Vreau sa ma sinucid, Mereu ma cert cu mama aproape in fie care zi deja nu mai suport mai ales cand e soramea acasa ea e mai mare ca mine cu mult pe mine nici macar nu ma mai baga in seama mama sau daca vorbeste ceva cu mine numa se tipa, tata la fel tot comenteaza la mine imi zice ca poate vreau bataie si chesti si sa nu mai imi cumpere nimic cu prietenul meu nu ma lasa nici unu din parinti sa vorbesc imi interzic noi de 1 an jumate stam pe ascuns si tot incerc sa ii explic mamei ca il iubesc si ca e ceva serios dar nu am cu cine vorbi nu ma asculta niciodata ...si mereu ma cearta cand nu e soramea acasa uneorii mai imi zice hai la mami cand nu are nervi peste 5 minute se tipa pe mine deja nu o mai suport credeti-ma eu nici nu o mai consider mama mea cum face cu mine. si mai am o problema Prietenul meu nu mai are deloc incredere in mine eu recunosc ca l-am inselat o data dar asta mai demult la inceputu relatii noastre si imi tot scoate ochhii cu baiatu ala si imi stie si parola de la faccebook nici nr aluia nu il mai am si tot nu ma crede nici macar ca il iubesc enorm Nu mai vreau sa exist voi ce sfaturi imi dati?
Scuzati=ma ca am mai scris gresit dar credeti-ma poate o sa ma intelegeti mie tare greu plang in fie care seara nici pofta de mancare nu mai am dar daca nu mananc iar se tipa pe mine mama intruna.( ce sa faccc? va multumesc din tot sufletul.

Ce sa faci sa te sinucizi? ai innebunit? ar fi mai bine sa discuti cu mama ta, serios! cand este calma, spune-i ca vrei sa discutii cu ea ceva serios. fara SINUCIDERE! EXCLUDE-O!

Iti spun eu ce sa faci.tragi aer in piept si incepi sa devii indiferenta la discutiile cu mama, tata, sora etc.cand ei tipa, nu pui la inima, nu bagi in seama si iti vezi de treaba ta.

Sinuciderea e pentru cei lasi.Tu esti lasa? Nu as crede...Nu e o solutie! In primul rand,eu cred ca de la atata stres,cearta esti in depresie(daca nu ai pofta de mancare,stai mai mereu singura in camera,dormi mai mult/nu poti sa dormi,plangi mereu si daca ai ganduri de sinucidere,e despresie la sigur!). Cand va mai certati,intrab-o daca vrea sa te omoare... Explica-i ca te poate baga in depresie. Eventual, te duci singurica la un psiholog(la consilierul scolii e cel mai indicat, ca acolo nu platesti) si o rog/il rogi pe psiholog sa vorbeasca cu mama ta, sa ii explice.Te rog sa ma anunti si pe mine daca te-am ajutat cu ceva, daca au mers sfaturile mele.Si in legatura cu prietenul tau, e bine sa il intrebi daca mai vrea o relatie cu tine, daca zice ca da, ii spui ca o relatie se bazeaza in primul rand pe incredere.

Bună.
Tu ai nevoie de o consiliere psihologică și nu mai da ocazie mamei tale care se pare că și ea este zdruncinată emoțional.
Pa, pa.

Cum sa te sinucizi pentru atata lucru? Incearca sa-i ignori si gata. Asteapta sa faci 18 ani... Iti gasesti ceva de lucru, iti iei lucrurile si pleci.

Cati ani ai, fetito? Nimic in lume nu este atat de grav incat sa-ti iei viata. Parintii tai au motive sa tipe la tine?

Pai ascult-o si tu mai mult si intreab-o ce o doare, are si ea probleme ei si este foarte incarcata.

Asea sunt niste fleacuri ce spui tu acum.
Nu te supara stiu oarecum ce simti, dar gandeste-te si multumeste-i Lui Dumnezeu ca mai ai parintii in viata.
Tare as vrea sa ma mai ''cert'' si eu si nu am cu cine
Asa ca lasa toate prostiile si incearca sa gandesti ca un om matur de acum.
Asta e viata

Intr-o astfel de situaţie de dibusolare emotionala este esenţial să cauţi sprijin moral. Nu sta aşa. Nu trebuie să îngădui nici o şansă pentru vreun gând al sinuciderii, nici în fanteziile şi nici în glumele tale.

Trebuie să fugi de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare „început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu.

Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)...

Este vital să ceri şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile afective.

Şi trebuie să te mulţumeşti cu paşii mici dar siguri şi definitivi, ai aflării răspunsurilor, la întrebări esenţiale ale vieţii...

Consiliere psihologica.Noi nu putem sa te ajutam cu asa ceva.

Simplu de spus...

Cred ca una dintre marile probleme in astfel de situatii este unde gasim aceste persoane care sunt in masura sa ne ofere sprijinul moral necesar. Am solicitat si eu candva ajutorul unui duhovnic, considerand ca aici imi voi gasi alinarea, spunandu-mi sa nu-mi pierd speranta si credinta in Dumnezeu, minunate cuvinte, insa e necesar mai mult decat un sfat si apoi ne intoarcem in dezamagirea vietii noastre de zi cu zi, cu atat mai mult cu cat persoana ce se afla in stari depresive sunt greu de impacat, iar o conversatie de 2 minute, e total insuficienta. E necesar mai mult de atat!

Viata e mai importanta decat orice, crede-ma, daca ai fi vrut sa te sinucizi cu adevarat, ai fi facut-o.
"mai bine caine viu, decat leu mort"

Nimic pe lumea asta nu e mai pretios decat viata ta, iubirea, speranta si credinta in Dumnezeu. Iti inteleg situatia, de altfel toti ne lovim mai devreme sau mai tarziu de momente delicate, carora le facem fata cu dificultate. Sfatul meu, daca el conteaza in vreun fel este, asa cum am vazut si in recomandarea altor persoane, sa soliciti ajutorul unui alt membru al familiei, fata de care tu esti mai apropiata, al unul duhovnic, insa nu renunta la incercarea de a gasi oamenii potriviti cu empatie si suflet mare. Roaga-te la Dumnezeu pentru linistea ta si a familiei, pentru ca parintii tai sa-si schimbe atitudinea si sa constientizeze gresela, daca ea exista. E dificil sa acorzi un sfat in mediul virtual, e necesar mai mult de atat. Dumnezeu e linistea, iubirea si refugiul nostru, ai incredere in El si inlatura orice gand necurat. Viata ta e cu adevarat pretioasa, indiferent de circumstante. Credinta iti va deschide portita spre rezolvarea acestei situatii

...

Fratee, la fel ca si mie, intr-un fel, daca parintii tai sunt chiar asa atunci fugi de acasa, fugi la bunica sau la alte rude, poate asa o sa li se faca un pic de mila, doar nu te sinucide, gandeste-te ca ai un rol in lumea asta nebuna, nu trebuie ca din cauza parintilor sa iti strici viitorul, discuta cu ei, daca nu vor bun, las ca trec anii si le poti reprosa pe viitor, fii tare, noroc!

Si lumea spune ca indiferenta, nepasarea si superficialitatea sunt defecte. Poate nu-s calitati dar cel putin eu nu incerc sa ma sinucid din orice chestie. Motto-ul meu: "I don't give a ***."

Daca stau bine sa ma gandesc, n-ar fi rau sa te sinucizi Spor la treaba!

?

2. Tu te adresezi parintilor tai pe un ton foarte ridicat, asta inseamna ca trebuie sa il schimbi si sa devii mai calma, eventual verifica sa nu ai dopuri in urechii. Daca nu vor sa ia in seamna chestii importante (de exem. de la scoala), nu le mai repeta... ca vei avea tendinta sa ridici tonul, ci scriele pe o foaie si lipestele de frigider cu magnet sau cu scotch.
4 ca ocupatii: apucate de crosetat sau impletit

Ps-nu mananci pe motiv ca vrei sa faci dreptate(sau pe babeste: tu postesti) dar ei n-o sa pateasca nimic pentru ca sunt parintii tai si fara ei iti va fi mult mai greu)... vei reusii sa calmezi toata situatia daca le vei aminti de fiecare data cand nu se tin de cuvant (discutii si promisiuni) sau spun vreo minciuna. Ai putea sa scrii pe un caiet minciunile lor(si nu-i neaparat sa te minteasca pe tine ci orice minciuna), ca sa nu le uiti si cu urmatoarea ocazie cand se vor enerva pe tine, spune-le pe toate, mai ales daca ai vreo 5 sau 10 minciuni sa vezi ce liniste se face si ce ascultata vei fi.

Buna, daca tot vrei sa te sinucizi, mai intai ia si asculta la mine! Inainte sa te sinucizi, ai doua variante din acre sa alegi:
1. Daca te sinucizi, tine minte ca, dupa moarte iti dublezi vina si pacatul ca tiai luat viata, si dupa care Dumnezeu te ia la intrebari, si iti da de treabadubla sau poate chiar tripla! Nu ai dreptul sa-ti iei viata singura!
2. A doua varianta este ca, daca ramai in viata, asculta de toti, lasa baiatul impace, fate fata cumintica ca vei avea de castigat mai mult chiar si din partea parintilor tai.
Lasa fuga cu baiatul, ca nu gasesti rezolvare mare in asta.
Daca taci si nu comentezi la nimeni, nici tu nai sa mai fii stresata.
Inca nu esti la vremea maritisului inca cred. Daca fugiti, pe ce bani traiti? Iubirea si dragostea tine de foame cumva?
Poate ca parintii tai sunt deja stresati si nervosi cu sora ta cea mai mare, care deja vad viata altfel.
Daca incerci sa fii mai buna, sa-i intelegi, toti vor fi de partea ta, ai sa vezi!

Nu te sinucide ca nu se rezolva problema, se agraveaza.

Cauta sa fii inconjurata de oameni care sa te poata dezvolta, care sa te inteleaga si cu care sa poti comunica bine.Axeaza-te pe lucruri care te ajuta (hobby-uri, lectura, plimbari etc.), si incearca sa lasi cat mai putin discutiile cu parintii tai sa iti faca rau. Daca te detasezi de lucrurile pe care ti le spun ei, vei vedea ca te vor afecta mult mai putin. Daca parintii tai nu inteleg relatia ta cu acel baiat, poti sa ii lasi o perioada, sa continui relatia cu el fara sa incerci sa ii convingi.Cauta sa gasesti inauntrul tau lucrurile care iti aduc liniste si o stare de bine, vei vedea ca vei fi mai bine