Va rog am nevoie de raspunsuri. Vorbeam cu cea mai buna prietena la telefon si facea la chimie ca o pun parintii sa mearga la medicina si sa lucreze desi suntem a 9-a si m-a auzit tata si mi-a zis mama ca a spus tata ca "altii lucreaza probleme..." si m-a ranit foarte tare. Dupa ce ca am avut media mai mare ca a ei si am luat si premiu,imi reproseaza chestii si mama tot timpul imi zice si ea ceva. Tata mai zice ca de ce nu citesc dar daca nu-mi ia carti,ca pe ale mele le-am citit si cand l-am rugat sa-mi ia o carte a zis ca nu, citeste ce ai acasa.La enegleza unde sunt excelenta si am luat in a 7-a locul I pe judet tot timpul imi zice ceva ca de ce nu fac nu stiu ce.M-am saturat sa-mi reproseze si acum mama zice ca tot nu-s multumita dupa ce ca mergem la mare de parca am eu nevoie de asta.AM slabit 9 kg si de obicei mergea mama cu mine la plimbare seara sa fac miscari si acum daca o rog s aiasa face ca trenul, nu ma mai sustine deloc in slabit.M-am saturat.Cu ce gresesc? Ca invat,ca nu beau,nu fumez, nu stau cu un anturaj rau? E abia a doua saptamana de vacanta si deja imi reproseaza chestii. Ce sa fac? FUndita!

Spune-le in fata ce ai pe inima

Stii cum e? Daca erai vagaboanda, fumai, umblai cu baieti (unul azi, altul maine) te iubeau ca pe ochii din cap! Asa, li se pare ca esti ca un animal de companie, iar cand nu au chef de tine, te cearta din orice. Sper ca nu mai ai mult pana pleci la facultate. Atunci se va vedea daca te iubesc si iti vor simti lipsa. Nu mai pune atata la suflet comentariile lor. Poate ca altfel nu stiu sa se poarte fata de tine. Mai ales, in cazul in care esti copil unic la parinti. Atunci parca toate cad pe capul tau.

Nu,ca ma iubesc din tot sufletul sunt norocoasa sa am astfel de parinti da au momente din astea...

Cam acelasi lucru mi s-a intamplat si mie. Nu atat de exagerat ca la tine, dar cam la fel. Mama era mai exigenta decat celelalte si nu prea aveam voie sa fac vreun pas prea gresit pentru ca incepea cearta. Tot liceul mi-a fost frica sa nu fac ceva gresit (sa chiulesc sau sa iau vreo nota mica) sa nu imi 'scoata ochii' din cauza asta. Desi, uneori, era mai indulgenta si zicea 'asta e, s-a intamplat, nu avem ce sa mai facem'. Bineinteles ca nu am fumat niciodata (si nici acum nu fumez, si nu de dragul ei ci pentru ca nu suport fumul), nu am baut sau nu am fost la cine stie ce petreceri prea 'destrabalate'. Avea grija sa afle cu cine ies si unde. Este adevarat, ca daca nu se purta asa, poat cine stie ce copil as fi fost, dar in acelasi timp vroiam sa imi dea ceva mai multa libertate. Toate astea pana intr-o buna zi (dupa ce am dat Bacul si ma hotaram unde sa ma duc la facultate) cand 'i-a sarit' tandara pentru ca nu ma hotaram odata unde vreau sa ma duc si nu stiu ce vreau sa fac cu viitorul meu, ca sunt ametita si nu stiu si eu sa ma impun si sa stiu exact ce vreau de la mine. Si bineinteles ca atunci am rabufnit si i-am spus tot ce aveam pe suflet. Evident ca ea a inteles cu totul altceva, a inteles ca eu i-as fi reprosat ca nu m-a crescut bine. A doua zi m-am dus sa ma inscriu la toate facultatile la care vroia ea (ASE, jurnalism si drept). ASE-ul este pasiunea ei, iar de celelalte doua credeam ca nu sunt capabila. Am luat la toate, dar m-am hotarat sa ma duc la drept pentru ca am vrut sa imi testez limitele, si se pare ca a avut dreptate in legatura cu facultatea si sunt multumita ca la momentul ala am ascultat-o vrand sa ma razbun. Tot in perioada aia l-am intalnit si pe iubitul meu actual. Aceleasi discutii ca de obicei, ca ce iti trebuie tie baieti, ca nu vezi ca e nu stiu cum si zice nu stiu ce desi nu il cunostea. Si mi-am calcat pe inima si peste vorbele ei si intr-o saptamana m-am intalnit cu el aproape in fiecare zi fara sa ii mai cer consimtamantul, pur si simplu ii ziceam ca ma duc sa ma intalnesc cu el. Cel mai important pas pe care l-am facut si care a facut-o sa inteleaga ca nu mai sunt o copila si am nevoie de mai multa libertate a fost cand i l-am prezentat, ce-i drept imi era doar amic atunci, dar in urmatoarele zile mi-a devenit iubit iar eu i-am povestit tot (desi inainte ma feream sa ii spun). De atunci (a fost o luna iulie extrem de prolifica pentru personalitatea mea) ma inteleg mult mai bine, desi a mai avut unele criza din cauza geloziei de mama, pentru ca stateam prea mult cu el, dar i-au trecut pentru ca il place foarte mult si are incredere in el. Ce trebuie sa intelegi tu de aici e sa faci ceea ce crezi tu ca este bine pentru tine. Daca vrei sa citesti, cere-i bani. Daca nu iti da spune-le ca nu ai ce sa citesti. Daca vrei sa iesi undeva le spui ce vrei sa faci, dar fara sa le mai ceri consimtamantul sau sa te mai rogi de ei. Important e sa faci totul cum vrei tu dar in acelasi timp sa fie si pe placul lor, si sa nu lasi la o parte celelalte activitati (alergatul, invatatul). Bafta.