V-ati simtit vreodata ca si cum ati fost mereu pe locul 2 pentru toata lumea? Cum ati trecut peste?

Am incercat sa imi amintesc ca pentru unele persoane voi fi mereu locul unu si am inceput sa ma comport ca atare. Daca te comporti de parca ai fi mereu locul 2 asta nu se va schimba prea curand... HAI NUMBER 1#!

Pai pe mine nu ma intereseaza ce vorbeste lumea si cum crede lumea eu fac cum cred eu de cuviinta ca este mai bine si lupt pentru asta ca sa-mi ating idealul. Daca cineva rade despre tine pentru un defect spune-le: Eu sunt inteligent si nu destept si pot sa-mi transform defectul in avantaj,
Daca cineva rade despre tine pentru ca esti mai slab la scala spune-le"sunt cazuri pe lumea asta cand viata le-a oferit ce scoala nu a putut"
Sau daca iti spui parerea despre ceva si cineva spune despre tine ca tu esti vreo exceptie care te abati de la regula, tu le spui exceptia este considerata normala si nu trebuie sa te compari cu ce pot altii sa faca mai bine ci cu ceea ce poti tu sa faci.

Cu ignoranta. Eu ma simt chiar pe ultimul loc. Ma rau.

M-am izolat complet de persoanele care m-au facut sa cred asta. N-am nevoie de gunoaie care nu-si pot pierde din timp cat imi pierd eu cu ele. In cazul ca toata lumea te-a facut sa crezi asta, nu uita ca pentru cineva, mereu o sa fi pe primul loc.

Daca anumite persoane te pun mereu pe locul 2 si nu-ti acorda catusi de putina importanta asta ma duce cu gandul ca se folosesc de tine sau doar te tin acolo de umplutura.In cazul asta ar fi cel mai bine sa ii dai naibii si sa realizezi ca meriti ceva mai mult si mai bine. Falsitatea nu e placuta, precum e si ignoranta.

Mai bine pe locul 2 decat nicaieri.Eu n-am nevoie sa trec peste pentru ca nu-mi pasa.
''Nothing is serious''

Pai nu te mai gandi ca esti pe locul 2 pentru toata lumea..pentru ca nu esti..pentru unele persoane esti pe locul 1..gandeste-te ca pe tine nu te intereseaa parerea celorlalti pentru ca intr-adevar nu conteaza.tu ai o viata si ei o au pe a lor..strict:nu te baga in viata altora fiindca din locul 2 in viata persoaneloor importante pentru tine tu nu aji mai fi pe nici un loc..adica pentru ei ar fi ca si cum nici nu ai exista..deci uita de chestia asta cu faptul ca "sunt pe loucl 1, 2, 3, in viata lui x, y si asta ma deranjeaza". poate ca doar tu gandesti asa fiindca ceilalti POATE nu gandesc asa

Nu e mare lucru. Pune.i si pe ei pe locul 2, iar pe locul 1 pune.te pe tine. Personal, nu mi.a pasat ce face lumea, fiind o fire mai singuratica. Incearca sa.ti faci alti prieteni. Presupun ca te.am ajutat. Pace.

De ce, oare, nu pot da funda tuturor? Toti aveti dreptate si v-ati rapit din timp ca sa-mi raspundeti. Va multumesc enorm!

M-am gandit ca nu sunt buricul pamantului si ca sunt altii care o duc mult, mult mai rau decat mine. Ia incearca sa fi mai putin egoista si sa te uiti si la cei din jur, nu doar la tine.

Dai prea multa importanta oamenilor in ziua de azi. poti fii si pe locul 100, de ce sa iti pese? treci peste mentalitatea de 14 ani, ca de o sa ramai asa, nu o sa o duci bine in viata. fii mai nepasator, tu numai poti ca esti pe locul 3, si ceilalti de fapt numai pot dormi ei noaptea ca nu dau 2 bani pe tine. ce naiba

Sper sa iti fie util acest articol.
De ce i se acordă fratelui meu toată atenţia?
„Ceea ce mă supără este că, atunci când fraţii şi surorile mele nu sunt cuminţi, li se dă multă atenţie — atât pozitivă, cât şi negativă. Dar pentru că eu încerc să fiu ascultătoare, acest lucru este considerat ca de la sine înţeles." — Kay, care are 18 ani.
„Fraţilor şi surorilor mele li se dă mai multă atenţie şi sunt trataţi mai bine. Atenţia pe care o primesc eu constă în mare parte din sfaturi. M-aş simţi mai bine dacă aş şti că şi lor li se dau sfaturi." — Ruth, care are 15 ani.
„Mi se pare că fraţii şi surorile mele mai mari se bucură de mai multe privilegii şi de mai multă atenţie." — Bill, care are 13 ani.
DIN ziua în care ne naştem, toţi avem nevoie de atenţie din partea părinţilor noştri. Iar dacă simţi că nu ţi se dă partea care ţi se cuvine, este normal să te simţi rănit şi supărat. Şi asta mai ales când fratele tău — cel mai mare, cel mai mic, cel mai cuminte sau chiar cel mai neascultător — este tot timpul în centrul atenţiei. Te poţi simţi la fel ca David când a scris: „Sunt uitat de inimi, ca un mort; am ajuns ca un vas sfărâmat". — Psalmul 31:12.
Poate fi dureros faptul de a vedea cum unuia dintre fraţii tăi i se acordă atenţia care ai dori să ţi se acorde ţie. Dar înseamnă aceasta neapărat că nu eşti iubit? Nicidecum. Uneori tinerilor li se acordă o atenţie deosebită pentru că au talente deosebite sau o personalitate atrăgătoare. Kenneth, care are 11 ani, spune: „Cu toate că fratele meu mai mic, Arthur, este numai în clasa a treia, el cântă într-o formaţie alcătuită din copii de clasa a cincea. De asemenea, este bun la sport şi la matematică. De fapt, el ia nota 10 la toate orele. Uneori am impresia că oamenii îl iubesc mai mult decât pe mine, dar nu sunt invidios pe el. Bine, poate puţin".
Apoi se pare că există tineri care se bucură de cea mai mare parte din atenţia părinţilor lor pentru simplul fapt că ei sunt cei mai mari — sau cei mai mici. Biblia spune despre tânărul Iosif: „Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că era fiu al bătrâneţii lui; şi i-a făcut o haină pestriţă" (Geneza 37:3, 4). Pe de altă parte, Todd, un tânăr de 18 ani, simţea că fratele lui era favorizat pentru că era cel mai mare. El îşi aminteşte: „Odată, la şcoală, ni s-a cerut să ne aducem fotografia preferată de când eram copii. Am găsit doar câteva poze de-ale mele şi am observat că fratele meu mai mare avea mult mai multe. Asta mi-a dat de gândit".
Deseori însă, atenţia suplimentară se dă cu ţârâita, deoarece unul dintre fraţii tăi are anumite probleme — probabil, de care tu nu ştii. „Când aveam 16 ani, fratele meu mai mare a trecut printr-o perioadă grea", spune Cassandra, care acum are 22 de ani. „Nu era sigur dacă dorea într-adevăr să-i slujească lui Iehova, iar părinţii mei şi-au centrat aproape toată atenţia asupra lui. Pe atunci, nu puteam înţelege de ce. Simţeam că nu le păsa deloc de mine. Acest lucru m-a întristat şi m-a făcut să mă simt ignorată — eram chiar mânioasă."
De ce dau dovadă de favoritism
Uneori însă, unii părinţi sunt vinovaţi de favoritism făţiş. O mamă a recunoscut: „Ştiu că fiul meu, Paul, îşi dă seama cu durere de cât de mândri suntem de fiica noastră. El ne-a spus în faţă: «Tu şi tata vă priviţi întotdeauna cu subînţeles când Liz spune ceva». La început nu am înţeles ce voia să spună. Apoi ne-am dat seama că schimbam mereu aceste priviri care parcă spuneau «nu-i aşa că e minunată?». Deoarece el ne-a făcut conştienţi de acest lucru, am depus eforturi susţinute ca să nu mai procedăm astfel".
Dar care este motivul pentru care părinţii arată favoritism? Un factor poate fi chiar modul în care au fost ei înşişi crescuţi. De exemplu, dacă mama a fost cel mai mic copil, ea se poate regăsi mai bine în copilul ei cel mai mic. Fără să fie conştientă de acest lucru, are, probabil, tendinţa de a-i lua parte acestuia când se iscă vreo dispută. Sau, un părinte s-ar putea să manifeste mai multă simpatie faţă de copilul al cărui caracter se aseamănă cu al lui sau cu care are interese comune. Să observăm ce spune Biblia despre Isaac şi Rebeca în legătură cu fiii lor gemeni, Iacov şi Esau: „Băieţii aceştia s-au făcut mari. Esau a ajuns un vânător îndemânatic, un om al câmpului; şi Iacov era un om liniştit, locuind în corturi. Şi Isaac iubea pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui; Rebeca însă iubea pe Iacov". — Geneza 25:27, 28.
Ce ar trebui să faci dacă părinţii tăi par să îl favorizeze pe unul dintre fraţii tăi? Ai putea încerca să vorbeşti cu ei într-un mod calm, fără să-i acuzi (Proverbele 15:22). Dacă îi vei asculta cu respect, probabil vei putea să analizezi lucrurile din punctul lor de vedere. Aceasta te poate ajuta să-ţi temperezi frustrarea (Proverbele 19:11). O adolescentă spune: „Într-adevăr mă supăra faptul că mama era mai ataşată de fratele meu decât de mine. Când am întrebat-o despre asta, mi-a spus că, din moment ce el se aseamănă foarte mult cu tata, se simte mai atrasă de el. Şi pentru că eu semăn mult cu ea, tata se simte mai atras de mine. În mod asemănător, deoarece ea şi cu mine ne asemănăm mult, ne enervăm una pe cealaltă. Şi fiindcă tata şi fratele meu se aseamănă mult, se enervează unul pe altul. Odată ce mi-a dat această explicaţie — cu toate că nu am fost foarte încântată — am putut accepta situaţia".
Un mod de a trata diferit — o nedreptate?
De ce, totuşi, nu pot părinţii să-i trateze pe toţi copiii exact la fel? Beth, care are acum 18 ani, spune: „Când eram de vreo 13 ani, simţeam că eu şi fratele meu mai mic trebuia să fim trataţi în mod identic — exact la fel. Dar eu eram cea care era întotdeauna certată, în timp ce fratele meu scăpa basma curată. Şi petrecea mai mult timp cu tata lucrând la maşină. Mi se părea atât de nedrept".
Dar tratamentul diferit nu înseamnă neapărat nedreptate. Să luăm în considerare modul în care i-a tratat Isus pe apostolii săi. Fără îndoială că i-a iubit pe toţi 12, totuşi, el i-a invitat numai pe trei dintre ei să fie martori ai unor evenimente deosebite, cum ar fi învierea fiicei lui Iair şi viziunea transfigurării (Matei 17:1; Marcu 5:37). Mai mult decât atât, Isus a întreţinut o prietenie deosebit de strânsă cu apostolul Ioan (Ioan 13:23; 19:26; 20:2; 21:7, 20). Îi trata el în mod diferit? Desigur. Era nedrept? Deloc. În timp ce Isus era atras în special de unii dintre ei, el nu ignora necesităţile celorlalţi apostoli. — Marcu 6:31–34.
În mod asemănător, probabil că unuia dintre fraţii tăi i se acordă mai multă atenţie datorită unor talente, datorită caracterului sau necesităţilor lui. Fireşte, poate fi dureros când observi acest lucru. Dar întrebarea este: Sunt într-adevăr necesităţile tale neglijate? Când ai nevoie de sfatul, ajutorul şi sprijinul părinţilor tăi, sunt ei gata să te ajute? Dacă da, poţi realmente spune că eşti o victimă a nedreptăţii? Biblia ne încurajează să-i tratăm pe alţii „potrivit necesităţilor lor" (Romani 12:13, NW). Din moment ce tu şi fraţii tăi sunteţi persoane cu necesităţi diferite, este imposibil ca părinţii să vă trateze la fel tot timpul.
Beth, care a fost amintită anterior, şi-a dat deci seama că tratamentul identic nu este întotdeauna drept şi că tratamentul drept nu este întotdeauna un tratament identic. Ea spune: „Am ajuns să-mi dau seama că eu şi fratele meu suntem două persoane diferite şi că trebuie să fim trataţi diferit. Uitându-mă înapoi, nu-mi vine să cred că nu puteam înţelege acest lucru când am fost mai mică. Cred că este doar o chestiune legată de modul în care vezi lucrurile la vârsta respectivă".
Să învăţăm să manifestăm discernământ
Da, „modul în care vezi lucrurile" are mult de-a face cu reacţia ta la situaţie. Asemenea ochelarilor de soare, sentimentele îţi pot reda lucrurile în alte culori. Iar nevoia afectivă de atenţie şi aprobare din partea părinţilor este mare. Cercetătorii Stephen Bank şi Michael Kahn fac următoarea observaţie: „Chiar dacă părinţii îşi pot realiza visul imposibil de a-şi trata copiii în mod imparţial, fiecare copil va simţi că părinţii îl favorizează pe unul dintre ceilalţi copii".
De pildă, să luăm din nou în considerare ce au spus cei trei tineri menţionaţi la început. Situaţia lor ar părea sumbră dacă nu am şti un lucru: Ei sunt fraţi! Da, fiecare îşi imaginează că celorlalţi li se acordă mai multă atenţie şi că el sau ea este cel ignorat! Aşadar, deseori modul în care vedem lucrurile este puţin distorsionat. „Un om cu discernământ are spiritul calm", se spune în Proverbele 17:27 (NW). Faptul de a avea discernământ înseamnă a privi lucrurile într-un mod realist şi din punct de vedere obiectiv, nu sentimental. Discernământul te poate ajuta să înţelegi că, deşi părinţii, probabil, nu vă tratează pe toţi la fel, ei se interesează din inimă de voi toţi! Faptul de a înţelege acest lucru te poate ajuta să eviţi mânia şi amărăciunea.
Dar dacă, totuşi, ai motive întemeiate să spui că nu ţi se acordă atenţia care ţi se cuvine? Ce poţi face? Acest subiect va fi tratat într-o ediţie viitoare a revistei Treziţi-vă!
[Note de subsol]
Unele nume au fost schimbate.
Un articol viitor va trata mai detaliat problema favoritismului.
[Legenda fotografiei de la pagina 26]
Un mod de a trata diferit poate părea nedrept

Am vazut ca toata atentia se ofera celor care trag pe alti oameni, care-s egoisti si avari, nerecunoscatori. Tu daca nu-ntelegi ce am vrut sa spun, abtine-te de la comentarii. Eu sunt f buna si saritoare cu lumea...dar, ei trag numai la persoanele care-si bat joc (familia, pers. iubita, prietenele mele etc.)

Bine spus.

Vezi mai intai ce conteaza in viata asta, ce e si ce nu e important. Stabileste-ti niste principii si reguli de viata, nu poti trai ca o bezmetica, doar o viata ai. Fa-ti ordine in ganduri...