Vreau sa pun niste intrebari aici fara sa generalizez ci doar asa,sa imi spun parerea in legatura cu anumite situati.
De ce multi barbati/băieți,o data ce trebuie sa se căsătorească sau chiar urmează să aibă un copil (iubita este insarcinata), conștientizează că ei nu au facut nimic cu viata lor si trebuie sa faca atunci? Adica sa iau si pleaca in strainatate cu scuza "trebuie sa fac bani ca sa ne descurcam cu ala mic si tot restul" si multi dintre ei pleaca cele 9 luni, 9 luni in care mănâncă bine,ies in club,muncesc,stau cu prieteni in timp ce ea se chinuie acasa cu sarcina,cu controale,cu analizezi dureri,griji,facturi. Oare pentru uni nu e o scuza asta ca sa ascundă faptul că vor sa fuga de greu si responsabilitate? Inteleg ca e grea munca,dar de muncit toti muncim,adică ei nu fac cu nimic in plus fata de ce face oricare dintre noi ci doar plusează pe faptul "cum nu te-am ajutat? doar ti-am trimis bani" ceia ce din nou este perfect normal sa faca un tată pentru copilul lui.
Spun asta pentru ca am vazut o grămadă de cazuri in care el pleca,ea rămânea cu casa,copii,părinți,griji pe cap iar după ce el isi făcea traiul pe acolo bine mersi câțiva ani realiza ca "Ba,nu prea mai am ce sa fac in viata ca le-am făcut pe toate,hai sa o aduc pe proasta aia in coace sau sa merg eu acasa".Si spun proasta pentru ca in acei ani, de cele mai multe ori sentimentele dispar.Pentru ca nu ai cum sa stai luni la rând,ani la rând departe de cineva trimițând doar niste bani de care oricum te puteai lipsi sau pe care oricum ii cheltuieli aiurea,distrandu-te,marcând,socializand si sa spui ca mai ai mare iubire fara de acea perosana pe care nu o vezi Sau simti atata timp,pe care nu o ajuți, langa care nu tragi greul si de acolo incepe iadu.
Simti ca nu mai ai libertate si o acuzi ca vrea sa stea cu tine non stop si te sufoca.Realizezi ca nu face mâncare pe care tu o mancai la restaurant si ii reproșez. Observi ca bani din țară nu se compara cu salariul de acolo (daca te intorci),sau după ce ai dus-o vezi ca trebuie sa stea cu copilul,Sau nu stie limba,nu isi gaseste de lucru si din nou cearta ca o intretii,ca stau si ea si copilul pe capul si bani tai etc si se ajunge la jigniți, batai...
De ce nu pot tineri sa isi faca cat de cat un rost înainte de as crea o familie si pe urma sa tragă impreuna.Sa meargă sa se stabileasca dincolo si pe urma sa faca un copil,casa si tot restul? Sau sa stea aici,sa tragă impreuna si cand e copilul de grădiniță macar sa meargă împreună daca tot vor sa meargă si sa muncească sa faca mai mult? De ce se fuge si nu se susțin si ajuta? Cat de greu e sa înțelegi ca un părinte spre exemplu,sau membri familiei ei in general sau si a lui depinde nu sunt obligați să iti creasca copii,sa stea după fundul vostru doar ca voi sa aveti cu cine face sex cand va mai întâlniți? Ca practic asta fac,Nu ajuți o familie,ajuta doi parteneri de sex de ocazie Ce mai devreme sau mai tarziu oricum se despart sau nu se mai iubesc doar stau asa.


Mi-am spus doar parerea si as vrea sa stiu si cum gândiți voi.Tin sa mentionez ca poate fi si vice versa sau ma rog, înțelegeți voi.

De asta cred ca femeile ar trebui sa aiba pretentii de la viitorul partener. Daca nu are un job bun si e pasibil de a pleca din tara, nu faci copil cu el.
Vina e de ambele parti in cazurile astea

Ai avut vreodata un maldar de facturi pe care nu ai avut cu ce sa le platesti? Sa ajungi in situatia aia si atunci parca iti vine si tie sa pleci decat sa iti infometezi familia. Zic si eu...

Păi da tu până la vârsta la care te-ai hotarat sa iti întemeezi o familie ce ai facut? Ai stat cu mama si tata si dupa brusc ti-ai dat seama ca vrei copii? Inainte de a te căsătorii si a face copii nu trebuie să iti faci un viitor, niște planuri? De ce nu pleci sa muncești sa iti iei casa, sa iti pui bani deoparte etc si dupa sa creezi toate astea? Pleci atunci cand femeia aia e cu burta la gură si are nevoie de ajutor și susținere? Sau cine te pune sa fi atat de nechibzuit incat sa iti faci datorii atat de mari daca stii ca nu ai de nici unele?
Am avut si eu facturi, chirie pe care nu am putut să le mai plătesc si la care am renuntat luând totul de la capat.Ca si familia daca e sa te ajute altfel o face daca esti si tu acolo si vede ca te spetesti si nu lasi tot pe capul lor.

Da,normal,am specificat la sfarsit.

Stii ca in Romania sunt peste 1.5 milioane de oameni care lucreaza pe minimul pe economie? Eu cred ca e greu sa iti fac planuri cand traiesti de la un salariu la altul... si e dreptul fiecaruia sa faca un copil cand considera ca e potrivit sa il faca.

Eu am fost 100 la suta ajutata de sot in cresterea copilului desi el avea servici si a doua zi trebuia sa se trezeasca si sa mearga la lucru de n ori a ramas noaptea treaz cu copilul daca plingea ca mie de oboseala sa nu-mi mearga laptele.In alta ordine de idei eu stiu ca pe vremea aceea inca nu se putea pleca in strainatate dar nu cred ca ma lasa in primul an de viata al copilului, mergea in strainatate cu pasaportul sa aduca ce nu se gasea in Romania pentru copil dar numai pentru o zi.In alta ordine de idei fina-mea care a avut o situatie materiala modesta casatorindu-se si avand primul copil si nevoie de bani i-a plecat sotul dar numai dupa ce in primele 3 luni a stat linga sotie si numai dupa ce a stiut ca ea este ajutata de mama sa zilnic, locuind impreuna cu mama sa si el venind des acasa din 3 in 3 luni si stind cate o saptamana cu ele(caci are fata primul copil.)Deci nu abandonezi in halul asta femeia in halul in care tu ai scris mai sus.

Depinde de oameni si cum proceseaza schimbarile prin care trec. Ce zici tu se intampla DE OBICEI, sau hai sa ii zicem DESTUL DE FRECVENT, dar nu e o regula. Multi dintre aia care pleaca o fac fix pentru familie si acolo nu rup cluburile si c*rvele, ci string banut linga banut sa trimita acasa.

Nu am spus nu pleca in strainatate, am spus nu pleca daca vezi ca esti in situatia menționată mai sus.

Sincer am văzut tot mai rare cazuri de genul si tot mai multe cazuri "Pai muncesc, eu fac bani nu am de ce sa fac rabat si tu nu ai de ce sa comentezi".

Doar ca realitatea zice ca fix in situatia aia ai nevoie de bani.

Ai familie?

Aia au un caracter infect de la inceput, ce sa zic. Ideal e sa faci treburile impreuna... sau sa nu le mai faci deloc. Crede-ma ca in ultima vreme incep sa realizez extrem de multe apropos de relatiile disfunctionale uitindu-ma la calul mort care e casatoria mea si pe care nici macar nu il mai bat... trebuie doar sa il scot din casa.

Nu am spus de toti specific din nou, dar in cele mai multe cazuri se intampla.
Stiu femei cu 2, 3 copii acasa ce își vad soțul o data pe an si abia dupa ce cresc ei mari vin inapoi sau ii ia cu ei.Stiu femei ce au pierdut sarcina sau au avut probleme in sarcina pe baza de stres si probleme de sanatate si nu era nimeni langa ele înafara de propria mamă cu care cele mai multe se cearta pe tema "bărbatul meu e bun, tu vrei sa ne desparti" si atunci... Uita-te si pe aici la intrebari câte sunt în situații de genul, uitate in jur si pe la stiri si iti vei da seama ca mergem din ce in ce mai rau la capitolul asta.
O singură femeie stiu pe care o apreciez chiar daca a facut un lucru extrem de dur si dureros chiar si pentru ea. Iubitul ei o lengherea de ici colo pe la munca dar voia familie si casa, ea era studenta si inca statea la parinti.Sa intamplat sa ramana însărcinată si ala s-a trezit ca stai domnule ca eu am datori,ca eu stau prost financiar trebuie sa plec si a lasat-o pe aia cu maicasa si taicas-o ce oricum deja văzuse ce poama e ala si dus a fost.El a plecat in strainatate,stătea cu niste prieteni,săptămânal mânca pe la restaurante,juca carti,biliard,bea câte o bericica,se posta pe rețelele de socializare și aia cu maicasa la ecografi,analize,tratamente,piața,naveta,facturi etc si treptat s-au răcit.Ea ia reproșat că ori o ia si pe ea ori sa vina acasa ca e primul ei copil nu poate sa faca fata singura sau sa tot stea maicasa femeie deja la o varsta la cheremul ei.El a venit acasa,a vazut-o,a plecat.A nascut dusă de ai ei la spital,el si-a vazut copilul in poza si a revenit cand trebuia sa faca botezul si clar intre ei nu mai era ce trebuia.A plecat ala inapoi iar ea a mai stat până a crescut fetita mai mare cat sa nu mai depindă de ea.A îngrijiți cum a putut si cat de bine si la un moment dat i-a spus dansului ca sa vina acasa ca ea si-a gasit ceva de munca dincolo si vrea sa isi faca un viitor.El nu a luat-o in seama si atunci ea a dus fata la mama lui.Ia spus femei ca trebuie sa plece,ca se intoarce la N timp si sa mai vada si copilul dansei de ea,sau familia lui ca ea si cu ai ei au îngrijiți până acum.Ia spus macar cat am stat si griji eu de ea sa stati si sa o îngrijiți si voi sa imi fac si eu un rost nu numai copilul vostru.
A plecat femeia in Anglia,mama băiatului la un moment dat la chemat acasa ca ea nu mai e stăpână sa îngrijească copilul si ea sa recăsătorit, mai are un copil, are grija si de fetita sa trimandui bani, vizitând-o dar el si azi sta pe un salariu micuț in tara, pe la masa cu copilul.
Am vorbit cu ea si mi-a spus că nu voia să se răzbune pe copil, dar vrea sa isi asume si el responsabilitatea de tata pentru ca e usor sa dai din fund si sa pleci.Are de gând acum sa isi ia si fetita cu ea, ca e bine are tot ce ii trebuie iar actualul soț nu are nimic impotriva dar de el nu mai vrea sa audă.

Am viitor soț. Copii încă nu pentru ca nu sunt in situatia potrivita pentru ai face.

Nu stiu ce fel de relații se mai formează sau ce ii determina pe uni sa ajunga cu ele in halul asta.

Nu e neapărat. Daca nu te întinzi mai mult decat iti e plapuma nu ajungi in situatia aia.
Si daca tot se castiga mai bine dincolo si aia vrei sa faci, de ce nu te duci cu iubita, soția acolo si dupa faceti un copil, sau cand e însărcinată sa o duci cu tine?

Sa faci planuri din spatele tastaturii e usor.

Tu ai senzatia ca sunt un robot programat de cineva are doar scrie si nu trăiește? Crezi ca eu nu mănânc,nu muncesc, nu respir, nu imi fac familie si copii ca tine sau ca restul? Sau ca eu sunt scutita de taxe, impozite, hrana si alte nebuni?

"Crezi ca eu nu mănânc, nu muncesc, nu respir, nu imi fac familie si copii ca tine sau ca restul"

Nu pari ca traiesti in realitatea majoritatii romanilor

... viata. La unele chestii efectiv nu ai cum sa stii dinainte cum vei reactiona. Am cunoscut in cercul de apropiati cel putin vreo 3 relatii ca in filme care s-au terminat... trist. Nu neaparat cu circ. Ci pur si simplu genul ala de cuplu pe care ii imaginezi de la 20 de ani la 85 si care brusc pac! Gata, s-a dus magia.

Tu nu pricepi ca eu nu am nimic impotriva ca te duci in strainatate.Ma doare in cot la o adica.Dar nu mi se pare normal sa iti lasi femeia bortoasa acasa cu griji pe cap si tu sa faci chermeze pe dincolo.Ce nu vrei sa înțelegi,sau ce nu pricepi? ca iti desenez.
Tu din tot ce am scria ai inteles doar faptul că te judec ca pleci sa muncești înafara cand eu de fapt spun cu totul altceva.Tu poate esti plecat? Explicai si mie de ce nu ti-ai lua femeia cu tine spre exemplu? Daca tot consider ca sa stai cu ea aici e un chin. De ce o lasi sa treaca singura printr-o sarcina,sa treaca singura prin colici,febra,vaccine si alte probleme pe care le imtampini cand ai un copil? De ce nu esti acolo cand are dureri,când i se rupe apa, când trebuie sa fuga la spital sau cand are controale, tratamente, ecografi? De ce nu esti acolo ca sa ii faci piata sa nu care ea sacoșe? Sa ii masezi un picior umflat sau sa stai noapte cu copilul ca sa poata si ea sa se odihnească? Pentru ca te-ai gandit sa dai din c.ur fara sa ai o bază si stand cu mamica inca? Sau pentru ca te-ai gandit ca asta e treaba femeii si tu nu trebuie să contribui?
Stai frate acasa sau ia-o cu tine daca tot e sa fie, dar fi acolo sa o susti că nu la facut singura.

Da,dar vezi de multe ori incotro se duce situatia.
Si eu am avut o relație de 8 ani, dar daca am văzut că ceva scartaie nu m-am căsătorit, nu am facut copii.Am asteptat sa vad cum evoluează treaba, am incercat prin comunicare si alte chestii sa vedem ce si cum se intampla iar daca nu a fost să fie ne-am văzut de viata.
Ideea e ca un caracter nașpa in timp il vezi.Primul si al doilea an e dragoste mare si atunci nu te pui sa faci nunta si copii pentru ca poti sa fi ametit/a de aburi dragostei nemarginite si nu il vezi limpede pe cel de langa tine.Iar din al treilea spre exemplu cand te-ai stabilizat, devi mai realist si privești mai limpede lucurile atunci iei hotărâri de genul.

Nu sunt nici plecat, nu traiesc nici pe minimul pe economie si nu am nici copii si cu toate astea inteleg efortul financiar de care e nevoie sa cresti un copi si intleg si ce inseamna sa traiesti cu minimul pe economie si inteleg si ce inseamna sa faci sacrificii pentru copil. E simplu. Si inteleg ca atunci cand apare un copil nu faci planuri relaxat asa cum le gandesti tu din fata monitorului

Ei... casatoria mea are 17 ani si mergea cum mergea pana ea a trecut pe linga moarte. In loc sa aprecieze asta, a luat-o pe ulei. Nu ma refer la bautura. Ci efectiv... puii mei, zi-i depresie, zi-i cum vrei. Nu stau sa bag povesti acum.

Oamenii nu sunt perfecti. Copiii sunt pentru multi singura ratiune de a trai. Singura implinire in viata. Cred ca sunt putini tati care pleaca din tara de placere

Nu vrea sa faca psihoterapie?

A fost la o psiholoaga de vreo doua ori, dupa aia au palit-o popii. Si unde mai pui ca s-a lasat de servici de vreo 2 ani - si discutam de job unde era la jumatate de norma deja si lua vreo 2600 net + bonuri. La cum s-a tot manifestat in perioada asta e beyond any therapy... si nici eu nu mai am ce sa iert. Adica sa tolerez. Doar o suport. Si de regula schimbam maxim 10-15 cuvinte pe zi. De ce nu divort, desigur. Pentru ca e una bucata copil si mai degraba ma ingrop singur de viu decat sa las copilul pe mina ei.

Spune-i sa mearga la psihiatru, nu la psiholog. Psihiatrul e medic si ar putea sa o ajute

Inseamna ca acea experienta a fost o mare trauma pentru ea. Daca incerci sa vorbesti mai mult si sa te apropii din nou de ea nu crezi ca o mai poti linisti macar sa ii poti sugera sa mearga la psihiatru? Poate nu e o cauza pierduta. Si doar are nevoie de intelegere

Nu poti sa stai langa o persoana daca nu mai simti sa o faci.Trebuie să discuți si cu ea despre divorț ca poate asa se mai limpezesc lucurile.Din cate am inteles ai o fetiță ce nu e chiar Asa micuță, deci treptat poti sa discuți cu ea despre ce se intampla.Sau poti sa lupți sa iei copilul tu, sau macar custodie comună cu domiciliul la tine.Ea daca nu are de munca si nici nu vrea sa muncească se va descurca greu sa întrețină un copil, Asa ca pana se va pune pe picioare si ea va fi de acord sa ti tu copilul mai mult.
Nu zice nimeni sa abandonezi omul cand e greu, dar daca ai incercat toate posibilitățile si pur si simplu nu mai poti sa faci fata nu te poate obliga nimeni sa rămâi.