Va salut. Am o problema cu tata de cand ma stiu. El e tipul de om needucat, badaran, fara principii. Se cearta cu toata lumea, jigneste pe toata lumea, habar nu are sa discute civilizat, ca un tata. Jigneste pe toata lumea el crezand ca face bascalie si minte intruna. Fabuleaza in orice privinta. Traieste in lumea lui, e foarte nervos daca ii spui sa faca ceva, el nu suporta sa ii spuna cineva ce sa faca, sa primeasca ordine. Al a trait in cearta cu parintii lui si acum face asta si acum cu familia lui, mama mea, eu si sora mea. El s-a certat mereu cu mama. Mi-aduc aminte de certurile din familie si ma cuprinde spaima. Acum ii sare tandra din orice. Eu sunt un tip educat, cu principii, nu ii seman deloc si l-am evitat de de cand ma stiu, pentru ca el nu e niciodata realist, intotdeauna pentru el e mai important ce fac ceilalti, minte si fabuleaza intruna, exagereaza in orice. Are o mare ciuda pe persoanele realizate, poarta ranchiuna chiar si pe mama, este un om distrus sufleteste. Injura pe Dumnezeu, nu a fost in viata lui la biserica, decat atunci cand era mic probabil, fura bani din casa lui maicasa cand era de varsta mea (24), chiar si acum o injura ma maicasa si pe taicasu. Si Dumnezeu l-a rasplatit cu doi copii minunati, baiat si fata, care au facut facultate, sunt educati si bine intentionati, spre deosebire de el care mereu cauta sa profite de orice lucru. Nu gasesc cuvinte sa il descriu negativ, credeti-ma, e tatal meu si mi-e greu sa scrii asa ceva despre el insa a devenit de nesuportat. Nici dupa aproape 20 de ani de casnicie cu mama nu l-am auzit vreodata sa ii spuna pe nume sotiei sale. O striga "fa" sau pur si simplu nu foloseste niciiun fel de apelativ cand discuta. E un fatalau si rusinos din cale afara, habar nu are sa pretuiasca ce are si se crede cel mai smecher. Umbla in pielea goala pe strada, el aratand grotesc, ca o maimuta, slinoasa si jegoasa. Spre deosebire de noi, care intotdeauna am pus o toala decenta pe noi indiferent de anotimp. El insa nu are niciun stres sa iasa afara in pielea goala, la 51 de ani, fiind si scund si gras, cu burta, si pe deasupra si IMPUTIT! Mama mea, a fost o femeie extraordinar de buna si si-a sacrificat tineretea si frumusetea ei cu amaratul asta care nu da doi bani pe ea. Sper ca v-ati facut o idee despre tatal meu si va intreb cum as putea sa rezolv problema asta a lui de comportament, ma gandesc nici sa nu il mai bag in seama, nici macar sa nu il mai privesc cu toate ca stau in aceeiasi curte cu el. Mi-e si rusine sa il prezint vreunei fete, ca fiind tatal meu. Pur si simplu e un prostanac, imputit, badaran, needucat, si foarte nesarat la vorba cu oricine. Pe deasupra mai e si fudul. Va spun sincer ca nu mai suport sa il vad asa. Evit cat pot orice discutie cu el pentru ca mereu jigneste si injura gratuit. Va multumesc ca m-ati ascultat si astept sa imi dati cateva sfaturi.

Doamne fereste... vorbeste cu rude, prieteni, cineva si roga-i sa te ajute.
Sau cu un psiholog...

Salut
eu cred ca trebuie lasat singur sa se certe cu peretii, pacat ca stati in aceeasi curte.
nu stiu ce as simti in locul tau dar mai de graba m-as muta de langa el si as rupe legatura, as vorbi cu mama mea sa se mute si ea de acolo. eventual cu mine in chirie pana rezolvam cumva
el isi va da seama de ce la parasit toata lumea si poate va lasa de la el.
Totusi mi se pare greu 24 de ani sa fie asa si deodata sa se schimbe.

Tu, personal n-ai ce-i face. Vorbeste cu un psiholog sau confrunta-l si spune-i adevarul pe fata, altfel nu il poti indrepta.

Este şi agresiv? Ai putea să-i zici mamei tale să facă o plângere la poliţie pentru vătămare corporală (dacă este cazul) pentru care aţi putea obţine o interdicţie asupra tatălui tau, prin deducţie va trebui să plece şi din casă. Bănuiesc că din moment ce are o asemenea atitudine faţă de soţia şi copii lui, îşi permite să fie şi agresiv. Eu cred că chiar nu merită să-ţi îngreunezi viaţa cu o asemenea fiinţă.
Singurul lucru la care mă gândesc este divorţul, de aceea trebuie să vorbeşti serios cu mama şi sora ta despre ceea ce ar trebui să faceţi. Cred că divorţul e cel mai amiabil lucru pe care-l poate face mama ta! Succes!

Fugitii de acasa... daca mama are un servici stati in chirie undeva...

Ps:mult ai mai scris, dabea am putut sa citesc...incerca sa scrii o carte din drama familiei tale.

Cred ca lupta pe care vrei s-o pornesti nu e bine aleasa.Nu poti schimba ce nu-i de schimbat; accepta ca asa e tatal tau si punct.Vei pleca de-acasa in curand, probabil ca si sora ta va proceda la fel. Mama ta trebuie sa ia o decizie, daca simte nevoia s-o faca, voi ca si copii nu puteti sa faceti nimic in sensul asta-numai s-o sustineti.In privinta fetei pe care vrei sa i-o prezinti zic sa faci asta numai cad esti sigur ca vrei sa te casatoresti; viitoarea sotia te va lua pe tine de sot, nu intreaga familie, sunt sigura ca va intelege situatia si restul nu va conta.Numai bine si Dumnezeu sa fie cu tine tot mereu.

Scuza-ma,poti sa clarifici o problema?
Practic ai doua intrebari in care ai varste diferite, respectiv 24 si 26 de ani.Pana la urma care e varsta ta reala?

Am 24, am gresit la taste in intrebarea despre care spui tu. Nu asta e important, oricum!

Mama ta a facut intr-adevar mari sacrificii, si l-a suportat pentru voi...Ti-as spune sa pleci undeva cu mama si sora, si sa-i spuna ca vrea sa divorteze.Dar cred ca e prea,, inrait,, sa fie speriat de asta...Trebuie sa gasiti impreuna, tu, mama si sora, o solutie sa nu va mai influenteze viata.

Nu,doar a fost curiozitatea mea nu inteleg de ce te deranjeaza, nu cred ca mai era necesar sa mai scriu odata tot ce au scris ceilalti si anume:mama ta sa divorteze si ca tatal tau sa ramana singur asa cum si merita.

Eu as zice sa te rogi din toata inima. Doar Dumnezeu te poate scapa, crede-ma. daca te pot ajuta lasa un mesaj

O, dumnezeule, daca iti spun ca pentru ea mult mai dureros ar fi sa vada lumea ca sa desparit de sotul ei, ma crezi? Eu vreau sa o iau de langa el cat mai repede cu putinta, insa e e foarte incapatanata. Ideea e ca ea nu stie cum e sa fi rasfata de sot, ea crede ca asa sunt toate cuplurile, cu certuri si, ceea ce e si adevarat. Insa la ea e o mare problema : si-a acceptat conditia de femeie supusa, neglijata, uneori batjocorita si nu mai poate da inapoi. Intelegi? E peste puterile ei sa plece din proprie initiativa. Ea pune totul pe seama stangaciei, prostiei, si badaranismului afisat permanent de tata. Daca iti spun ca tata nu a scos-o in oras pe mama in toata casnicia, ma crezi? Pur si simplu ii este rusine mah, intelegi cat de inapoiat poate sa fie? Daca el nici pe nume nu ii zice, nu iti dai seama ce om este?

Nu poti decat sa il ignori total,de schimbat nu il va schimba nimeni,asa moare, dar pana atunci nu face decat sa traiasca in mocirla lui, voi ceilalti nu va ramane decat sa nu ii mai dati importanta, sa va feriti cat mai mult sa stati cu el, evitati orice dialog si contact cu el

Draga marko666, iti inteleg perfect revolta si repulsia fata de el. E de apreciat ca in conditiile date, voi ati reusit sa fiti niste persoane normale, cu merite deosebite. Poate intr-o anumita masura, tocmai dorinta de a fi MAI BUN decat el te-a impulsionat sa lupti, si te va mentine mentine ferm in dorinta de a fi mereu o persoana civilizata, corecta. In privinta mamei tale...nu poti judeca dorinta ei de a-i ramane alaturi, si nici nu ii poti reda tineretea. Impaca-te cu gandul ca asa stau lucrurile, si orice fata pe care o vei prezenta parintilor, trebuie sa inteleaga asta. E tatal tau, nu l-ai ales, si nu tine de tine cum decide el sa se poarte. Totodata, prin asta ar trebui sa te aprecieze mai mult. Multa bafta!

Salut. Un astfel de caracter de obicei nu se poate schimba, mai ales la cineva trecut de 50 de ani.
Cred că cel mai bine e să înveţi a-l suporta şi a păstra relaţii cât de cât respectuoase. Iar în viitor, dacă ai posibilitatea de a-ţi aranja viaţa la o distanţă comodă faţă de el, nu rata această şansă. Când eşti mai departe şi te vezi mai rar se primeşte şi să ai relaţii mult mai bune.
Succes!

Trebuie sa purtati o conversatie serioasa cu ea(atat tu cat si sora ta), unde sa-i explicati valorile ei si calitatile care si "le-a ingropat" alaturi de omul care nu a stiut sa i le puna in valoare, atat timp cat nu exista respect, casnicia nu mai e casnicie.Trebuie"batuta la cap" pana intelege ca acel om nu o merita, gandeste-te ca voi veti pleca cu timpul, dar mama ta va ramane cu omul acela.

Spunele rudelor tale si familiei tale sa nu il mai bage in seama, sa isi dea seama ca vorbeste singur.