Voi credeti ca poti,, ajunge cineva" chiar si plecand de jos, fiind un simplu om fara prea multe posibilitati, dar cu multa speranta si dispus sa munceasca pentru a-si atinge visurile? Asa de rau imi pare cand il aud pe tatal meu spunandu-mi ca n-o sa ajung nimic in viata, ca nu stiu sa fac nimic, ca-s proasta bata si n-o sa ma pot descurca vreodata. Nu inteleg de ce-mi spune lucrurile astea. Sunt o fata destul de descurcareata, invat bine la scoala, ii ajut in gospodarie la orice, nu le-am cauzat parintilor niciodata probleme, n-am umblat aiurea cum fac alte fete, am fost tot timpul laudata la scoala, iar parintii nici nu par sa observe ca fac si eu ceva bun, ci la cea mai mica greseala imi adreseaza tot felul de vorbe urate.
Ce credeti ca e de facut? De vorbit cu ei nici nu se pune problema, caci comunicarea e la pamant la noi. Mai vorbesc din cand in cand cu mama, dar asta destul de rar...si nici ea nu pare sa ma inteleaga.

Daca esti isteata poti ajunge departe, chiar daca pleci de jos.Gandeste-te ca majoritatea oamenilor de valoare au plecat de jos si au ajuns unde sunt. Daca nu te iei dupa gura lumii si depui efort pentru a fi "cineva" nu vad care este problema, sincer.Invata in continuare la fel de bine, mai tarziu urmeaza o facultate(daca vrei sa fii sus, trebuie) si dati silinta sa fii cat se poate de silitoare sa treci cu brio examenele, iar mai apoi cauta-ti un loc de munca in functie de ce ai studiat daca este posibil. Daca esti fata la locul tau, muncesti cinstit si pui suflet in tot ceea ce faci cu siguranta vei fi un model si nu neaparat din punct de vedere al carierei. Poti fi un om de admirat prin intermediul bunului simt si prin faptele tale.In legatura cu problema comunicarii intre tine si parinti:probabil ei vad ce comoara au la casa, dar nu iti spun asta pentru stiu ca poti mult mai mult de atat si probabil, zic eu, e i cred ca laudandu-te te vei lasa pe tanjeala.Mult noroc!
P.S sper ca prin "cineva"nu intelegi Sanziana Buruiana sau ceva de genu