Un om poate trai singur? Daca cineva ar spune ca nu veti gasi persoana potrivita pentru voi niciodata.ati putea trai singuri toata viata? Fara "sufletul-pereche"?

De nevoie poate.si de placere poate.dar daca nu-i e dat asa ceva, nu poate.

Nu putem fi fericiti singuri?

Sincer nu poti trai singur. toata lumea are u suflet pereche si sunt sigura ca si tu ai unul multa bafta sal gasesti

Depinde de om. Dacă ai să întrebi o persoană sensibilă şi altruistă probabil o să-ţi spună că viaţa fără un partener n-are sens.
Eu, ca o narcisistă insensibilă ce sunt, o să-ţi spun că în idealul meu nu apare o familie sau un partener de viaţă. Prefer să-mi trăiesc viaţa singură.

Daca o persoana mi-ar spune asta, e clar ca nu las crede. de unde dracu sa stie el asta. iar daca nu ai sufletul pereche, profiita.

Foarte rar îşi găseşte cineva sufletul pereche. Am avut un unchi a cărui logodnică s-a îmbolnăvit şi după o perioadă de suferinţă a murit. Unchiul s-a jurat că nu se va mai căsători şi şi-a respectat cuvântul dat trăind singur până când a trecut în lumea celor drepţi.
Nu cred că cineva din generaţia noastră ar mai putea face aşa ceva, dar este doar o părere bineînţeles.

Paulla, iar gresesti, 'tu-i mama ei de viata... Ai o gandire distorsionata.

Si esti tanara doar.

Redgirl22,

Omul daca-si impune sa traiasca singur precum un caine o va face, si asa va avea viata.
Daca iti permiti sa socializezi, sa iei contact cu lumea exterioara, ducandu-te prin oras, lucrand, vei cunoaste lumea, vei lua contact cu ea. Iti vei da seama la un moment dat ca omul cat de singur se crede tot e inconjurat de oameni si are nevoie de ei.

Poti avea pe cineva atat timp cat si-ti doresti, intr-adevar, asta. Daca nici iubirea care e gratis nu o poti avea pe lumea asta, consider ca nu stii sa izbutesti.
Dar, normal, toate la timpul lor...

JeSa, mă aştept când cineva îmi spun că n-am dreptate să şi argumenteze de ce. Eu consider că fiecare persoană-n parte îi va răspunde diferit. Unde greşesc?
Nu-i gândirea mea de vină. Tu pari să nu-mi înţelegi punctul de vedere mai niciodată(concluzie la care am ajuns după ce a trebuit să detaliez mai mult decât am considerat necesar în discuţia noastră anterioară).

Paulla, mi-a sarit in ochi negativitatea ta. Sper ca nu suferi cu ceva...

Ce argumente sa-ti dau cand tu nu poti sa-ti demonstrezi tie ceva in realitate, decat sa vezi totul in negativ: familie nu, aia nu... Dar nu esti robot, ci om care are nevoie de multe. In fine.
Ar fi mai bine sa incerci sa observi unde gresesti singura, sincer. Fii practica, cumpanita de exemplu.


In caz de ceva sa stii ca nu mai revin pentru ca deja parca vad ca o arzi iar in SF si viata nu se rezuma doar la asa ceva.

Te rog! E plină lumea de bordele şi *urve.

Sunt multi care traiesc singuri. Este optiune personala cum vrei sa traiesti.Un proverb spune asa; "Si ca te insori/mariti pana la 25 de ani si ca nu, oricum peste 10 ani iti va pare rau".

Aşa JeSa, susţine-ţi afirmaţiile fără argumente...
'familie nu, aia nu...' Care aia? Nu m-am afirmat decât despre familie.
Tu ai un fix, cu ideea asta, cum că toţi ar trebui să ne comportăm la fel(şi culmea, dacă unu' se comportă altfel, e robot după tine). Ţi-a dat prin cap că satisfacţia mea nu constră-n familie sau în alte persoane? Ţi-a dat prin cap că lucruri care pe tine poate te impresionează până la lacrimi pe mine mă lasă rece, şi poate invers? Nu te aflii în postura în care să poţi stabili ce e normal pentru alţii. Nimeni nu se află.
Îmi pari o fire care pune mult preţ pe sentimente şi cred că nu prinzi un lucru. Nu sunt nici măcar două persoane pe lumea asta pentru care sentimentele să reprezinte fix acelaşi lucru. Pentru unii sunt mai reale şi mai puternice, pentru alţii mai puţin.

Paulla tocmai ca si a fi narcisist nu e un lucru bun, dar e punctul meu de vedere si nu e gresit, dupa mine.
Tu de ce nu pricepi ca satisfactia consta in lucruri firesti noua: a iubi, a trai pentru a dainui, dar prin ceea ce faci... ca te cari de pe planeta nu e nimic, dar ce lasi in urma aia e dainuirea.
Stii unde vad eu satisfactie? In iubire. Nu traiesc pentru mine, de una singura sa-mi demonstrez cat de pacatoasa sunt ca nu pot sa-mi permit sa am un om langa mine.

Cred ca nu stau sa stabilesc nimanui cum sa fie normal. Insa eu exprim ce e ala normalul, realitatea. Nu stau sa exagerez spunand contrariul. Asta pentru a-mi motiva cum fac unii neputinta fata de viata.

Explica-mi mie, te rog, in ce consta fericirea ta? In bautura, intr-o depresie, sau in izolare? Nu stiu zic si eu, niste exemple... Spune-mi tu mai exact in ce-ar trebui sa constate fericirea unui om pentru a se simti asa, daca nu prin faptul de-a iubi, de-a crea ceva cu cineva. Sau de-a infaptui ceva pe lumea asta.
Omul nu e facut radical pentru el.
Poftim, poarta rabdare cu mine si explica-mi exact ca sa-ti inteleg macar punctul de vedere, care mi se pare destul de exagerat si eronat.

JeSa, în opinia mea narcisismul e o calitate. De unde văd eu văd bine, după mine(doar ca să-ţi faci o idee cum a sunat argumentu' tău, dacă se poate numi argument).
'Tu de ce nu pricepi ca satisfactia consta in lucruri firesti noua:' Ţie chiar îţi place să defineşti normalu' pentru toată lumea, nu-i aşa?
'Cred ca nu stau sa stabilesc nimanui cum sa fie normal. Insa eu exprim ce e ala normalul, realitatea.' Acum defineşti şi realitate? Da' parcă ziceai că e prea complexă ca să face de astea. Te-ai răzgândit?
'Explica-mi mie, te rog, in ce consta fericirea ta? ' N-am nevoie să mă explic în faţa ta. Tu doar acceptă ideea asta, cum că sunt şi oameni care-şi găsesc fericirea-n alte lucruri.
'In bautura, intr-o depresie, sau in izolare?' Cum poate, mă rog, să fie fericire-n despresie? Prin definiţie termenii ăştia-s cam antonimi.
Ştii că fericirea e destul de complexă, nu poţi să o pui pur şi simplu nişte cuvinte pe foaie şi să zici 'gata, asta e reţeta mea pentru fericire'. Fericirea mea constă-n multe lucruri, care nu sunt valabile în toate circumstanţele. N-are rost să încerc să-ţi explic ţie, că oricum privim din puncte îndepărtate.
'Sau de-a infaptui ceva pe lumea asta. ' Te referi la un copil? Că dacă te referi la un copil răspunsul meu e un nu răspicat(doar ca fapt divers, aş fi o mamă oribilă). Dacă nu te referi la un copil, ci la o realizare care chiar ar face o schimbare în lumea asta, atunci e altceva. Mi-ar place să-mi ating potenţialul maxim pe care-l am ca individ.

Eram sigura ca vei spune ca narcisismul pentru tine e o calitate.
Daca nu e normal sa fii iubit si sa iubesti, sa-ti permiti asa ceva, defineste-mi tu ce e ala 'normalul'. Si, poate ma gandesc si eu sa ma spanzur decat sa fac umbra degeaba pamantului.

Dar normal realitate astea se tin lant in lant. Realitatea e cadrul in care traiesti, si cum stii mai ales sa traiesti, supravietuiesti. Asta conteaza.

Da oamenii pot gasi fericirea de moment in a fuma alt exemplu. Dar fericirea implinita e cea la care ai parcurs anumite chestii ce tin de viata, de tine ca om.

Era un exemplu cu depresia si cred ca te-ai prins si tu, dar acum ca sa ai o replica ai bagat si tu cum ca ''Cum poate, mă rog, să fie fericire-n despresie? Prin definiţie termenii ăştia-s cam antonimi.'' Normal ca nu poti fi fericit fiind lovit de depresie cea care se rezuma la negativitate.

De ce nu si-un copil, ce are? Da stiu, multe responsabilitati si faptul ca realizezi ca esti OM. Numai prin faptul ca-ti intemeiezi o familie sau a te lua cu cineva iti demonstreaza adevarata valoare, fericire. Restul sunt de moment si trecatoare. Asa le consider eu.

Imi place ca ai recunoscut ca ai fi o mama oribila. Am priceput acum de ce te rezumi la alte puncte de vedere.

Si uite asa incercam sa ne invartim in jurul cozii... N-are rost sa-ti mai spun de ce te vezi si asa cum ai spus.
Ma repet:
Un om care nu e in stare sa aiba si ce e gratis, oferit de propria-i natura: iubirea sau fericirea, neavand o satisfactie pe plan sentimental / sufletesc, probabil nu-i si omul potrivit pentru societatea in care traieste. Nu stie sa razbata. De ce sa nu recunoastem ca e asa?

A, ca adevarul e dur, neacceptat, hmm, stiu.

'Eram sigura ca vei spune ca narcisismul pentru tine e o calitate.' Cred că toată lumea ştie că narcisiştii consideră narcisismul o caltiate...
'Daca nu e normal sa fii iubit si sa iubesti, sa-ti permiti asa ceva, defineste-mi tu ce e ala 'normalul' JeSa, eu nu definesc normalul pentru alţii. Nu sunt în poziţia să pot face asta. Dar nici tu nu eşti, oricât de mult ai da tu din gură.
'Era un exemplu cu depresia si cred ca te-ai prins si tu' eu eram sarcastică. Tu spui că nu-mi pot găsi fericirea-n altceva, şi că de fapt nu-s fericită. Eu te asigur că nu-i aşa, da' nu mă chinui să-ţi explic, pentru că după cum am spus avem puncte de vedere îndepărtate tare.
'De ce nu si-un copil, ce are?' Pentru că-mi mânâncă 18 ani din viaţă(şi ăia probabil cei mai buni). Tu o să zici că-i o fază de vârstă, dar eu vreau să văd cât se poate din lumea asta, poate să-mi găsesc un interes, ceva care să mă definească cât de cât ca persoană. Nu vreau un copil. Pe lângă asta, nu i-aş putea oferi atenţia necesară. Nici măcar nu-mi plac copiii, nu-mi vine-n cap un singur motiv pentru care aş putea avea vreodată copii. De ce să nu recunosc că aş fi o mamă oribilă? Calitate sau defect, face parte din cine sunt, şi momentan sunt perfect mulţumită de persoana care sunt.
'Un om care nu e in stare sa aiba si ce e gratis, oferit de propria-i natura: iubirea sau fericirea, neavand o satisfactie pe plan sentimental / sufletesc, probabil nu-i si omul potrivit pentru societatea in care traieste. ' Sunt fericită. Şi să ştii că nimic nu-i gratis. Iubirea necondiţionată şi altele de genul nu-s reale. Poţi să-mi spui sincer că ai putea iubi pe cineva care nu ţi-ar putea oferi nimic, nici pe plan material dar nici ca persoană?
'De ce sa nu recunoastem ca e asa? ' Da' cine a spus că nu-i aşa? Societate e tâmpită. Toţi oameii pe care îi admir cât de cât reprezintă o excepţie. Nu urmează turma. Şi ca fapt divers, mai toate personalităţile importante au fost o excepţie de la turmă.
'A, ca adevarul e dur,' Tragi concluzii pripite. Nu mă deranjează nimic din tot ce-am recunoscut şi dacă e ceva ce n-am recunoscut, fie nu-i adevărat fie am uitat.

Paulla, o ultima sesizare si consider ca am spus ce era de spus: am observat si te-am vizat din prima prin activitatea raspunsurile tale (si nu numai pe tine), ca esti o persoana care pune mult accent pe propria-i 'persoana', hranindu-si la maxim ego-ul.
De aia nu ai ochi sa vezi patrunzi si-n alte emisfere sau de-a vedea un mijloc prin semenii tai de-ai putea urma, de a te conforma la 'firesc, normal' (sau 'turma' cum ar fi dupa tine)

Omul trebuie sa-si faca unele chestii si ce tin de ceilalti nu neaparat totul sa se rezume asupra ego-ului sau. Astfel ar stagna orice. Tot ce tine de creativitate, dainuire si asa mai departe.

Totul e in decadere in societatea de astazi, asa ca nu ma pot rezuma la 'narcisismul' fiind o calitate ca asa il considera o parte din oameni.
Probabil cum suntem diferiti, unii se rezuma si la negativitate.

Fireste, oricum lumea asta s-a impartit demult in doua: e cea care urmeaza firea lucrurilor si cea care nu, care se opune. Cei care ating dumnezeirea si cei care nu. E simplu. Atat. Punct.

Pa.