Viata mea e ruinata complet 
inainte eram sociabil cat de cat dar acum am ajuns extrem de rau (depresie/anxietate/altele) mereu ma gandesc doar la rau si ca se intampla doar rau, dar mereu la orice lucru, am pierdut legatura cu oameni complet, traiesc in lumea mea, cand eram mic ( in generala) copiii ma bateau, ma injurau, ma scuipau si toate cele si cand voiam sa ma joc cu ei sau sa vorbesc cu ei ma respingeau sau ma jigneau si acum daca as incerca sa ma bag intr-un grup nu as putea. De atunci mi-e frica de a nu fi respins, am ramas cu ideea aia ca nimeni nu va ma primi in grupul lor, cateodata devin nervos din cauza unor lucruri marunte, dar nu sunt neaparat nervos pe lucrul in sine cine sunt frustrat ca nu pot sa fiu iar normal. Uneori am niste stari extrem de ciudate daca trebuie sa vorbesc cu o fata sau o persoana noua ma simt foarte incomod si imi transpira mainile, ma ia cu tremur si nu pot scoate nici un cuvant, cateodata rad aiurea fara motiv la orice si cand e ceva serios tot imi vine sa rad, m-am stricat de tot, cateodata am ganduri marete, cateodata imi vine sa ma las de tot, niciodata nu am chef si motivatie, am o stare de oboseala permanenta. Eu sunt ceva mai in urma, nu prea sunt in pas cu moda si cu ce tine de generatia mea, nu e nici o sansa sa imi fac prieteni din generatia asta, mai nou toti copiii de 15 ani fumeaza si au arfe si cand ma refer ca nu e nici o sansa, nu ma refer ca nu as vorbi cu ei sau ceva, dar pentru ei sunt extrem de ciudat si nu ar vorbi cu mine. As face multe, m-as duce sa vizitez locuri, sa ma plimb prin oras si altele dar cand nu ai cu cine e aiurea. Cateodata parca imi place starea in care sunt, dar in mare majoritate a timpului o urasc si vreau sa fiu bine din nou, sper sa reusesc vreodata sa socializez si sa fiu bine si totul ce se intampla acum sa fie doar o amintire... PS: am 16 ani
inainte eram sociabil cat de cat dar acum am ajuns extrem de rau (depresie/anxietate/altele) mereu ma gandesc doar la rau si ca se intampla doar rau, dar mereu la orice lucru, am pierdut legatura cu oameni complet, traiesc in lumea mea, cand eram mic ( in generala) copiii ma bateau, ma injurau, ma scuipau si toate cele si cand voiam sa ma joc cu ei sau sa vorbesc cu ei ma respingeau sau ma jigneau si acum daca as incerca sa ma bag intr-un grup nu as putea. De atunci mi-e frica de a nu fi respins, am ramas cu ideea aia ca nimeni nu va ma primi in grupul lor, cateodata devin nervos din cauza unor lucruri marunte, dar nu sunt neaparat nervos pe lucrul in sine cine sunt frustrat ca nu pot sa fiu iar normal. Uneori am niste stari extrem de ciudate daca trebuie sa vorbesc cu o fata sau o persoana noua ma simt foarte incomod si imi transpira mainile, ma ia cu tremur si nu pot scoate nici un cuvant, cateodata rad aiurea fara motiv la orice si cand e ceva serios tot imi vine sa rad, m-am stricat de tot, cateodata am ganduri marete, cateodata imi vine sa ma las de tot, niciodata nu am chef si motivatie, am o stare de oboseala permanenta. Eu sunt ceva mai in urma, nu prea sunt in pas cu moda si cu ce tine de generatia mea, nu e nici o sansa sa imi fac prieteni din generatia asta, mai nou toti copiii de 15 ani fumeaza si au arfe si cand ma refer ca nu e nici o sansa, nu ma refer ca nu as vorbi cu ei sau ceva, dar pentru ei sunt extrem de ciudat si nu ar vorbi cu mine. As face multe, m-as duce sa vizitez locuri, sa ma plimb prin oras si altele dar cand nu ai cu cine e aiurea. Cateodata parca imi place starea in care sunt, dar in mare majoritate a timpului o urasc si vreau sa fiu bine din nou, sper sa reusesc vreodata sa socializez si sa fiu bine si totul ce se intampla acum sa fie doar o amintire... PS: am 16 ani 
Ai 16 ani, ești tânăr. Tu trebuie sa îți recapeți încrederea în tine, de asta poate ca devii sau pari ciudat într-un grup. Înțeleg ce zici. Eu zic asa, ca să ai încredere, începe sa investești în tine. Sa fii cineva. Uite, apucă-te de mâncat sănătos, alergat sau chiar sala. Îngrijește-te mai mult, atât cât îți permiți tu. Învață la școală, da-ți interesul. Colegii tai vor avea motive sa stea lângă tine sperând ca îi vei ajuta cu ceva. Nu-ți mai plânge de mila și fa ceva pentru tine. Nu pierde vremea la pc, fa tot timpul ceva productiv pentru tine. Sper ca te-am ajutat
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
M ai descris pe mine numai ca eu am 14 ani dar cand n-ai ce face n-ai ce face
Răspunde
Te înțeleg, am trecut, trec prin aceeași situație, doar că puțin mai diferită, implică probleme neurologice și tulburări psihice descoperite atunci la 16 și acum la 22 ani, iau pastile pentru cele neurologice și urmează să merg la o clinică pentru cele psihice, nu dau sfaturi, nu o să îți zic că trebuie să faci x lucru, nici eu habar nu am ce o să fac, oricum is pierdută în spațiu, dar voi încerca și acolo, vedem care-i faza, doar voiam să știi că nu ești singur, suferim împreună }}
Nu cauta un grup, caută un baiat care este mai introvertit și apropiere-te de el, deveniți prieteni. O sa vezi ca o sa fie mai ușor sa treci peste toate cele dacă ai pe cineva care te înțelege, nu un grup
Nu ai găsit până acum pe nimeni.
Căutarea trebuie să fie metodică și organizată, și continuă.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
