Din cate am citit, pare a fi o relatie foarte frumoasa, si stii ce? Cu asa mai rar te intalnesti, iar faza e sa nu dai cu piciorul la sansa asta.
Cat despre parinti, mda. Un taboo. Generatiile trecute au fost afectate de comunism, si la ce sa te astepti din partea lor decat la incatusare mintala.
Spunele parintilor sau fa cumva sa-si dea seama ca te-ai despartit de el. Dar nu o fa. Macar sa nu te mai streseze si sa iti toace nervii.
Mai ai rabdare ceva vreme si o sa fezi ca o sa fii indiferenta. Daca spui ca prietenul tau e okay, sincer, baiat bun, el cu siguranta te intelege si ar trebui sa nu dai cu piciorul la sansa de a avea un asa prieten alaturi de tine.
Tu iti faci viata, nu mama, nu tata, nu vecinu, nu pisica. Tu esti tu, si esti facuta sa fii libera, sa alegi tu.
Nu stiu ce sa spun mai mult, dar, sa ramai calma si sa nu te pripesti.
Sper sa fie bine!
Mama ta e pre protectoare cred eu! Odata ce el nu ti-a cerut nimic niciodata si nu ti-a facut rau nu e bine sa il lasi! Incearca sa le explici ca asa ti-e bine ca nu iti face rau, ca are grija de tine! Gandeste-te insa exact la ce simti pentru el, daca merita sa tragi atat, daca aveti un viitor stabil impreuna, nu e bine sa risti totul pe nimic! Pune in balanta totul si asa poate vei afla cum e bine.
Le-am spus ca m-am despartit de el dar ei nu ma cred. Sunt violenti nu mai suport violenta.
Bunica ta sta in alta locuinta? Fa ceea ce ti-am spus, muta-te la ea si cauta sa te descurci si fara "iubirea" parintilor tai.