Voua nu va e frica sa va aratati emotiile si sentimentele?
Eu una prefer sa nu ma exteriorizez in acest mod.
Scuzati categoria! Nu am stiut unde sa incadrez intrebarea.
Da,imi este teama ca poate aceea persoana sa nu imi raspunda la aceleasi sentimente cu ale mele si pe urma sa am de suferit.S-au pur si simplu sa profite de faptul ca tin la el si sa isi bata joc de mine.O inima ranita se vindeca foarte greu.
Trebuie sa cunoastem aceea persoana mai intai ca sa stim daca merita sa ii impartasim sentimentele noastre s-au nu
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Uneori mai simteam si eu teama asta de a mi arata sentimentele dar am trecut peste
Nu mi-e frică, dar nu vreau. Şi dacă m-aş manifesta n-ar fi tandru, ar fi violent.
Depinde de context si de persoanele implicate. Daca este vorba de membrii apropiati ( gen mama sau fratele sau cei mai buni prieteni), atunci imi pot arata sentimentele pentru ca oricum ma cunosc bine si nu ma vor judeca. Plus ca si ei si-au arata sentimentele fata de mine. Dar daca este vorba de colegi sau prieteni / amici cu care nu sunt apropiata, atunci in niciun caz! Si depinde si de situatii. De exemplu, cand cineva ma raneste intentionat, nu-mi arat sentimente, le tin in mine cat pot, ba chiar pun o "masca" de indiferenta sau chiar oarecum vesela ca sa nu-i dau satisfactie acelei persoane si ca sa-i arat ca orice mi-ar face, pe mine nu ma afecteaza ( chiar daca in realitate poate ma doare). Alteori, cand experimentez un esec, imi vine sa plang dar daca o fac, o fac numai cu usile inchise, intre patru pereti, nu las pe nimeni sa vada. Si mai sunt si situatii in care pierzi pe cineva sau moare, atunci nici nu mai conteaza cine ma vede sau nu, aia e si gata. Sau mi s-a mai intamplat o data sa plang cand ma uitam la tv la o emisiune despre diverse cazuri reale de crime si tin minte ca au prezentat un caz de o cruzime iesita din comun ( ceva cu o tortura groaznica), in fine, m-a socat intr-un asemenea hal ( mai ales ca era real) incat au inceput sa-mi curga lacrimile fara sa-mi dau seama. De abia cand mi-au atras atentia ai mei am realizat ca plangeam. Dar asta nu s-a intamplat decat o data.
Pai..mereu trebuie sa spunem ceea ce noi simtim astfel nu ne complicam viata..viata noastra ar trebui sa fie cat maiusoara..asa ca incearca sa nu o complici asa de tare daca iubesti pe cineva spune-i daca iti este dor de cineva plauieste o intalnire sau ceva daca iti este dor de vocea cuiva suna-l ..nu-ti mai complica viata :-J... Fundita?
Cateodata nu e bine sa iti ascunzi sentimentele pentru ca ai numa de pierdut.dar cateodata mai bine le ti in tine
Trebuie să cultivăm discernământ şi perspicacitate în relaţiile cu cei ce ne înconjoară. Astfel vom înţelege cum cine să fim mai deschişi sau mai rezervaţi.
Cel mai adesea extremele nu sunt folositoare.
Ba da.
Pot spune ca imi ascund sentimentele foarte des. Nu dau nici un semn, nici cel mai micut.
Sper sa nu ma intelegi gresit dar sunt normal, nu sunt rece, nu neglijez pe nimeni.
De obicei fetele au facut primul pas, iar acum cateva luni chiar i-am spus fetei ce simt.
A urmat o relatie frumoasa si de durata, imi cer scuze dar am lungit-o iarasi.
O zi frumoasa iti doresc.
E bine sa iti arati sentimentele fata de persoanele in care ai incredere si stii sigur ca nu si-ar bate joc de tine...
Eu ma descarc in fata prietelor mele si in fata mamei mele. Ele ma inteleg cel mai bine. Chiar daca nu pot spune ca prietenele mele sunt ar fi cele mai bune prietene ale mele, niciodata nu m-au luat in ras cand m-am destainuit lor.
Eu de foarte multe ori cand primesc un cadou chiar daca simt o bucurie enorma in suflet am tendinta sa par indiferenta, nu ma pot exterioriza pentru ca mie teama sa nu fiu penibila.
Nu prea pot sa-mi exprim sentimentele cum as dori. poate pentru ca unde in adancul mai imi este teama de ceva. de obicei nu ma ''pierd'' asa usor. prefer sa tin in mine ceea ce simt si sa arat oarecum.
sunt asa mai ''rezervata'' in privinta sentimentelor si nu ma las ''descoperita'' de oricine. sunt foarte deschisa de felul meu, imi place sa glumesc, sa ma simt bine, dar cand vine vorba de chestii asa mai ''personale'' prefer sa fiu mai la locul meu 
Bună.
Uneori îmi este greu, ce-i drept, să spun sau să arăt ce simt. Nu îmi găsesc cuvintele şi sunt şi foarte emotivă şi timidă, motiv pentru care mă panichez foarte repede. Îmi este teamă să arăt ce simt, ca să nu fiu luată în râs sau să nu fiu înţeleasă greşit.
Însă dacă sunt în preajma unor persoane care ştiu că nu ma judecă şi care mă cunosc, pot fi de cele mai multe ori eu însămi şi pot să-mi exteriorizez sentimentele.
Bună întrebare.
O zi bună!
Ceau.
Ce am invatat eu de la viata este asta :
Sa nu-mi fie frica de nimic. Spun tot ce simt si gandesc pentru ca : daca tin in mine inseamna ca raman eu cu probleme nerezolvate.
Spun tot celor implicati, le transfer lor povara, si le urez succes. Sa se descurce si ei cu mine
Aveam o perioada in care imi era si mie foarte greu sa-mi arat sentimentel, sa arat ca tin la cineva si mai ales sa spun cuvantul te iubesc.asta datorita multor suferinte din trecut care mi-a produs niste temeri, niste scaderi de auto-estima, dar fara sa vreau am intalnit in viata mea o persoana minunata care mi-a demonstrat ca nimeni din prezentul nostru nu merita sa plateasca pentru greselile celorlati din trecut! acum zambesc, iubesc si nu numai ca o spun, dar de multe ori vreau si sa strig de fericire ca toata lumea sa stie!
-
anonim_4396 întreabă:
5 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
