nu despre asta e vorba, nu din cauza asta am scris aici, asa...in timp ce noi " abuzatii " fiind rationali, simtim tot duiumul de sentimente si trairi normale, pe care abuzatorii nu le simt.
Simtim rusine si fata de recunoasterea abuzurilor.
Simtim scepticismul celor din jur care nu au trecut prin asa ceva.
Dar mai ales...simtim dezamagire, cand celelalte persoane dragi noua, cand celelalte persoane ramase din familie, pentru ca nu pot percepe ce s-a intamplat, raman de partea abuzatorilor, sau daca printr-o minune a luciditatii vor intelege ca e adevarat ce s-a intamplat, te vor dezamagii cerandu-ti sa ii ierti si sa ii primesti din nou in viata ta.
Deci e posibil sa fie un lant de dezamagiri, pe care nu am de ales, decat sa mi-l asum, sa continui sa evit cercul de oameni ce pot ajunge implicati in situatiile astea, si sa-mi fac viata buna, punand bariera la toleranta fata de tampeniile astea.

Se pare ca nu ai baza in nici unul din ei si se adevereste vorba cu cine se aseamana se aduna.
Nu cred ca trebuie sa dovedesti nimenui ca ei sunt niste oameni fara scrupule deoarece lumea se va lamuri in timp tot ce trebuie tu sa faci e sa incepi o noua viata.Sa o lasi pe mama ta cu prostiile ei pe tatal tau cu alcoolul lui si tu sa te pui pe picioare.Strange bani ia-ti o chirie munceste si lupta pentru o viata mai buna.

Oare chiar ai nevoie de parerea lumii ca sa incepi vindecarea ta si detasarea de familie? Nu trebuie sa ai in vedere demonstrarea comportamentului deviant al celor din familia ta, ci detasarea ta de ei, vindecarea ta sufleteasca si iertarea lor indiferent de ce au facut si ce fac in continuare. (imi pare rau daca ai trecut prin asa trauma cu tatal tau )
Succes in alegerile cele bune!

Spovedește-te, fa-te creștină adevărată, nu mai pacatui ca sa nu ți se întâmple ceva mai rău! Iadul există!