Vreau si eu un sfat cat de serios posibil, eu imi iubesc parintii foarte mult, ei sunt to ceea ce am si doar pentru ei traiesc, dar sunt ranit de fiecare data. Iubirea fata de parintii mei ma raneste, tin prea mult la ei si daca aud un planset sau o durere eu ma stresez si sufar... Un sfat sa pot sa fiu mai mult singur, sa nu mai am iubirea asta mare fata de ei. Sa nu se inteleaga gresit, vreau sa ii iubesc in continuare, dar nu atat de mult. Sunt singur la parinti si am ajuns sa cred ca sunt o dezamagire si ca orice as face nu este bine, ma tot gandesc sa fac bani sa imi intretin familia sa le ofer o viata de lux, dar simt ca orice pas pe care il fac in fata, este ca si cum as face 2 pasi in spate. Am trecut printr-o depresie din cauza certurilor din familie si aproape ca am parasit viata asta, am mana plina de cicatrici de la taieturi, nopti in care ma faceam praf datorita alcoolului... Incerc sa fac bine si o singura greseala facuta e letala as putea spune. Acum am trecut de faza cu depresiacat de cat, nu mai consum alcool si am inceput sa ma duc la sala, am dus o viata mult mai sanatoasa si totusi ma simt tot mai rau. Acum ei nu se mai cearta, dar simt ca orice se intampla este cauzat de mine.

Vreau doar sa invat sa fiu mai nepasator, asta am vrut sa spun.

Nu poți fi nepăsător de tot ce iubești pentrucă este tot ce iubești cu Adevărat iar tot ce iubești cu Adevărată te face fericit cu Adevărat.

Sugerez să cauți activități recreative, care să îți alunge toate gândurile rele și prin care să-ți vindeci sinele. Ai spus că ai început să duci o viață sănătoasă, acesta este un pas foarte important și mă bucur că ai avut această pornire! De când ai început și de ce spui că te simți și mai rău? Dacă ai prieteni apropiați, ai putea să vorbești cu ei. Dacă nu, notează ți gândurile într-un jurnal. Sau, cum mai fac eu, plâng ore întregi. Ai zis, de asemenea, că au avut loc certuri. Uneori, senzația de vinovăție este irațională și provoacă mult stres. Eu zic că prezența ta printre părinți îți provoacă răni și te face să te simți astfel. Nu spun să fugi de ei, dar încearcă să petreci timp de unul singur făcând activități benefice pentru tine. Și când ești pregătit, ai putea să vorbești cu ei despre aceste probleme. Comunicarea e esențială

Am renuntat la toti prietenii si cu ai mei nu are rost sa vorbesc pentru ca ei sunt de moda veche si nu ma pot intelege. Mama lucreaza in strainatate si vorbesc cu ea in fiecare seara dupa ce termina ea de vorbit cu tata, nu am cum sam a distantez de ei avand in vedere ca am ii "vad" zilnic. Faza e ca ei nici nu ma sustin in ceea ce vreau sa fac pe viitor pentru ca ei nu inteleg exact ceea ce le explic, pentru ei internetul e doar Facebook si tiktok. Ei nu inteleg ce se poate face pe internet si chestii. M-am decis sa raman lupul singuratic ca asa am fost de cand ma stiu, raman eu cu gandurile mele si poate o sa fie mai bine.

Pentru orice problema apărută în familie de vină sunt părinții.
Pentru orice depresie apărută la un copil, de vină tot părinții sunt, indiferent cât de mare, cât de adult ar fi acel copil.
De ce spun asta? Pentru că părinții care nu-și educă copii ca aceștia să poată să se descurce în viață, sunt vinovați.
Animalele își educă puii, dar cei mai mulți "părinți" își lasă copiii în voia sorții. Ei căpăta educație de stradă sau nu căpăta niciuna. Depresia se instalează ca la ea acasă, iar așa ziși părinți nu le pasă și nici n-au habar de nevoile sufletești ale copiilor. Ei cred că dacă le oferă copiilor un adăpost deasupra capului, dacă le dă paie și apă, ei zic că și-au făcut datoria de părinți. Acești părinți își lasă obligațiile părintești pe mâna profesorilor.
Orice suferință din familie se datorează părinților în mod direct sau indirect. În ziua judecății lui Dumnezeu acești părinți vor vedea ce au pierdut în viața aceasta, dar și lucruri care au dus și la pierderea vieții veșnice.
Tu îndreaptă-ți sufletul către Dumnezeu și depresia va dispărea peste noapte. Să nu devii la fel ca părinții tăi fără judecată. Caută să cunoști pe Dumnezeu căci în aceasta constă fericirea oricărui om, lucru care este cea mai mare datorie morală pe acest pământ. Cine nu va face aceasta va fi aspru judecat de Dumnezeu. Nu există teren neutru. Fără Isus Hristos în viețile noastre nu doar că suntem nefericiți, dar vom fi și judecați pentru nepăsare și indiferență.

Nu te complica atât de mult și iubeste-i
Tu fa ți viață frumoasă și toate lucrurile bune vin de la sine

Și eu mă aflu în aceeași situație. Deși este greu să începi ceva fără susținerea celorlalți, uneori este ok să depinzi doar de tine însuți. E normal ca părinții să nu știe despre numeroasele chestii care se pot face pe internet și să îl asocieze cu aplicațiile astea de care toată lumea aude în fiecare zi. Așa-s mulți părinți. Dar asta nu te împiedică să faci ceea ce vrei! Trebuie să fii tare, ambițios, or spune ei că "știu ce-i bine pentru tine" dar s-ar putea să fie invers. Să nu ajungi ca mine, care am ascultat mai mult de cei din jur decât de mine însămi, iar azi nu mai am niciun vis. Într-un final, o să demonstrezi că se poate face ceva!

Daca iti iubesti parintii, incearca sa te pastrezi sanatos din toate punctele de vedere ca sa ii poti ajuta daca patesc ceva, pentru ca nu stii cat o mai duc pe picioare.
Nu trebuie sa te consideri vinovat pentru discutiile lor, pe de o parte e normal sa vorbeasca despre tine, pe de alta parte esti si tu un subiect de discutie pe care s-au obisnuit sa il tot toace.
Lasa asta cu oferitul vietii de lux, cauta-ti ceva stabil de lucru daca nu ai, si nu lucru de acasa. Ceva care sa-ti ocupe mintea, sa te oboseasca sau care sa iti dea ocazia sa stai in aer un timp sau sa fie mai departe de casa si sa mergi pe jos cateva statii zilnic. Nu trebuie sa iti faci rau singur, nu trebuie sa te pedepsesti. Nu bea ca sa nu mai simti, gaseste-ti alte metode de a deveni mai nepasator si mai multumit de tine: un hobby, mergi si plimba-te.
Vorbeste cu un psiholog, sa te ajute cu ceva sfaturi ca sa mai scapi de tendinta de a-ti face rau.

O sa fiu un pic mai dura în afirmații dar dacă vei înțelege ce spun îți va fi de ajutor pe viitor.

Nu te oprește nimeni din ați iubiri și respecta părinții,mai ales dacă acestea au făcut lucuri pentru tine.Dar trebuie ca tu,sau dacă nu măcar cu ajutorul unui psiholog,sa ajungi sa înțelegi ca fiecare are viata lui,mai ales o data cu înaintarea în vârstă.
Hai sa îți pui problema altfel. Ajungi la o vârstă în care și tu te îndrăgostești,iubești,îți găsești persoana potrivita ce îți oferă ce ai nevoie plus iubire necondiționată,o familie la rândul vostru, ce o sa faci? O sa lupți în continuare sa muncești sa faci bani mulți sa ii ți pe ai tai în lux? O sa o duci pe femeia aia acasă la mama ta doar ca pentru ca nu te poți tu deprinde de ea? O sa o pui în situația în care sa stea la grămadă sau sa suporte anumite lucuri doar pentru ca ești tu prea lipit de ai tai? Crezi ca femeia aia va face mulți purici lângă tine în stilul asta?
Plus ca trăiești în societate, oamenii nu te judeca dacă îți ajuți sau repsecti părinții.Dar ajungi la o vârstă de independenta financiara, emoțională etc în care pur și simplu trebuie sa fi bărbat,(bănuiesc ca ai sex masculin) nu sa te gândești ca tu ești de vina pentru ca părinții, doi oameni în toată firea nu stiu sa își regleze problemele se cearta.
Iar la final încă o chestie dura pentru tine:
Tu crești, îmbătrânești și ei la fel.Maine poimâine nu mai sunt, iar tu îți canalizezi toate resursele financiare, mentale, emoționale asupra lor in loc sa faci ce ar vrea sa faci orce părinte.Adica sa ai grija de tine, sa îți creezi tu un viitor etc.
La fel e și cu frații.Ti la ei, ii ajuți, te ajuta etc dar toate pana intr-un punct și cu o limita pentru ca și ei la rândul lor își vor face familii, copii ce vor fi pe primul loc pentru ei cum e normal și tu ramai cu exageratul.

Ia-ti de munca baiete si vei depasii depresiile si gandurile astea anormale!
Lasa naibii alcoolul ca iti distrugi creierii si parintii, ca le provoci numai durere si suferinta, vazandu-si unicul copil ajuns un ratat alcoolic.